Traiul decent, luxul unei minorități

Nivelul minim de trai decent reprezintă încă un standard de neatins pentru multe dintre familiile din România.

 

6.762 de lei lunar, adică mai mult de două salarii medii pentru coșul de trai minim decent. Costul lunar pentru o familie de doi adulți crește cu aproximativ 1.500 de lei pentru fiecare copil aflat în grijă. Cu unul dintre cele mai mici salarii minime din Europa și cu salarii medii ce abia se apropie de salariile minime din țările mediteraneene, traiul minim decent rămâne încă un lux pentru mulți dintre români.

Apariția raportului privind coșul minim pentru un trai decent, realizat de cei de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) (cercetător Adina Mihăilescu) și Syndex (Ștefan Guga și Marcel Spatari) a creat un val de dezbateri aprinse, deoarece valoarea unui coș minim pentru un trai decent, pentru o familie cu doi copii este de 6.762 de lei, adică puțin mai mult de două salarii medii în România. Autorii raportului explică atât că acest studiu are caracter normativ și ar trebui să devină o unealtă pentru creatorii de politici publice, dar și că cercetarea lor în cele cinci orașe (Brașov, Cluj, Constanța. Timișoara și Iași) a implicat un studiu al prețurilor pentru itemi incluși în coș, și focus grupuri cu participanți diferiți din punct de vedere al condiției sociale. Dincolo de caracterul normativ, coșul atestă faptul că traiul minim decent este pentru majoritatea românilor un standard ce nu a fost încă atins. În ceea ce privește metodologia, aceasta respectă normele europene în vigoare, cantitatea și calitatea itemilor fiind stabilită atât în funcție de părerea experților în fiecare domeniu vizat, cât și din interviurile cu grupurile de persoane din cele cinci orașe. Apoi, conform studiului citat „standardul de decență are atât o dimensiune cantitativă, cât și una calitativă; el poate diferi de la un context social la altul – de la o țară la alta, de la o regiune la alta. Cu cât veniturile și statutul social cresc, cu cât standardul de decență va fi mai ridicat“.

Coșul în pas cu vremurile

ICCV a mai realizat un coș minim pentru un trai decent și în 2005, dar actualizarea sa a determinat o creștere semnificativă a valorii coșului, deși 80% dintre elementele ce se regăseau în vechiul coș, se găsesc și în actualul coș. Privind această modificare, Adina Mihăilescu explică cum: „Evaluările acestea, precum coșul de consum minim decent pornesc de la ipoteze de lucru. Când am făcut primul coș de consum minim decent în 2005, erau alte prețuri, dar și alte ipoteze, așa ca e normal ca acesta să fie diferit. În România există o extraordinară dinamică a prețurilor și a pieței de consum. România este o țară de consum. În 2005 noi am operat cu asumpția că oamenii erau proprietarii locuințelor în care trăiau, însă anul acesta a trebuit să ținem cont de faptul că foarte mulți fie plătesc rate, fie locuiesc în chirie. Și a trebuit depășită și problema supraaglomerării pentru asigurarea unui trai minim decent. Apoi, pe partea de educație lucrurile s-au schimbat foarte mult. În 2005, de exemplu, părinții nu apelau la after-school. Găseau alte soluții. Acum însă, acest fenomen este o realitate pentru majoritatea celor cu copii de vârsta celor luați în calcul pentru coș. Piața serviciilor de educație s-a dezvoltat foarte mult, multe servicii (costisitoare) devenind deja o obișnuință și o necesitate. La fel stau lucrurile și în sectorul de comunicare. Metodologia este aceeași, doar că piața serviciilor și bunurilor ne-a impus actualizarea coșului“, spune Adina Mihăilescu.

Autorii raportului speră ca acest coș să poate contribui la o modificare a salariului minim și mediu, dat fiind faptul că o dată adoptată o lege a coșului lunar, acesta ar trebui corelat și cu salariul minim: „Modul în care sperăm să fie pus acest instrument la lucru, este tocmai prin adoptarea legii coșului de consum din 2003, care pornește fix de la nevoile reale ale populației. Acest coș ar trebui actualizat anual. Acest lucru ar influența atât politica salariul minim (nivelul la care acesta ar trebui stabilit), dar și negocierile pentru stabilirea salariului mediu. Din 2005 încoace, noi, de fapt, nu aveam un reper concret pentru a ști în ce parametri de cheltuieli și prețuri se desfășoară viața oamenilor. Acum am încercat să stabilim acest reper, chiar dacă în această fază doar în forma sa normativă. Apoi, odată stabilit acest reper de minim necesar pentru un trai decent, angajatorii ar trebui să-și plătească angajații cu suficienți bani pentru a-și putea permite să trăiască decent. Un salariat trebuie să își poată permite un trai minim decent din munca sa într-un singur loc, nu să fie nevoit să lucreze patru joburi și să găsească mereu strategii pentru a supraviețui. Da, la corporație câștigi, dar și ești un om terminat în 10 ani. Sperăm ca în doi sau în trei ani să atingem prin politicile publice acest minim necesar pentru un trai decent“, a afirmat cercetătoarea de la ICCV.

Copilul, odor scump

Valoarea coșului minim pentru o familie cu doi adulți și un copil este de 5.551 lei pe lună, pentru doi adulți fără copii este de 4.146 lei pe lună, pentru o persoană singură 2.552 lei, iar pentru o familie cu doi copii de 6.762 de lei pe lună. Defalcat, bugetul unei familii cu doi copii arată astfel: pentru alimentație – 1.405 lei, pentru îmbrăcăminte și încălțăminte – 651, pentru locuință (rate bancare sau chirie raportat la 66 metri pătrați), pentru dotarea locuinței – 220 lei pe lună, cheltuieli cu locuința – 477 lei, produse de uz casnic și igienă – 238 lei, servicii – 488 lei, educație și cultură – 546 de lei, îngrijirea sănătății – 107 de lei, recreerii și vacanței – 234 de lei, fondul de economii al familiei – 615 lei. Din prezentarea acestor date rezultă clar că de îndată ce o gospodărie se îmbogățește cu aducerea pe lume a unuia sau doi copii, cheltuielile pentru un trai decent se măresc în mod semnificativ. În contextul unei rate negative a natalității în țara noastră, chestiunea costurilor ridicate ale unei familii cu copii este adesea măturată sub preș de către politicieni. Diferențele de cheltuieli de datorează creșterii nevoilor și a prețurilor serviciilor asociate cu îngrijirea unui copil, pentru care alocațiile (200 de lei pentru copii până la 2 ani 84 de lei pentru cei până în 18 ani) și ajutoarele sociale rămân insuficiente. După cum explică Adina Mihăilescu: „Referitor la faptul că există această diferență foarte mare la coșul minim decent între cei care au și cei care nu au copii se datorează, într-adevăr, costurilor și cheltuielilor care vin cu copiii. Din punct de vedere al alimentației, îmbrăcăminții, frecvenței ridicate de a cumpăra produse, sănătății, educației, etc… Noi am vorbit cu medici experți, iar cu ajutorul lor am stabilit acele costuri pentru sănătate. La fel, ei ne-au explicat că sunt anumite servicii medicale de care copiii trebuie să beneficieze“, a mai adăugat cercetătoarea.

[stextbox id=’info’ defcaption=”true”]Deoarece coșul alimentar trebuie corelat cu salariul minim și viceversa, diferențele de trai și de calitate a vieții pot fi cu ușurință deduse din diferențele semnificative de venit între țările membre UE. Astfel, pentru 2017, țările cu salarii lunare minime mai mici de 500 de euro sunt: Bulgaria, România, Letonia, Lituania, Cehia, Ungaria, Croația, Slovacia, Polonia și Estonia (235 de euro în Bulgaria și 470 de euro în Estonia). Avem apoi, grupul de țări cu salarii minime mai mari de 500 de euro, dar mai mici de 1.000 de euro precum: Portugalia, Grecia, Malta, Slovenia și Spania (650 de euro în Portugalia și 826 euro în Spania). În fine, țările cu salarii minime de peste 1.000 de euro sunt: Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia, Țările de Jos, Irlanda și Luxemburg (aproximativ 1.397 de euro în Marea Britanie și 1.999 de euro). Dintre țările membre UE, doar 22 dintre ele au stabilit un salariu minim. Oricum, această panoramă a salariilor face evidentă existența unei UE cu cel puțin trei viteze economice diferite și cu un acces diferit al cetățenilor UE la un diferit nivel de trai decent.[/stextbox]

[stextbox id=’info’ defcaption=”true”]
În 2015, Directoratul General pentru Angajare, Afaceri sociale și Incluziune al Comisiei Europene a derulat un proiect pilot de stabilire a unei metodologii de pentru realizarea unor bugete de referință, per gospodărie, în vederea atingerii unui anumit standard al calității vieții. Raportul stabilea acest standard ca fiind „nivelul minim de resurse necesare pentru a putea participa în mod adecvat la viața socială“, adică acel nivel de trai care să permită individului să își poată îndeplini diversele roluri sociale în calitate de membru al unei societății particulare. Aceste bugete de referință au un caracter normativ, fiind destinate să poată fi folosite în crearea și implementarea unor politici publice, care să țină cont de acest standard al participării sociale adecvate. Bugetele de referință reprezintă prețurile ilustrative ale unor coșuri de bunuri și servicii necesare unui anumit nivel de trai. Cu excepția Croației, Lituaniei și Letonia, toate celelalte țări din UE, fie au deja, fie lucrează la un astfel de buget de referință. Acest proiect a rezultat în alcătuirea de coșuri alimentare pentru 26 de țări membre UE și de coșuri pentru locuință, îngrijirea sănătății și igienă personală pentru 10 țări membre UE. În cazul României, rezultatele au inclus doar coșul alimentar. În 2015, acest coș alimentar minim era de 128 euro pe lună pentru o singură persoană și de 499 de euro pntru o familie cu doi adulți și doi copii. Din păcate, raportul prezentat Comisiei Europene referitor la coșul alimentar românesc arată și că: „există o mare discrepanță între costul coșului alimentar și veniturile lunare ale marii majorități a românilor; dat fiind nivelul mic al salariului minim și al alocațiilor familiale, un segment major al populației muncitoare nu își poate permite acest coș minim de alimente“.[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu