„Pandemia veselă și tristă”, de Florina Ilis: O carte cu sâmbure cehovian despre efectele pandemiei. Realitatea depășește, din nou, ficțiunea

Editura Polirom a găzduit miercuri seară un dialog online între criticul literar Alex Goldiș și prozatoarea Florina Ilis pe tema noului volum de povestiri semnat de aceasta, un volum care pleacă de la pandemia de coronavirus cu miza foarte clară de a provoca actualitatea.

„Neștiind să fac altceva în perioada de izolare, am făcut ce știam mai bine: am scris”, a mărturisit Florina Ilis.

Cei care o cunosc pe Florina Ilis vor regăsi un alt tip de scriitură decât cea cu care și-a obișnuit scriitoarea cititorii, a spus criticul Alex Goldiș, mergând direct la țintă prin creionarea unor caractere foarte interesante.

„Cartea nu este una care să te deprime și evenimentele sunt filtrate printr-un aer caricatural care nu anulează dramaticul, ci îl integrează și aceasta este, poate, tonalitatea cea mai importantă a volumului. Acest volum este despre pandemie, dar e mai mult despre efectul pe care îl are pandemia asupra micilor psihologii individuale. Situația pandemică funcționează ca un declanșator emoțional”, a spus Alex Goldiș.

„Pandemia veselă și tristă”, conține șase povestiri de proză scurtă, în 160 de pagini, cu următoarele titluri: O urăsc!, O iubesc!, Corona, Judecata de Apoi, O noapte de gardă și Minunata lume virtuală.

„Cu toții am trăit după data de 15 martie perioada stării de urgență și izolarea în locuințe. Atunci, însă, prea puțini dintre noi credeau în existența acestui virus și situația era una oarecum ciudată pentru toată lumea. Ideea scrierii acestor povestiri nu a venit pentru că îmi doream să fiu în trend cu ce se întâmplă în lumea reală, ci pur și simplu s-a întâmplat ca într-o dimineață să încep să scriu. Nu aveam intenția să public un volum și de aceea am publicat inițial povestirile în reviste, începând cu Apostrof. Acesta a fost momentul scrierilor. După apariția volumului, am mai scris două povestiri și aș vrea să continui scrierea legată de ciclul pandemiei. Fiind scrisă în primul val al pandemiei, pot spune că această carte este despre pandemia de coronavirus.

Întotdeauna realitatea va depăși ficțiunea, am spus asta de multe ori și am modestia să spun că nu sunt în stare să inventez ce inventează realitatea”, a declarat Florina Ilis.

Scriitoarea a mărturisit că povestirea este un gen mai puțin obișnuit pentru ea, regăsindu-se mai bine în construcții ample cum sunt romanele de mari dimensiuni.

„Povestirea este mai constrângătoare pentru că trebuie să concentrezi un material epic care uneori te poate depăși din punct de vedere al imaginarului. Din punctul meu de vedere, romanul încearcă o cunoaștere a lucrurilor, în timp ce povestirea este o privire scurtă, naivă, surprinzătoare asupra lumii. De aceea este și foarte greu și foarte simplu să scrii povestiri”, a precizat Florina Ilis.

Fiecare dintre aceste proze are „un reflector”, o conștiință, prin care e privită realitatea pandemiei. Scriitoarea a încercat să nu fie ea autorul care spune povestea, mărturisind că a căutat să găsească povestitorul potrivit, mai exact personaje prin ochii cărora să relateze lucrurile.

Volumul conține și o morală implicită de responsabilizare cu privire la problematica pandemiei.

„Prin intenție și finalitate povestirea se apropie de fabula pilduitoare, dar am încercat să nu fiu un autor tezist și morala am încercat să o topesc în text. Sunt mai degrabă reflecții morale”, a precizat Florina Ilis.

Scriitoarea s-a referit și la partea umoristică a volumului, spunând că tristețea și bucuria sunt complementare.

„Nu aș zice că pandemia e doar veselă sau doar tristă. Și cred că noi ca popor trăim în acest sentiment de râs-plâns pe care îl definea și Nichita Stănescu”, a spus Florina Ilis.

În dialogul online, autoarea a vorbit și despre ritualul scrierii în această perioadă, care s-a schimbat față de perioadele scrierii romanelor. De asemenea, Florina Ilis s-a referit și la singurătatea provocată de pandemie și la impulsul creativ pe care l-a avut și care s-a datorat și acestei perioade. Autoarea a mai precizat că în această perioadă a recitit Decameronul de Giovanni Boccaccio și, totodată, s-a lăsat inspirată de celebrul scriitor rus Cehov.

Florina Ilis a răspuns și curiozităților cititorilor care au vrut să afle, printre altele, cum se desfășoară colaborarea cu o editură mare precum Polirom, sau dacă volumul va avea parte de o traducere într-o limbă străină. De asemenea, scriitoarea a fost provocată să vorbească și despre dificultatea de a găsi creativitatea în timpul scrierii.

„Evident că orice scriitor trece prin astfel de momente, dar este și acesta un proces al creației. Important este să nu te deprimi și mă adresez cu această ocazie studenților care fac astfel de încercări”, a mai spus Florina Ilis.

În încheiere, scriitoarea a vorbit despre una dintre mizele cărții.

„Am sesizat faptul că pandemia funcționează ca un turnesol, ne pune într-o anumită lumină în care inevitabil suntem forțați să ieșim din omul fixat în anumiți parametri. O mască socială pe care toți o avem. Pandemia a fost un pretext să ajung la anumite psihologii care dezvăluie eul profund. M-a ajutat să dau la o parte învelișurile sociale”, a concluzionat Florina Ilis.

Citiți și:

Florina Ilis și-a lansat „Cartea numerilor” la Cluj: Despre o romancieră cu ambiția totalității și un roman despre memorie și uitare

Florina Ilis s-a născut pe 26 august 1968. A absolvit Facultatea de Litere și Școala de Înalte Studii Postuniversitare la Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde în prezent este lector dr. la Departamentul de Limbi și literaturi asiatice. A publicat volume de poezie, teatru, eseu și romane, între care Coborârea de pe cruce (2001; ediția a II-a, 2006) și Chemarea lui Matei (2002; ediția a II-a, 2008). Romanul Cruciada copiilor (2005) a fost distins cu Premiul României literare și al Fundației „Anonimul” Cartea anului 2005, Premiul pentru Proză al revistei Cuvântul, Premiul pentru Proză al Radio România Cultural, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române, Premiul „Courrier International”, Paris (2010). Acesta a fost tradus în limbile ebraică, maghiară, spaniolă, italiană, franceză și sârbă. În 2006 a apărut romanul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit (tradus în limba italiană), inspirat de experiența sa japoneză. În 2012 a publicat Viețile paralele (tradus în limba franceză), distins cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Ziarului de Iași, Premiul Radio România Cultural, Premiul Colocviului Romanului Românesc de la Alba Iulia, iar în 2018 a publicat romanul Cartea numerilor.