Valentin Cuibus: Ar trebui să existe o relaţie mai strânsă şcoală-familie

Proba de la Balalul Bobocilor, de la Colegiul Tehnic de Comunicaţii „Augustin Maior” din Cluj, în care elevii au mimat sexul oral, a iscat un scandal naţional. Pentru a afla ce poate să facă şcoala în asemenea situaţii, pentru a le preveni – dacă poate să facă ceva din ceea ce îi permit regulamentele şcolare-, i-am adresat câteva întrebări şefului Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, Valentin Cuibus.

Rep: A fost sau n-a fost implicată şcoala în acţiunea respectivă, putea să fie prevenită?

Valentin Cuibus: În cazul pe care îl discutăm este vorba de neimplicarea, practic, a unităţii de învăţământ în organizarea genului acesta de acţiuni. În cazul de la Comunicaţii, ei acum patru ani au stabilit că şcoala nu mai organizează. Sigur, dacă Comitetul de părinţi doreşte să organizeze astfel de acţiuni îşi asumă organizarea, cu consecinţele acestea.

Rep: Dar ar trebui sau nu să se implice şcoala în aceste acţiuni?

VC: Poate să se implice. Eu, ca să spun cinstit, la clasa a VIII-a, aş organiza lucrurile acestea în şcoală. De ce trebuie să organizeze într-un club!? Să fie o chestie supravegheată, să fie organizată. Deci, cred că lucrurile ar putea să meargă foarte bine, pentru că, pe de altă parte, şcoala ar trebui să se implice în tot. Dar nu ai pârghiile ca să te implici în lucruri –cum e în cazul de faţă- care sunt suportate din banii părinţilor.

Rep: Dar regulamentele ce zic? Sunt acoperitoare pentru astfel de acţiuni? Ar trebui modificate? Şcoala ar trebui să se implice, totuşi? Ce ar trebui făcut ca să fie totul în regulă?

VC: E greu de spus. Ar trebui să existe o relaţie şcoală-familie, în aşa fel încât situaţii de genul acesta să poată fi evitate. Dar, din păcate, lucrurile acestea sunt foarte greu de gestionat. Ca să poţi să ai un anumit control asupra a ceea ce se întâmplă, evident trebuie modificate regulamentele, în aşa fel încât şcoala să aibă implicarea, dar să aibă şi pârghiile necesare.  Pentru că dacă nu are nicio pârghie… Dacă Comitetul de părinţi doreşte să facă, o face; e pe banii lor, iar şcoala nu are cum să se implice şi cum să interzică.

E o chestiune foarte sensibilă, dar, repet, e de implicare şi de relaţie şcoală-familie. În momentul în care lucrurile acestea funcţionează, în acele unităţi şcolare nu avem probleme.