Nu ratați noul număr Transilvania Reporter: „Toți copiii regelui”

Am pierdut un părinte, ca voi toţi, a spus Principesa Margareta la moartea Regelui Mihai. Emoţia colectivă a acestor zile spune acelaşi lucru. L-am pierdut cu toţii pe părintele nostru regal.

Despre rege îmi povestea bunicul. Cum îl vedea, de la geamurile hotelului unde muncea, pe flăcăul înalt şi  blond izbind maşina de „lemnele acele mari” din curtea palatului regal. Mi-a istorisit şi o poveste tragică, secretă, destăinuită de aghiotantul regal, un general care locuia în hotel. Adolescent fiind, Mihai a tras cu un pistol către tatăl său. În calea glonţului a intrat bunica viitorului rege, care a fost împuşcată mortal. Moartea Reginei Maria ar fi fost ascunsă mai multe luni ca să acopere accidentul.

Zvonuri de tărăgănări suspecte însoţesc şi sfârşitul Regelui Mihai. Neîndoielnic, la fel de puţin întemeiate ca şi istorisirea bunicului. Bunicul nu era un povestitor, era sincer, aşa îşi amintea  ceea ce era probabil un colaj de  frânturi de adevăr şi de imaginar colectiv. Dar dincolo de anecdotă, relatarea lui, ca şi zvonistica actuală, pun în evidenţă un fapt: spre deosebire de politicienii aleşi, cu Regele, fiecare român are sau îşi imaginează că are o istorie personală.

L-am cunoscut la jumătatea anilor 90. În oraşul Dej, dacă ţin bine minte. Ce îmi amintesc precis e că primarul Funar n-a autorizat în Cluj-Napoca  manifestarea la care a vorbit regele. Am scris despre acel vorbitor vârstnic şi uşor peltic cu cruzimea tinereţii şi din convingerea că libertatea şi egalitatea nu sunt compatibile cu ierarhiile ereditare. Mai cred  la fel şi astăzi, dar fără aplomb şi concomitent cu acceptarea  însemnătăţii sociale şi a respectului datorat „superiorilor noştri naturali”. Cu atât mai mult  că ultimul dintre aceştia, iată, s-a dus.

Destui oameni sunt mai vrednici decât regii şi modelează istoria cu faptele lor. Însă regii, prin puterea lor suverană, au un raport special cu ceva mai înalt. Mai mult decât un actor al istoriei, un suveran administrează imanenţa devenirii unui popor. În august 1944, un comunicat regal îi înştiinţa pe români că aliaţii au acceptat revendicările româneşti privind Ardealul de Nord. Era o minciună de stat, utilă ieşirii din război. Dar era o minciună spusă de rege şi românii au crezut-o, aşa cum şi copiii îşi cred părinţii că Moş Crăciun există. Din această minciună blândă a unui rege care şi-a  respectat îndatorirea de a-şi iubi poporul până la jertfa personală şi a multor mii de români s-a reîntregit România şi Ardealul. Multumim, părinte bun.

Sumarul ediției:

ACTUALITATE

  • Ioan-Aurel Pop: Ca români, ar trebui să ne străduim să fim noi înșine. Vom încerca, pe parcursul marcării centenarului Marii Uniri din 1918, să realizăm o serie de materiale cu oameni care pot să ne ajute să înţelegem cine suntem, cine am fost în trecuta sută de ani şi cine vom fi în următorul secol. După interviul anterior cu sociologul Vasile Dâncu, de această dată îl avem alături pe istoricul Ioan-Aurel Pop, academician şi rector al Univesrităţii „Babeş-Bolyai”. La mulţi ani, România! (Marius Avram)
  • Hans Klemm, ambasadorul SUA în România: „Tacticile Kremlinului în România sunt mai subtile”. Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, a vorbit în cadrul dezbaterii „Preparing for the 21st century threats”, organizată la Cluj-Napoca de Grupul de Reflecţie şi Analiză Internaţională CITADEL, despre amenințările cu care NATO și statele membre se confruntă în prezent, dar și despre modalități de a lupta cu aceste provocări, diplomatul subliniind faptul că războiul informațional este una dintre cele mai mari amenințări. (Radu Hângănuț)

DOSAR. Regele Mihai și românii, o scurtă iubire eternă 

  • Regele Mihai I și Clujui. În ultimul secol, Clujul a devenit o capitală a regalității în Transilvania. Legăturile Clujului cu Familia Regală a României datează încă dinainte de Marea Unire, de când Majestatea Sa Regele Carol I al României intervenea personal pe lângă Împăratul Franz Jozef al Austro-Ungariei pentru eliberarea liderilor românilor ardeleni, condamnați în procesul Memorandiștilor de la Cluj. Următoarea generație regală a fost și mai legată de Cluj. De numele Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria este legată întemeierea universității românești din Cluj, actuala Universitate Babeș-Bolyai. Această universitate este continuatoarea vechiului Colegiu Iezuit întemeiat în 1581 de către Regele Poloniei, Ștefan Bathory, care a fost și Principe al Transilvaniei. În secolul al XIX-lea, acest Colegiu a fost refondat sub forma unei universități în limba maghiară, care purta numele împăratului Franz Jozef. (Claudiu Pădurean)
  • Doina Cornea: „Singura iubire care mi-a rămas este Regele”. A fost întotdeauna un spirit liber, dar aproape mereu viaţa a ţinut-o între chingile sale. Mai întâi Securitatea şi regimul comunist, acum neputinţele care vin odată cu bătrâneţile. Şi, aproape de când se ştie, a rămas zăvorâtă în interiorul unei iubiri: pentru RegeleMihai. (Marius Avram)
  • Vasile Dîncu: Regele nu a dorit niciodată puterea, pentru că a avut-o mereu. Sociologul Vasile Dîncu, fost vicepremier, spune, într-o postare pe o reţea de socializare, că Regele Mihai nu a dorit niciodată puterea, pentru că o avea.  „În 2011, când l-am văzut pe Regele Mihai vorbind în faţa Parlamentului României, am înţeles ce căuta regalitatea pe lume. Regele nu a dorit niciodată puterea, pentru că a avut-o mereu. Rămas bun, Majestate!”, spune, în postarea sa, Vasile Dîncu.
  • Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean: România a pierdut prin Regele Mihai un om al istoriei. Directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” al Academiei Române, care funcţionează la Târgu Mureş, profesor universitar doctor Cornel Sigmirean, a declarat că, prin moartea Regelui Mihai, România a pierdut ultima mare personalitate a secolului XX, un om al istoriei.
  • Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”: Odată cu moartea Regelui Mihai s-a stins o lume. Academicianul Ioan Aurel Pop, istoric, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a declarat că, odată cu moartea Regelui Mihai, s-a stins o lume.
  • Hans Klemm: Regele Mihai a fost un patriot curajos care a făcut eforturi pentru o Românie liberă. Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, a, declarat miercuri la Cluj, că Regele Mihai a fost un patriot curajos, care a făcut eforturi pentru a asigura o Românie liberă.

DOSAR. 60 de ani, mii de mărțișoare

  • Sunt 60 de ani de când Ansamblul Mărțișorul a luat naștere la Cluj-Napoca, „nu dintr-o decizie oficială sau în urma unui plan de acţiuni, ci firesc, ca orice faptă bună”, după cum spune Laurențiu Hodorog, fondatorul acestuia și primul director al Casei de Cultură a Studenților.  60 de ani plini de poveste, de cântec, de tropoteli, de costume, de chiote de bucurie, de surâsul sincer al studenților care treceau pentru prima oară granița, de serile lungi petrecute în sala de repetiții, de întâlnirile de după repetiții, de cantonamente vesele, de prietenie și nu în ultimul rând, de cele mai frumoase povești de dragoste, care s-au scris și se scriu și în prezent. Pentru mulți, Ansamblul Folcloric Mărțișorul nu a fost doar locul în care s-au îndrăgostit, locul în care și-au cunoscut cei mai buni prieteni sau chiar și nașii de cununie, ci și a doua casă. O casă magică unde uiți de toate problemele și neajunsurile, unde atmosfera te cuprinde în brațe și te duce departe, departe, spre meleaguri necunoscute, pe scene din lumea întreagă. La ceas aniversar, Ansamblul Folcloric Mărțișorul își spune povestea. (Maria Man)
  • Gheorghe Cristea, un mărțișor din prima generație. Un domn mic de statură, cu față senină și glas cald: prof. univ. dr. Gheorghe Cristea. Cunoscutul fizician face parte din prima generație a Ansamblului Folcloric Studențesc Mărțișorul. Acesta a început să danseze însă mult mai devreme, de pe băncile școlii din satul său natal, satul Escu din județul Cluj. A venit la Cluj în 1956, ca student, când ansamblul începea să își formeze nucleul. Pe atunci, clădirea Casei de Cultură a Studenților nu exista încă. Deși ca student a început să frecventeze cursurile de gimnastică, dansurile au fost cele care l-au cucerit iremediabil. (Maria Man)
  • Vasile Bura, un oșan cu atitudine. Vasile Bura este originar din Țara Oașului. A învățat să tropotească încă de la vârsta de șase ani, pentru a putea participa la dansurile din Șură, din Bixad. Tatăl său cânta din fluier, iar mama, hotârâtă din fire, i-a spus clar că nu are ce căuta la joc în sat dacă nu știe tropoti așa cum scrie la carte. „Să nu mă faci de rușine!”, spunea aceasta. „După ce am învățat să tropotesc și să dansez cu sora mea, să o învârt cum trebuie, am avut voie la joc în sat”, spune acesta. Vasile Bura face partea din cea de-a doua generație de dansatori din cadrul Ansamblului Folcloric Mărțișorul. A activat în perioada 1958 – 1963, pe perioada când era student la Facultatea de Istorie. (Maria Man)
  • Ioan Cocian, un coregraf antreprenor. Coregraful Ioan Cocian și-a început activitatea la Mărțișorul în vara anului 1981. Atunci s-a întors din armată și fiind clujean nu a mai așteptat începerea anului universitar. Din anul patru de facultate, a devenit coregraful ansamblului. „Am făcut doi ani Școala Populară de Arte, mi-am dat atestatul de coregraf la București și am rămas coregraful Ansamblului Folcloric Studențesc Mărțișorul până în ziua de astăzi. De-a lungul timpului am avut cam 15 partenere de dans. În 2002 m-am căsătorit cu o dansatoare de la Mărțișorul, că așa e regula la noi. Cred că peste 100 de familii s-au format de-a lungul timpului aici. Foarte mulți dansatori și-au luat nașii din rândul nostru. Avem dansatori în toată țara. Când mergem în deplasări, aceștia vin la spectacolele noastre, așa de drag. Am pățit asta și în străinătate. Au venit dansatori cu o ladă de bere și cu lacrimi în ochi, să ne vedem. Au fost și sunt momente foarte emoționante”, spune coregraful. (Maria Man)
  • Generațiile se întâlnesc la repetiții. Îl lăsăm pe domnul Cocian să pună la cale ultimele detalii pentru spectacol și ne îndreptăm spre sala de repetiții, unde aproximativ 100 de tineri dansează de zor. Printre aceștia sunt și câțiva veterani. Cel mai vechi dansator care vine și în prezent constant la repetiții are 16 ani de experiență. Ceilalți au maxim zece ani de dansuri în spate. După o anumită vârstă e complicat, pentru că îți trebuie o condiție fizică foarte bună. Acum însă, la ceas aniversar, la repetiții au venit și cei din generațile anterioare, întrucât vor să facă o figură plăcută la spectacol. (Maria Man)

CONTROVERSE. O „doză” publicitate anti-vaccinare. Proiectul Legii vaccinării, adoptat la sfârșitul lunii octombrie de către Senat, continuă să stârnească reacții dintre cele mai virulente din partea organizațiilor și grupurilor de părinți care sunt împotriva acestei inițiative. Este vorba despre legea care instituie obligativitatea vaccinării copiilor, conform Calendarului Național, dar și cu alte vaccinuri care se administrează în situații epidemiologice speciale. Câteva marșuri și, preponderent, luări de poziții în mediul online au fost principalele ”arme” ale celor care nu sunt de acord cu vaccinarea copiilor. De câteva zile însă, pe mai multe străzi extrem de circulate din Cluj-Napoca au apărut pe panourile publicitare un mesaj care a trezit suspiciuni. (Patrice Podină)

MICILE AFACERI ALE MARELUI ORAȘ. Escape room-urile, preferatele clujenilor pasionați de evadări. O familie un trecut cel puțin „neortodox” deține o închisoare destinată inamicilor, însă zvonul că o evadare ar fi posibilă îi neliniștește până la momentul în care angajează e echipă de experți care să testeze veridicitatea zvonurilor. Așa sună povestea unuia dintre cele mai noi escape room-uri din Cluj-Napoca, un concept activitate recreativă care a câștigat tot mai mult teren în România, în ultimii ani. „Închisoarea verde” reprezintă o aventură de 60 de minute în care jucătorii au șansa să își pună la contribuție perspicacitatea, răbdarea și creativitatea, dar și să descopere o lume plină de detalii fascinante. (Radu Hângănuț)

SPORT. Bogdan Anca şi Mircea Mitroescu, o echipă campioană. Fac echipă de cinci ani, timp în care munca lor a ajuns pe podium în repetate rânduri. Bogdan Robert Anca şi antrenorul de Kickboxing şi Muay Thai, Mircea Mitroescu nu se opresc însă aici. Bogdan a împlinit de curând 18 ani, iar anul majoratului se arată a fi unul de foc: îl aşteaptă examenul de Bacalaureat, Campionatul Mondial de Kickbox pentru Cadeţi şi Juniori care va avea loc în Irlanda, plus zeci de competiţii interne și internaționale. (Maria Man)

STAREA UNIUNII. Memorialul de la Sighet, în patrimoniul Europei. Muzeul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este primul obiectiv românesc care intră pe lista celor mai semnificative monumente continentale. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmației se numără printre cele nouă situri istorice care de anul viitor vor primi distincția „Marcă a Patrimoniului European”, potrivit unui comunicat de presă al Comisiei Europene. Muzeul sighetean este primul obiectiv românesc pe lista patrimoniului european. A doua propunere a României, Cetatea Oradea, a fost respinsă, regulamentul prevăzând ca doar maximum o propunere din cele două pe care le face un stat să poate fi aprobată. (Bogdan Stanciu)

CULTURĂ. Gri-cimentul din Turda, sau a doua natură umană într-o lume de prefabricate. Prima expoziție personală într-o galerie comercială a artistului Liviu Bulea și proiectul de suflet al acestuia pentru care și-a dedicat cea mai mare parte a timpului în ultimul an, va fi deschisă joi, 7 decembrie, la Galeria IAGA Contemporary Art din Cluj. Expoziția #808080, curatoriată de Olimpia Georgeta Bera reprezintă de fapt rezultatul unui parcurs natural pe care Liviu Bulea l-a avut ca artist. Toată expoziția poate fi rezumată la modul în care artistul relaționează cu trecutul și cu locurile copilăriei în orașul natal Turda, o copilărie trăită printre blocuri gri, fabrici și mult praf. Dacă până acum, amintirile îi erau codificate, prin lucrările din expoziție Liviu a ales să le descifreze în fața publicului folosind drept titlu codul rezervat culorii gri în limbaj HTML. (Cristina Beligăr)

SPORT. ”U” Cluj, o echipă cum nu e alta (I). Universitatea Cluj a terminat perfect anul sportiv. La ultima apariție din 2017 trupa lui Adrian Falub a câștigat cu scorul de 3-0 meciul disputat în deplasare, la Galda. O victorie obținută un pic prea ușor după ultimele evoluții din campionatul eșalonului terț, când alb-negrii au obținut succese importante în lupta pentru promovare, dar extrem de greu, câteva dintre aceste victorii venind abia în ultimele minute de joc. Partida cu Dinamo din optimile de finală ale Cupei României au resetat însă, echipa universitară. ”U” a terminat acest an pe poziția de lider al seriei 5 din Liga a III-a, firesc, dacă aruncăm o privire peste jucătorii pe care antrenorul Adrian Falub îi are la dispoziție. Însă, ascensiunea în fruntea clasamentului a fost anevoioasă, semn că la capitolul ”motivație” fotbaliștii Universității au suferit. Concluzia este una singură. ”U” nu se va împiedica în drumul ei spre Liga a II-a, dar acest sezon este unul la capătul căruia echipa va trebui să fie mai unită ca niciodată, pentru a-și atinge scopul final, aniversarea centenarului în Liga 1. (Patrice Podină)

SPORT. Avocatul stagiar în antrenorat. Călin Budișan are 47 de ani și o tolbă plină cu amintiri. A început să practice fotbalul din copilărie și a visat să joace la echipa lui de suflet, Dinamo. A dat examen și a fost admis la academia de Poliție tocmai pentru a-și împlini acest vis. N-a fost să fie. Între studii și fotbalul de performanță a ales cariera juridică. Dar fotbalul îi mai curgea prin vene așa că nu a rămas departe de fenomen. Chiar dacă la nivel de amatori, Călin Budișan a continuat să joace și s-a apucat și de cursurile Școlii Federale de Antrenori, fiind în acest moment licențiat și în meseria de antrenor de fotbal. La 46 de ani a revenit oficial în sistemul competițional patronat de Federația Română de Fotbal, ca jucător, antrenor și sponsor al echipei CS Florești, înființată anul trecut și înscrisă în Liga a IV-a Cluj. Dacă este să folosim un termen din drept, putem spune despre Călin Budișan că este încă ”stagiar” în antrenorat, dar ambițiile sunt mari. (Patrice Podină)


Publicitate

Postaţi un comentariu