Galerie FOTO | Restaurarea Palatului Bánffy din Cluj, în linie dreaptă. 95% din fațada principală este finalizată. Ce urmează

Palatul Bánffy din Cluj, respectiv clădirea Muzeului de Artă și cel mai important edificiu baroc din Cluj-Napoca, are o fațadă complet restaurată în urma lucrărilor realizate în ultimul an.

Nu a fost un proiect ușor, spun arhitecții, cu atât mai mult cu cât clădirea nu a fost niciodată restaurată în integralitatea sa. În prezent, clădirea este departe de a fi restaurată integral, însă un pas important s-a făcut prin restaurarea fațadei dinspre Piața Unirii. Reușita cea mai mare, spun arhitecții care s-au ocupat de realizarea lucrărilor, constă în faptul că Palatul are în sfârșit aspectul unei clădiri istorice. De cele mai multe ori, noua tencuială și culorile scot în evidență noutatea. În acest caz, însă, clădirii i-a fost dată patina de secol XVIII, intrând în aceeași logică cu Biserica Sf. Mihail din apropiere.

În România legislația este extrem de stufoasă pentru proiectele de restaurare. Potrivit istoricului Lucian Nastasă-Kovacs, managerul Muzeului de Artă, la noi astfel de proiecte se fac pe «căprării», de exemplu un proiect pentru clădire, unul pentru piatră, altul pentru acoperiș, ceea ce îngreunează actul de restaurare și afectează uneori decisiv viața clădirii.

„Fiecare intervenție necesită o aprobare, iar în România ai nevoie de multe aprobări costisitoare. Pentru că suntem instituție publică, legea ne-a permis totuși să plătim sume mai mici, dar există clădiri de patrimoniu care au intrat în posesia de drept a proprietarilor și devine aproape imposibil să fie renovate doar pe banii lor.

Pentru renovarea acestui palat a fost nevoie de o documentație extrem de stufoasă. Poți să ai proiect aprobat, dar vine problema finanțării lucrării, în acest caz aproape un milion de euro. Noi depindem de Consiliul Județean Cluj și proiectul trebuia susținut la acest nivel. Până la urmă s-au aliniat toate astrele în favoarea începerii lucrărilor”, a explicat managerul Muzeului de Artă.

Munca de restaurare la Palatul Bánffy din Cluj a început în 2019. Deocamdată, proiectul prevede doar restaurarea fațadei centrale, cea dinspre Piața Unirii și a fațadei din curtea interioară. Dacă în exterior s-au mai făcut retușuri în urmă cu circa 70 de ani, chiar dacă nu conforme cu normele impuse de valoarea clădirii, fațada din curtea secundară, care nu este accesibilă publicului, a fost neglijată. Interesul managerului este să introducă în circuitul cultural și vizitabil și curtea a doua a Palatului, cea secundară, cu ieșire spre strada Bolyai János. Lucrările se desfășoară deja și la acea fațadă.

Deși proiectul avea ca termen de finalizare anul viitor, pandemia de coronavirus a fost benefică pentru desfășurarea lucrărilor.

Echipa de restauratori s-a mobilizat foarte bine și lucrările sunt aproape de finalizare, cu cinci luni înainte de termenul stabilit. Faptul că au fost date jos schelele, nu înseamnă însă că lucrările s-au încheiat. Un aspect important în restaurare a ținut și de cablarea clădirii pentru iluminare. Deja s-a tras cablajul pentru iluminatul nocturn la fațada principală ca după ce se dau jos schelele să nu mai fie nevoie de intervenții.

„Fațada este finalizată în proporție de 95% și în următoarele zile vor fi date jos și celelalte schele. Vor mai exista mici retușuri mai ales la primul nivel. A doua curte va fi terminată cel târziu în decembrie. Absolut toată finanțarea vine de la Consiliul Județean. Costul total este echivalentul a 800.000 de mii de euro. Anul viitor începem restaurarea curții interioare. Nu va mai arăta ca acum. În epoca aceea nu exista vegetație și atunci vrem să îi oferim aspectul acelor vremuri. Spațiul curții va deveni un spațiu pavat unitar, disponibil pentru evenimente așa cum era pe vremuri. Interiorul deocamdată nu necesită renovare. Au fost făcute intervenții de urgență în urmă cu câțiva ani”, a precizat pentru Transilvania Reporter managerul Muzeului de Artă.

Tot istoricul Lucian Nastasă-Kovacs mai promite că atâta timp cât va fi el director nu va exista crâșmă în curtea muzeului. Poate, cel mult, va fi amenajată o cafenea.

Lucrările de restaurare actuale sunt realizate prin asocierea firmelor Addconcept, condusă de Adrian Petruș și K&K Studio de Proiectare SRL, condusă de arhitectul Szabolcs Guttmann, cu o echipă supravegheată de Kulcsar Andras.

„Chiar dacă s-a mers anevoios în procesul de restaurare, cu foarte multe contracte angajate, cel puțin fațada dinspre fosta grădină va fi și ea restaurată până anul viitor și să sperăm că și curtea va avea aceeași soartă fericită, cu toate că aici metrul liniar al logiilor necesita o lucrare și mai amplă decât fațada principală.

Sibiul și Clujul, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe când se construiesc palatele lui Samuel von Brukenthal, respectiv cel al lui Bánffy, rivalizau oarecum în ceea ce privește funcțiunea de bază a palatelor, ceea ce a dus la anumite particularități în construcția lor. Dincolo de faptul că ambele palate sunt reprezentative, la Sibiu vedem un palat cu două etaje și cu niște curți interioare foarte severe, având ca exemplu palatele vieneze care la vremea aceea s-au construit cu mai multe scări pentru fiecare apartament pentru intrări distincte, la Cluj avem două scări și o logie extraordinar de generoasă”, precizează Szabolcs Guttmann.

Edificiul a fost ridicat în perioada 1774-1785, de către arhitectul german Johann Eberhard Blaumann, ca reşedinţă particulară a contelui Bánffy György (devenit mai târziu guvernator al Transilvaniei). Ulterior, clădirii i-au fost date alte destinaţii: reşedinţă de protocol, Cazinou Naţional, clădire de apartamente şi spaţii comerciale, sediu de societăţi industriale. În anul 1925 a fost construit chiar un cinematograf în curtea imobilului.

În anul 1956, Comuna Urbană Cluj a dat palatul în folosinţă Muzeului de Artă, înfiinţat în anul 1951. Între anii 1960-74 la palat au avut loc vaste lucrări de restaurare.  Muzeul s-a mutat în palatul parţial restaurat în 1962 şi a fost deschis publicului în 1965.

În prezent, palatul este proprietate publică a judeţului Cluj şi se află în administraţia Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

„Însă din această ambiție de a fi un palat reprezentativ, cele patru fațade din curte au fost finalizate la vremea respectivă cu aspect de scenă în aer liber. Atunci nu e de mirare că această curte se leagă de fațada principală cu un gang absolut inovativ pentru Clujul sfârșitului de secol XVII, cu trei axe, una pentru calești și două pietonale, iar legătura cu trotuarul era inedita datorită pivnițelor care au fost înglobate din casele medievale. Acele case aveau pivnițe cu acces din spațiul public, iar parțial acest lucru a fost păstrat și de acest palat. Ulterior însă nu a mai rămas nimic din această legătură directă.

După cel de-al doilea Război Mondial clădirea a avut norocul să devină muzeu. La Cluj, însă, problemele juridice au făcut ca cel puțin 10-14 ani să se amâne intervențiile de restaurare. Abia după ce s-au finalizat procesele s-a putut lansa proiectarea și execuția fațadelor. Fiind un ansamblu valoros și complex era ideal să fie un singur proiect pentru tot palatul”, a atras atenția arhitectul Szabolcs Guttmann.

Proiectul palatului etajat urmează tipul palatelor orăşeneşti din apusul Europei vremii: planul pătrat cu o curte interioară închisă de cele patru aripi, acoperişul de tip mansardă, faţadele de palat spre exterior, respectiv cursivele interioare etajate deschise spre curtea interioară cu arcade la parter şi cu colonade la etaj.

„În momentul în care am început restaurarea am văzut oarecum fațada inițială, inclusiv parterul cu ferestrele socialiste pe variantă barocă. Ne-am permis să regândim această zonă, mai ales că ferestrele nu erau de calitate și am încercat să alegem din sumedenia de intervenții care sunt prezente în palat, acel model după care am putut să refacem liniatura tâmplăriei originale la nivel de parter. La parter am renunțat la acele dubluri de tâmplării care au apărut ulterior în secolul al XIX-lea peste cele originale și au parazitat ancadramentele de piatră.  La etaj, pentru că am găsit aceste dubluri într-o degradare avansată, ele au fost înlocuite pentru protejarea celor originale.

Spre surprinderea noastră, dincolo de ancadramente și coronamente și brâie de piatră a apărut tot registrul principal, logia principală din fațadă cu o arhitectură în piatră naturală. Ca urmare, acum nu mai este acoperită de tencuială și s-a revenit prin metodă de restaurare la o fațadă originală, mai învechită ca aspect. Rezultatul final al acestor intervenții a făcut ca fațada să pară mai autentică și mai credibilă cu secolul XVIII. Desigur că și coloritul tencuielilor a fost repus în culori originale, un ocru deschis, respectiv mai închis acolo unde încerca să imite piatra. Astfel, palatul arată ca un întreg, foarte solid, cu straturi originale, sau refăcute cu materialele contemporane care să readucă aspectul în ansamblu”, a precizat arhitectul Szabolcs Guttmann.

Lucrările au necesitat o echipă competentă, care s-a ocupat atât de partea de arhitectură, cât și de inginerie. Un rol important l-a avut echipa restauratorilor în piatră condusă de Benjámin Nagy.

Foto: Dan Bodea