Crăciunul în Mexic: un timp de credință și bucurie alături de familie

În Mexic, la fel ca în Honduras, Guatemala, El Salvador și Panama, drumul către sărbătoarea Crăciunului este presărat cu 9 zile de posadas, sărbători tradiționale care marchează pelerinajul pe care l-a făcut Maria, când a ieșit din Nazaret pentru a-l naște pe Iisus. Așadar, din 16 până în 24 decembrie, familiile mexicane se adună, de obicei în fiecare noapte se duc în altă casă și sărbătoresc printr-o cină bogată și ominiprezentul karaoke.

În Mexic, nu se trimit vederi, nici scrisori. De Crăciun se adună familia. Oficial, sărbătoarea începe în 12 decembrie, odată cu ziua Fecioarei Guadalupe, cea mai importantă sanctitate în Mexic. Fecioara Maria de Guadalupe este sărbătorită în fiecare biserică, slujbele închinate ei încep la ora 7 dimineața, după ce clopotul bate de 3 ori, la interval de 10 minute, pentru a anunța credincioșii că e momentul să se adune în biserică. După slujba care dureaza aproximativ 1 oră, sărbătoarea se încheie cu cântarea de las mañanitas – cântecul de La mulți ani! Această slujbă se repetă de 3 ori pe parcursul zilei. Totodată, această sărbătoare este un motiv pentru ca membrii familiei să se adune și să mănânce împreună. Martor al reuniunilor familiale este și copilul Iisus, un copil de jucărie prezent în toate casele mexicane, care din decembrie până în februarie este îngrijit precum un copil real, dus la biserică, culcat în pătuț, fiind simbolul nașterii Domnului.

Drumul spre sud

craciun 4

Eu am ajuns în Mexic în februarie, pentru a petrece un an ca voluntar într-un orfelinat. În această perioadă trimit vederi cu timbru de 1 euro spre casă și în loc să îmi pun fularul, îmi schimb sandalele. Mi se pare impropriu să văd instalații colorate și beteală sub soare. Chiar în decembrie, temperaturile nu scad sub 5 grade. Înainte credeam că un Crăciun în Cancun sau sudul Italiei ar fi de vis, dar acum îmi dau seama că îmi lipsește mirosul frigului. Am vorbit cu oamenii din jurul meu, pentru a vedea cum e Crăciunul pentru ei și dacă și-ar dori un bulgăre de zăpadă sau dacă Crăciunul în Alaska e un vis pentru ei.

Pentru tía (mătușa) Marce, femeia care gătește în orfelinatul în care fac volunariat, cel mai important lucru care se petrece de Crăciun e faptul că simte că miracolul nașterii Domnului îi aduce o stare de echilibru, ajunge la o armonie cu familia ei. Și cum mereu sunt împreună în această dată, această armonie este împărțită. Niciodată nu s-a gândit la cum se petrec lucrurile în alt loc, nici nu și-a dorit să fie altundeva.

Beto trăiește în sud, la el Crăciunul înseamnă temperaturi de minim 20 de grade. Cu toate acestea, ceea ce face ca sărbătoarea să fie importantă e bradul de Crăciun. Îmi spune că i-ar plăcea totuși un Crăciun cu frig ca în Europa. Chiar dacă pentru el deja se simte frig și în sudul Mexicului, seara când bate vântul. Aici, bradul se pune încă din ultimele zile ale lunii noiembrie. La fel și luminițele și ornamentele stradale. După ziua morților, care se sărbătorește în 1 noiembrie, sărbătoarea Crăciunului este cea mai importantă sărbătoare în Mexic.

Pentru majoritatea mexicanilor, Crăciunul nu înseamnă doar reuniune, ci și credință. Asta îmi spune și Erika, o masterandă de 26 de ani: „Crăciunul este un timp de credință și bucurie pentru oameni în general. Pentru mine e acel moment în care mă întâlnesc cu cei dragi și împărtășim momentele și experiențele care ne-au schimbat anul”.

La fel e și pentru Gustavo, fratele mexican care m-a ajutat să mă integrez aici. „Pentru mine, Crăciunul reprezintă sărbătoarea nașterii Domnului în Viflaim și totodată e un moment important, printre puținele dăți când se adună toată familia. De aceea, fiecare Crăciun se transformă în unul dintre momentele de care îți amintești toată viața. Mulți spun că se simt mai nostalgici în această perioadă, dar eu cred că faptul că naște astfel de sentimente îl face și mai special”. Gustavo are 23 de ani și niciodată nu a petrecut Crăciunul departe de familia sa. În prezent, nici nu concepe gândul ăsta.

Crăciunul în orfelinat

Hogares Calasanz, orfelinatul în care îmi petrec după-mesele făcând teme și amestecând limbi străine are 3 case. În fiecare locuiesc câte 9 copii, repartizați în funcție de vârsta pe care o au. În seara dinaintea sărbătorii Mariei (de) Guadalupe am împodobit bradul de Crăciun cu cei patru copii care se aflau în casa adolescenților: Antonio, Alberto, Manuel și Alejandro. Printre globuri, am strecurat și întrebarea: Ce înseamnă Crăciunul pentru ei? Antonio privește în jos și spune că îi place Crăciunul pentru că e unul dintre puținele momente din an în care poate fi cu familia sa. Familia sa înseamnă doi frați mai mari, care deja au o altă familie. De Crăciun, Antonio îi viziteză și pentru câteva zile se simt iar împreună.

Alejandro a venit în orfelinat acum 3 luni. Înainte locuia în capitală. Acolo își vedea mai des mama, care l-a abandonat pentru că nu avea resurse materiale pentru ca el să poată merge la școală. Îmi spune că peste o săptămână se va duce acasă și va cina cu familia.

craciun 1

Manuel preferă să mănânce și să privească de pe scaun cum bradul verde devine multicolor. „În realitate, mie nu îmi place Crăciunul pentru că îmi amintesc de copilărie, atunci când eram cu părinții mei era urât, mereu ne certam. De când sunt în casa hogar e mai bine, dar tot nu pot spune că e timpul meu din an preferat”, spune el. Șterge frimiturile de pe masă și urcă la etaj, pentru a se juca pe calculator.

Alberto este mereu tăcut. Are 16 ani, o privire matură, părul brunet, chipul tuciuriu și mereu simte nevoia să facă ceva: de la origami, la dulciuri sau proiecte extra pentru școală. Pentru el Crăciunul înseamnă paz (pace): „e o sărbătoare importantă pentru fiecare catolic. Se presupune că atunci ai cea mai mare apropiere de familia ta. E o dată pentru a dărui îmbrățisări celor care au nevoie de ele”. Familia pentru el înseamnă fratele mai mic și bunicii în grija căruia este. Împodobim bradul și Beto aruncă toate ambalajele pe jos. Îl întreb de ce face atâta mizerie și îmi răspunde sec: „De aia e Crăciunul, să decorăm. Și când decorăm se face mizerie”. Două ore mai târziu, sub fereastră lucesc luminițele Crăciunului pe care niciunul nu vrea să îl petreacă în preajma acestui brad, ci alături de familia sa. În alt colț e mormanul de ambalaje, martor că am decorat.

Text: Andrada Lăutaru

Distribuie:

Postaţi un comentariu