„A văzut publicul ce înseamnă joc de footbal”. Povestea primului meci al României la Cluj

A fost o vreme când Bucureștiul nu însemna mare lucru în fotbalul românesc, iar „granzii” se găseau la Timișoara, Oradea, Arad sau Cluj. Atunci echipa națională era formată majoritar din ardeleni și bănățeni, iar meciurile internaționale se desfășurau frecvent în orașele din „provincie”. Sub aceste auspicii a început istoria echipei naționale de fotbal, iar meciul cu Spania programat la sfârșitul acestei luni la Cluj este, din această perspectivă, o întoarcere acasă a naționalei.

Tabloul general

Unirea din 1918 nu s-a petrecut în fotbal decât în 1921, când au dispărut federațiile regionale de fotbal din Transilvania, Banat și Bucovina, ele fiind înlocuite de structuri regionale ale Federației Societăților Sportive din România. Cu această nouă organizare, în 1922 a avut loc primul campionat național de fotbal, desfășurat între echipele care au câștigat campionatele regionale. Finala primului campionat s-a disputat între Chinezul Timișoara și Victoria Cluj, fiind câștigată de prima.

Autorii volumului „Fotbal de la A la Z”, Mihai Ionescu și Mircea Tudoran remarcă faptul că, în acei ani, „Bucureștiului îi revine un rol modest în ansamblul fotbalului românesc. Înaintea lui se situau Timișoara, Oradea, Arad, Cluj, Brașov etc”.

În anul următor, dominația „provinciei” continuă, finala campionatului având aceleași protagoniste și aceeași câștigătoare ca în 1922. Deși fotbalul era încă un sport de amatori, echipele din Transilvania, Banat și chiar unele din București începeau să fie profesioniste. „În mod oficial, profesionism în fotbalul nostru nu exista, însă echipe bine cunoscute din Banat, Transilvania și chiar București practicau o formă deghizată a profesionismului”, se mai arată în volumul citat.

Acesta este contextul în care echipa României a jucat primele meciuri internaționale. Debutul l-a făcut cu o victorie (2-1) în 1922, la Belgrad, cu clujeanul Guga căpitan de echipă. În același an s-a disputat și primul meci „acasă”, la Cernăuți, 1-1 cu Polonia.

Următoarele meciuri s-au desfășurat în 1923, la București, cu Iugoslavia (1-2) și la Cluj, în 1 iulie, cu Cehoslovacia. Pentru orașul din Ardeal avea să fie primul și penultimul meci al României pe care l-a găzduit. Cel puțin până acum.

Pregătirile

Cehoslovacia era una din marile puteri fotbalistice ale vremii, având în Sparta Praga, supranumită „Sparta de Fier”, un port-drapel. Doi jucători ai acestei formații, Anton Hojer și Cerveny, au făcut deplasarea la Cluj, sosirea lor fiind subliniată de presa locală. „Au venit și doi jucători de la Sparta”, scria „Înfrățirea” în subtitlul avancronicii meciului, în timp ce Patria supralicita: „E de remarcat că între jucătorii din echipa Cehoslovaciei sunt jucători cu renume mondial, așa că Duminecă vom avea ocazia să vedem un joc frumos”.

Nicio mirare că meciul a suscitat un interes deosebit. „Înfrățirea” relata că, în gara din Cluj, cehoslovacii au fost așteptați de peste 400 de persoane. „Au fost reprezentate toate cluburile sportive din Cluj și Comitetul Regional. După sosire, lumea s-a retras în sala de așteptare cl. I, unde dl. Tătar, președintele Comitetului Regional, a urat în călduroase cuvinte, bun sosit, reprezentanților sportului cehoslovac”, detalia gazeta.

Același ziar nota și că, în vederea „matchului”, la Cluj veniseră „foarte numeroși oaspeți”. „Numai din Tg. Mureș și-au reținut locuri 200 de inși. Din alte orașe, de asemenea, s-au anunțat foarte mulți”, se menționa în avancronica meciului. Articolul făcea și un pronostic, care avea să se dovedească remarcabil de exact:

Înaintașii noștri nu cred să poată trece peste apărarea cehoslovacă, compusă în mod admirabil. (…) Înaintașii cehoslovaci vor avea mult de lucru cu apărarea noastră, destul de bine compusă, dar vor trece-o de 4-5 ori cu rezultat. (…) Rezultatele ce le credem probabile sunt 4 : 0 și 5 : 1 pentru Cehoslovacia

În marțea și joia dinaintea partidei, informa „Patria” pe Arena Sportivă din Cluj s-au ținut meciurile de preselecție a naționalei României. În urma acestora, antrenorul Teofil Morariu a stabilit următoarea formație: Mircea Stroescu (Colțea București) – Iosif Bartha (Stăruința Oradea), Elemer Hirsch (CA Cluj) – Iuliu Fuhrmann (AMEFA Arad), Nicolae Honigsberg (CA Oradea), Dezideriu Jakobi (Haggibor Cluj) – Adalbert Strock (Stăruința Oradea), Aurel Guga („U” Cluj), Rudolf Wetzer (Unirea Timișoara), Francisc Ronnay (CA Oradea), Zoltan Drescher (CA Oradea). După cum se vede, cu excepția portarului, echipa era formată din jucători din Transilvania și Banat. Căpitanul echipei era clujeanul Guga, considerat de mulți unul dintre cei mai talentați fotbaliști din istoria fotbalului românesc. Prezența acestuia la meci era însă incertă, deoarece în preziua partidei,  el nu ajunsese încă la Cluj, după cum scria Patria.

Meciul

Guga a sosit până la urmă la Cluj în timp util și, de pe teren, a condus echipa spre… dezastru. La capătul celor 90 de minute, scorul era de 6 la 0 pentru Cehoslovacia. Pe stadionul din parcul orașului Cluj s-au strâns mii de spectatori. Câteva sute, privilegiați, au văzut meciul din tribuna de lemn, construită în 1911, care acum se găsește pe stadionul din Câmpia Turzii. Restul au asistat din picioare sau de pe scaunele aduse de acasă, ori direct de pe dâmbul din apropierea terenului.

Cronicile vremii arată că meciul a început pe contre, cu echipa României jucând curajos, până în minutul 17, când, la o lovitură liberă, Vlacek deschide scorul pentru Cehsolovacia. Același jucător înscrie din nou în minutul 29, la o greșeală a lui Hirsch. Până la pauză România atacă de câteva ori dar nu reușește să marcheze.

După pauză, echipa României joacă slab și golurile cad unul după altul: Vlacek mai marchează o dată în minutul 50, Štapl urcă scorul la 0-4 în minutul 66, iar după trei minute e 0-5, cu un gol al lui Capek. În fine, în minutul 81, Vlacek înscrie a patra oară, pentru 0-6. „Restul timpului se petrece cu superioritatea românilor, care luptau din toate forțele pentru marcarea unui goal, care însă nu reușește”, nota ziarul „Patria”.

Același ziar scrie, în repetate rânduri, că de vină pentru dezastru a fost portarul Stroescu, „care a fost mai slab ca un portar dela vreo echipă de cl. I din Cluj”, și care ar fi putut apăra patru din cele șase goluri. Despre același portar, „Înfrățirea” nota, mai reținut, că „va deveni un portar excelent, dar îi mai trebue exercițiu”.

Concluziile

Concluzia tuturor a fost că meciul a fost unul frumos, cu o echipă a Cehoslovaciei care a făcut spectacol. Cât despre România, părerile cronicarilor au fost împărțite.

„Despre joc putem spune că a fost frumos, unde a văzut publicul numerar (numeros – n.r.) înaintea căruia s-a petrecut, ce înseamnă joc de footbal și cu drept cuvânt putem spune că echipa României afară de portar a fost la înălțime”, menționa Patria.

„Înfrățirea” era însă de cu totul altă părere:

„Jocul a fost frumos; cehii au jucat tot timpul precis și unitar. Nu același lucru îl putem spune despre echipa românească, care a jucat cu desăvârșire fără coeziune, la întâmplare și, afară de câteva mici perioade, fără însuflețire.”

Așa s-a scris povestea primului meci al naționalei de fotbal la Cluj. În 1926, la București se inaugura primul stadion de fotbal modern al orașului, O.N.E.F (mai târziu, A.N.E.F.), iar capitala avea să devină locul predilect de desfășurare a meciurilor reprezentativei.

La Cluj, stadionul din parc a fost refăcut în 1961 și în 2011, dar pe el, primul lot al României nu s-a mai întors niciodată. De altfel, aveau să treacă 85 de ani până când naționala de fotbal a revenit la Cluj, pentru meciul cu Lituania din 2008, desfășurat pe stadionul CFR. Dar aceasta este altă poveste…

România în „provincie”

Echipa de fotbal a României a disputat în afară Bucureștiului doar 47 de partide, dintre cele în care a fost gazdă. Între 1931 și 1972 niciun meci de acasă nu s-a jucat în afara Capitalei. La polul opus, cele mai multe meciuri jucate în „provincie” au fost în anii 1980 și 2000.

1922 – Cernăuți, România-Polonia 1-1
1923 – Cluj, România-Cehoslovacia, 0-6
1928 – Arad, România-Turcia 4-2
1931 – Oradea, România-Cehoslovacia, 4-1
1972 – Craiova, România-Austria, 1-1
1974 – Constanța, România-Japonia 4-1
1979 – Craiova, România-Spania 2-2
1982 – Hunedoara, România-Cipru 3-1
Suceava, România-Japonia, 4-0
1983 – Tg. Mureș, România-Turcia, 3-1
1984 – Craiova, România-Grecia, 2-0
Oradea, România-Israel 0-0
Iași, România – R.P. Chineză, 4-2
Buzău, România – R. P. Chineză, 1-0
1985 – Sibiu, România-Polonia, 0-0
Craiova, România-Turica, 3-0
Timișoara, România-Finalnda, 2-0
1986 – Timișoara, România – URSS, 2-1
1987 – Brașov, România – Israel, 3-2
1988 – Constanța, România – Albania, 3-0
Sibiu, România-Israel, 3-0
1989 – Sibiu, România – Italia, 1-0
1991 – Brașov, România – SUA, 0-2
1998 – Ploiești, România – Moldova, 5-1
2000 – Constanța, România – Cipru, 2-0
2001 – Ploiești, România – Slovacia, 0-0
2002 – Constanța, România – Ucraina 4-1
2003 – Craiova, România-Bosnia și Herțegovina 2-0
Ploiești, România-Luxemburg, 4-0
2004 – Craiova, România – Macedonia 2-1
2005 – Constanța, România – Armenia, 3-0
Constanța, România – Andorra, 2-0
Constanța, România – Cehia, 2-0
2006 – Constanța, România-Cipru, 2-0
Constanța, România-Bulgaria, 2-2
2007 – Piatra-Neamt, România-Luxembrug, 3-0
Timișoara, România-Slovenia, 2-0
Constanța, România-Olanda, 1-0
2008 – Urziceni, România-Letonia, 1-0
Cluj, România-Lituania, 0-3
Constanța, România-Franța, 2-2
2009 – Constanta, România-Serbia, 2-3
Piatra-Neamț, România-Faroe 3-1
2010 – Timișoara, România-Israel, 0-2
Piatra-Neamt, România-Albania, 1-1
2011 – Piatra-Neamț, România-Luxemburg, 3-1
2015 – Ploiești, România – Faroe, 1-0
(surse: „Fotbal de la A la Z”, romaniansoccer.ro)