Clujul ”fraților și al surorilor”

Foto: Dan Bodea

Nu sunt plătiți să meargă din casă în casă sau să ofere literatură biblică pe străzi. Și totuși o fac. De câteva săptămâni i-am întâlnit tot mai des. Poate pe stradă i-am evitat, poate i-am pândit pe vizor până au plecat. În general le-am întâlnit standurile prin tot orașul. Sunt Martorii lui Iehova, își spune simplu frate”, sau ”soră” și au ales să slujească vorbind despre îngrijirile pline de iubire ale lui Dumnezeu în folosul omenirii. Câteodată insistenți, altă dată cu un zâmbet larg, Martorii și-au pregătit cu conștiinciozitate întâlnirea internațională de la Cluj, din cadrul Congresului Internațional al Martorilor lui Iehova, derulat între 18 și 20 august, pe Cluj Arena. 

Foto: Dan Bodea

Ușor de abordat, greu de dialogat
Martorii lui Iehova cred că Regatul lui Dumnezeu este singura speranță pentru omenire. Că este un guvern real, care va distruge în curând actualul sistem rău, inclusiv toate guvernele umane, și că va instaura un nou sistem în care va domni dreptatea. Iubirea față de Dumnezeu și față de ”aproapele” îi determină să meargă din poartă în poartă pentru a face cunoscute învățăturile din ”Turnul de Veghe”, o publicație căpătâi a Martorilor. Interacțiunea cu ei devine dificilă în momentul în care îi anunți că vrei mai degrabă să încerci să înțelegi și mai apoi să promovezi învățăturile lor într-o publicație. Este momentul în care intervine ierarhia.

Cei pe care îi întâlnim pe stradă, sau care bat la uși, au rolul de a atrage noi adepți, fără a avea permisiunea să intre în detalii istorice, organizaționale etc. Toate cele trei încercări de a iniția un dialog, pe stradă, pe o linie editorială de noi stabilită s-au soldat cu tot atâtea eșecuri. Victoria a fost a lor. Ne-au invitat insistent la ”lucrările” ce urmau să se înfăptuiască pe Cluj Arena. Acolo l-am întâlnit pe Ioan. A venit tocmai din Târgu Mureș ca să participe la Congres. E toropit de căldură, dar cu credință de neclintit. A ales un loc umbros (nu neapărat răcoros), pentru a-și trage sufletul înainte să intre pe stadion. 

Foto: Dan Bodea

Acolo îl așteaptă soția și cei trei copii. Mă așez pe treptele arenei și îmi aprind o țigară. Mă privește cumva cu dojană. ”Știu că-i păcat, dar nu mă pot lăsa”, încep eu. ”Nimeni nu a fost creat să fie strâmb. <<Face o pauză lungă, căutându-și cuvintele cele mai potrivite.>> Dar pentru că nu știm și nu avem puterea, pentru că nu am primit îndrumarea necesară, n-avem ajutorul necesar, mulți cădem în păcat. Uite câți homosexuali sunt. Mulți au devenit homosexuali și mulți vor deveni pentru că au fost abuzați. Dacă o faci o dată, de două, de trei, începe să-ți placă. De aici vin și toate celelalte vicii”, îmi răspunde Ioan, abordând un subiect la modă în ultima perioadă. Își șterge fruntea cu batista și răspunde la telefon. Înțeleg că e așteptat de familie.

”Hai că începem”, îmi spune și pornește grăbit. Intrăm și noi pe stadion. Arena e aproape plină, cam ca la un meci al echipei naționale. Nu s-a stabilit vreun record de audiență, dar vreo 20.000 de oameni tot sunt. Suntem reperați ușor, din cauza aparatului foto, a rucsacilor grei și a ținutei nu tocmai protocolare pentru un asemenea eveniment. Ni se atrage atenția că nu avem voie să publicăm nicio fotografie fără acordul persoanei din imagini și, deși nu suntem trimiși la plimbare, ni se sugerează discret că suntem așteptați și la alte evenimente de acest fel.

Vizitele la domiciliu, o metodă apostolică
Am așteptat conștiincioși la ieșirea din stadion. Am încercat o abordare a unui grup de tineri. ”Vreau să vorbim puțin despre credință, despre biserică, despre religie”. Cinci perechi de ochi se uită fix la noi. Căutau să localizeze ecusoanele de participanți la Congres. Nu avem, așa că neîncrederea își face loc extrem de rapid. ”Haideți și mâine <<duminică, 20 august, n.a.>> și o să vorbiți cu frații noștri mai mari”, spune unul dintre băieții din grup. Un bărbat înalt, bine îmbrăcat, cu o cravată asortată perfect la ținută, intră în vorbă cu noi. ”Noi nu facem parte din nicio biserică, noi suntem oameni simpli, care avem un singur conducător, pe Domnul nostru Isus Cristos”, ne spune omul, care s-a oprit preț de câteva secunde.

E destul de târziu, oamenii sunt obosiți, dar împliniți spiritual. Simt că pot să mai aflu câte ceva despre Martorii lui Iehova. Profit de fluxul de oameni și inițiez un traseu către Sala Sporturilor. Fotoreporterul își face treaba, s-a pierdut în mulțime și asta mă ajută să continui dialogul. Aflu că noul meu interlocutor se numește Daniel. A venit din București, deși în aceiași perioadă ar fi putut să aleagă să meargă la Constanța, unde s-au derulat aceleași lucrări, ale aceluiași Congres. Daniel pare trecut de 50 de ani și mă ”citește”. Simte că scopul meu nu este să devin ”frate”, dar pare că mi-am ales iscusit abordare. 

Foto: Dan Bodea

Îl întreb, printre altele, de ce aleg genul de promovare a învățăturilor direct pe stradă, sau înființându-se la ușile oamenilor. În România sunt peste 40.000 de voluntari care fac treaba asta. Îmi spune cu blândețe, dar siguranță în glas, că practicile și convingerile lor nu sunt noi, ba chiar sunt vechi de când lumea. „Nu vedeți că bisericile neglijează tocmai aspectul ăsta? Vizitele la domiciliu reprezintă preocuparea noastră principală. Vizitele la domiciliu, țin de o metodologie apostolică a bisericii primitive. Bisericile se mulțumesc doar să construiască temple și să tragă clopotele pentru a-i atrage pe oameni în locașurile lor de închinare, ca să asculte predicile preoților. Noi am ales metoda apostolică, de a merge din casă în casă și să ducem mai departe învățăturile Domnului nostru Isus Hristos“, îmi răspunde parcă citind dintr-un manual.

”De ce vă spuneți Martorii lui Iehova? Știu, Iehova înseamnă Dumnezeu, dar atunci și alte culte religioase pot să aleagă ale variațiuni și în cazul ăsta într-o sută de ani vor fi câteva mii de organizații similare. E bine așa?”, îl întreb pe Daniel. ”Păi gândiți-vă cum v-ați simți dacă soția dumneavoastră, sunteți căsătorit? <<mă întreabă, iar eu confirm, n.a.>>. Dacă soția dumneavoastră, sau prietenii v-ar spune <<domnule>> și nu v-ar spune pe nume, cum v-ați simți? Așa și cu Dumnezeu. Cum credeți că se simte când niște oameni zic că sunt slujitorii Lui, dar nu-i mai spun numele?”. Mă așteptam ca odată abordat această temă să putem continua. Îl invit pe Daniel la un suc, o apă, o cafea.

Îmi spune că e târziu, iar duminică e o altă zi de ”lucrări”. Simt că mi-am făcut încălzirea și mă iau după un alt grup de tineri. Trag cu urechea la discuția lor, ca să-mi formulez abordarea. Una dintre fete se oprește brusc. O prinde de mână pe ”sora” din stânga și se dau la o parte făcându-mi loc să trec. ”Am auzit fără să vreau despre ce discutați. Foarte interesant, mi-ar plăcea să știu mai multe”, zic eu oprindu-mă la ceva mai mult de o jumătate de metru. ”Am auzit fără să vreau?”. 

Foto: Dan Bodea

Am mințit, deci divinitatea nu a mai fost atât de colegială cu mine. Fetele nu zic nimic. Băieții care au mai făcut câțiva pași se întorc brusc și ne privesc cu suspiciune. ”Îmi cer scuze. Am crezut că am putea să vorbim puține despre religie, despre Congres…”. Nimic. Lipsa vreunei reacții din partea lor îmi reamintește de eșecul abordărilor stradale de peste zi. Atunci când au ”Turnul de Veghe” la purtător e clar că sunt în misiune. Când sunt participanți la astfel de Congrese, sunt doar ”frați” și ”surori” care se supun și ei unor reguli și ierrarhii.

Începuturi controversate
Organizația Martorilor lui Iehova a fost fondată în 1870 de către Charles Taze Russell, om de afaceri, pastor și apologet (apărător, adept al cuiva sau a ceva, n.a.) al sionismului anilor 1880 (mișcare de emancipare națională a evreilor cu scopul readunării lor din toate colțurile lumii și revenirii în țara strămoșească Israel, n.a.). El era un apropiat al familiilor de bancheri Morgan, Rockefeller, Warburg și Rothschild. La acea vreme, secta se numea Studenții Bibliei. Biblia lor, numită Traducerea Lumii Noi, a apărut în anul 1920 și a fost coordonată de către preotul german Johannes Greber, care a tradus Scripturile cu ajutorul unui medium spiritist.

El a fost excomunicat din acest motiv. Se spune că ierarhia iehovistă vorbește în limba ezoterică, numită limba lui Enoh, o limbă care provine din Egiptul antic, acesta fiind folosită și de sataniștii de nivel înalt. Despre Enoh nu se ştiu foarte multe lucruri. Din „Dicţionarul de mitologie generală” al lui V. Kernbach, aflăm că Enoh a fost un patriarh care a trăit înainte de Potopul Biblic și care a lăsat moștenire, generațiilor de după el, ”Cartea lui Enoh”. Extrem de controversată, lucrarea care a stat la baza constituirii mai multor organizații oculte, a fost condamnată de biserica creștină și retrasă dintre textele canonice.

În anul 1931, adepții acestui cult au adoptat numele scriptural de Martori ai lui Iehova. De la un început modest, organizatia a crescut la milioane de Martori, care predica evanghelia în peste 230 de tari. La ora actuală secta numără peste 8 milioane de ”frați și surori”, aproximativ 40.000 dintre aceștia trăind în țara noastră. Martorii lui Iehova se află în România de peste o sută de ani și, datorită sistemului pe baza căruia și-au creat comunitatea, ei cresc în număr pe zi ce trece. Au găsit soluții pentru transfuziile de sânge, astfel ca Biblia să fie respectată. Au luptat pentru libertatea de exprimare și posibilitatea de a merge din casă în casă, după cum făcea și Iisus. Iar în perioada comunistă, deși mulți martori au fost închiși, iar tipografiile le-au fost confiscate, ei au continuat să predice.

”Martorii lui Iehova cred că Regatul lui Dumnezeu este singura speranță pentru omenire, că este un guvern real, care va distruge în curând actualul sistem rău, inclusiv toate guvernele umane, și că va instaura un nou sistem în care va domni dreptatea”

Mai jos puteți urmări o galerie foto realizată de fotojurnalistul Dan Bodea. 


Publicitate

Postaţi un comentariu