Ia, din cufărul bunicii pe catwalk

Foto: Dan Bodea

Ia face parte din costumul tradițional românesc din cele mai îndepărtate timpuri, fiind confecționată din in, borangic sau bumbac. Originile sale ne poartă în perioada culturii Cucuteni, când istoricii presupun că a fost purtată pentru prima dată. Ca parte componentă a portului tradițional românesc, ia spune câte ceva despre fiecare regiune de proveniență, despre ceea ce mamele transmiteau fiicelor.

Meșteșugul confecționării hainelor este considerat, istoric vorbind, o ocupație a femeilor. Purtate de oameni în văzul tuturor, straiele populare atrag atenția prin măiestrie, simbolistică și diversitate. Sunt „mărci înregistrate” de recunoaștere a membrilor unei comunității și, nu în ultimul rând, mijloace de apreciere a vârstei, sau a stării sociale.

Foto: Dan Bodea

Ia, pentru că la ea ne referim în mod particular în fiecare an, în data de 24 iunie, reflectă un mod de viață, un mod de a reda frumosul, în întreaga sa bogăție de sensuri, potrivit unor modele culturale specifice zonelor din care provin, un mod particular de a concepe și produce valorile decorative. Nu în ultimul rând, veșmântul popular, ia, este un document cu semnificații artistice.

Realizate manual, cu materii prime produse în gospodăriile țăranilor, iile au reliefat de-a lungul istoriei bogata măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor cât și în obținerea culorilor vegetale. Dacă prin anii ’60, cine purta o Ie ajungea să fie batjocorit, astăzi ia reprezentat un element vestimentar prețios, ba chiar „must have”, ca să folosim un limbaj în tendințe.

Pe scurt povestea iei ar suna cam așa: ia este obiectul vestimentar care a stat ani de zile în lada bunicii, de acolo a ajuns în dulapul mamei și acolo a rămas cu anii, până a fost redescoperită și pusă în valoare. În zilele noastre ia se produce la nivel industrial și poate fi achiziționată la prețuri cuprinse între 100 și 700 de euro, dar poate ajunge și la mii de euro, în funcție de semnătura designer-ului.

Foto: Dan Bodea

Primul care a adus ia românească în atenţia întregii lumi a fost pictorul Henri Matisse, care a fost atât de fascinant de simplitatea şi eleganţa straiul popular autohton, dăruit de pictorul Theodor Pallady, încât a pictat-o în numeroase variante. Cea care a rămas în memoria publicului este pictura „La blouse roumaine”. Yves Saint Laurent s-a inspirat din tablourile pictorului francez şi a urcat pe podium ia românească în colecţia din 1981. Creaţia a făcut înconjurul lumii şi a rămas o piesa iconică a mărcii Yves Saint Laurent.

Oscar dela Renta nu a rezistat nici el farmecelor iei româneşti şi a introdus-o în colecţia lui haute-couture din 2000, iar Jean Paul Gaultier, copilul teribil al modei, a adus un omagiu bluzei tradiţionale româneşti în prezentările lui de modă din 2006.

Ia de inspiraţie românească s-a regăsit şi în colecţia primăvară-vară Tom Ford 2012, acesta mărturisind, într-un interviu pentru Vogue că a preluat motivul de la Yves Saint Laurent, care la rândul său s-a lăsat inspirat de una dintre pânzele pictate de Matisse. Una dintre piesele celebrului designer, des întâlnită în portul transilvănean, a făcut înconjurul lumii o dată cu pictorialul cântăreţei Adele pentru revista Vogue.

Toţi cei care au urmărit defilarea colecţiei Dolce& Gabbana FW 2012/ 2013 au fost de acord că outfiturile prezentate şi-au avut originea în tradiţionalele costume de nuntă din zona Maramureşului, Oaşului şi Bucovinei, iar Carolina Herrera a reinterpretat şi ea piesele straiul popular din ţara noastră în colecţia din 2013. Ia este și astăzi material didactic pentru creatori celebri sau la început de drum. Ciclic, ținute inspirate de Ia românească, vor fi aplaudate și mai apoi cumpărate, uitate prin dulapuri doar ca să revină în actualitate.

Distribuie:

Postaţi un comentariu