Tinerii Clujului/Mihai Oprea, paramedic voluntar la SMURD: Peste cinci ani văd Clujul cu mine medic

Foto: Dan Bodea

Provine din Iclod,  a urmat liceul la Gherla și a venit la facultate pentru a-și urma visul: acela de a deveni medic. Provenind dintr-o familie în care unul dintre părinți este polițist și în care nu de puține ori existau discuții despre intervențiile exemplare pe care le aveau în diferite situații critice echipajele SMURD, Mihai a început să ia tot mai mult în considerare provocarea de a urma o facultate de medicină. Astăzi, Mihai Oprea este student în anul trei la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj și paramedic voluntar în prima linie de ajutor la SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare).

Ne-am întâlnit cu Mihai într-o duminică dimineață la ora 8.30, după o gardă de 24 de ore în care alături de colegii săi de pe ambulanță salvase viața unei persoane care intrase în stop cardio-respirator. Cu o ceașcă de cafea în mână și încă îmbrăcat în echipamentul de culoare roșie specific echipelor serviciului de urgență pe care îl reprezintă, Mihai nu părea deloc obosit. Timp de mai bine de o oră ne-a povestit, cu entuziasm, de ce își dorește să devină medic, ce îl motivează și care sunt soluțiile pe care deja le-a găsit și le-a aplicat pentru eficientizarea sistemului medical de urgență.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea


„Am dat la medicină cu așteptări mari, ca orice tânăr care o ia pe un nou drum. În clasa a 11-a știam deja că vreau sa dau la medicină, dar mai știam și că pentru a avea mai mari șanse la admitere mulți elevi luau ore de la profesori universitari. Eu am fost de părere că dacă este făcută o admitere, atunci trebuie să intru pe forțele mele. Am avut noroc cu profesoarele mele din liceu cărora le mulțumesc și acum și care mi-au răspuns la orice întrebări pe care le-am avut pe parcursul pregătirii. Astfel, am reușit să intru al zecelea”, povestește Mihai, ușor distras de o alarmă de caz care se auzea în exteriorul clădirii în care ne aflam.

La voluntariat a început să se gândească din liceu, când urmărea cu privirea ambulanțele, gândindu-se de multe ori cum ar fi să stea măcar puțin în jurul echipajelor. „În anul întâi de facultate am auzit că se fac înscrieri la SMURD și abia atunci am descoperit că în cadrul acestui serviciu nu ești un simplu voluntar, ci ești încadrat efectiv pe ambulanțe. Și acum râd când le povestesc medicilor că pe atunci nu știam nici ce înseamnă un epistaxis, adică o banală sângerare de nas. Astfel, ne-am înscris în jur de 500-600 de studenți de la facultățile de medicină, am făcut cursuri teoretice, am dat un examen în urma căruia am rămas în jur de 100 și așa am intrat în ateliere practice. După un alt examen, cei care trec examenul intră ca paramedici în formare pe ambulanță unde sunt încadrați și paramedicul militar, care este șofer, medicul de specialitate care este șeful echipajului și trei paramedici voluntari care asigură garda. Ai un număr stabilit de gărzi, dai alte examene și avansezi pe linia doi, pe linia unu și în funcție de ierarhie avem anumite responsabilități”, explică paramedicul clujean, spunând că în medie echipajul din care face astăzi parte are, de obicei, șase intervenții pe o gardă de 24 de ore.

Mihai a ajuns destul de repede în prima linie de serviciu fiindcă îi plăcea ca zi-noapte să fie de gardă .„La un moment dat pompierii militari îmi ziceau «iar tu?», atât de des mă vedeau acolo”, povestește tânărul. „Ce avem noi mai de preț în această profesie este interesul. Dacă nu ar fi interesul, nu am fi voluntari. Suntem motivați doar de faptul că vrem să fim buni la asta și de aici pornește tot entuziasmul. Sună ciudat când zicem că am vrea să avem un caz, dar nu pentru că ne dorim ca cineva să sufere, ci pentru că ne dorim ca noi să fim aceia care îl ajută”, precizează Mihai Oprea cu privire la modul în care se raportează la conceptul de voluntariat. „Dimineața, când schimbăm garda, ne întrebăm colegii ce cazuri au avut, punem întrebări, propunem soluții, vedem ce au făcut și n-au făcut bine. În echipa medicilor tot timpul avem susținere. Dacă în facultate, fiecare medic este domnul doctor, la SMURD doamna doctor Rus în ambulanță este Ioana și atât. Nu ne dau ei voie să le spunem doamna sau domnul doctor. Astfel, se creează o echipă foarte compactă. Cazul perfect este acela unde nu vorbim pentru că fiecare știe ce trebuie făcut, atât de strânsă este legătura între noi”, declară Mihai Oprea.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea


Primul caz pentru Mihai, de altfel printre cele mai frecvente pe ambulanță, a fost cel al unei paciente inconștiente cu stop cardio-respirator. „Când a sunat alarma tocmai verificam ambulanța și mi-am scăpat lucrurile din mână neștiind ce am apăsat sau ce am făcut greșit. Dar chiar prima dată când trebuia să am un caz, când am ajuns în unitate am constatat că ambulanța a plecat fără mine”, își amintește râzând tânărul paramedic voluntar clujean.

Zecile de cazuri pe care le-a avut în cei aproape trei ani de voluntariat la SMURD, l-au făcut pe Mihai să fie tot mai convins de ideea că dacă nu cauți soluții la problemele pe care le întâmpini, acestea nu se vor rezolva niciodată de la sine. Astfel, a venit și cu propuneri. „Marea problemă cu care ne confruntăm este că de foarte multe ori oamenii nu știu să recunoască o urgență, nu știu să recunoască dacă omul este conștient sau inconștient, nu știu să recunoască dacă cineva este în stop cardio-respirator și nu știu ce să facă dacă persoana de lângă ei este în stop cardio-respirator. De multe ori se risipim resurse pentru că oamenii care ne sună nu fac diferența între cazuri. În cazul unui stop cardio-respirator timpul este foarte important și chiar dacă ajungem și facem resuscitarea ca la carte, îl scoatem din stop, acel om nu își va reveni pentru că celulele creierului sunt deja moarte. O soluție ar fi fost ca cineva să fi făcut acelei persoane suportul vital de bază pentru a-i crește șansele de recuperare. Astfel de manevre le înveți în jumătate de oră, cu tot cu practică. Conform directivelor europene, toată lumea ar trebui să știe să facă suport vital de bază, respectiv masaj cardiac, ventilație, să învețe metodele de a elibera căile obstrucționate de un corp străin, sau să învețe cum să recunoască urgența. Noi putem avea SMURD, putem avea secțiile de UPU, putem avea dispecerat, dar suferim o mare pierdere dacă nu avem veriga care asigură suportul vital de bază. La fel de important este ca un copil de la Iclod, de exemplu, să știe să facă compresiuni toracice, precum e important ca eu să fiu pregătit cu toate echipamentele necesare. Avem o problemă, hai să vedem cum o putem rezolva”, precizează Mihai Oprea.

Arhivă personală

Arhivă personală

Foto: Arhiva personala

Foto: Arhiva personala


Așa a luat naștere, în această vară, prima ediție a Maratonului Resuscitării unde sute de clujeni au învățat tehnici de prim ajutor predate de medicii și paramedicii SMURD. „Alături de colegii mei, medici și paramedici și cu susținerea celor de la ISU Cluj am amplasat în Parcul Central două puncte medicale, am adus în jur de 25 de manechine, am adus 10 medici și 20 paramedici și i-am învățat pe oameni cum să facă suport vital de bază. Într-o zi, eu și colegii mei am instruit 740 de oameni să acorde suport vital de bază. Deja am stabilit să avem o nouă ediție și anul viitor. De asemenea, tot împreună cu medicii și paramedicii de la SMURD am inițiat un proiect pe care l-am numit Lanțul supraviețuirii și pe care l-am început în zonele rurale unde am predat suport vital de bază în școli. La toate aceste acțiuni medicii și paramedicii au venit în mod voluntar. Ținta noastră este ca toți cei capabili din punct de vedere fizic și psihic să cunoască aceste manevre și dacă reușim să instruim 2000 de oameni și din ei, doi reușesc să salveze o viață, noi ne-am îndeplinit o parte din misiune”, explică paramedicul Mihai Oprea, amintindu-și de cazul unui copil în vârstă de doi ani care aspirase un sâmbure de migdală și care a intrat în stop respirator pentru că nimeni din jurul lui nu știuse să îi aplice o manevră de dezobstrucție pentru a elimina corpul străin înainte de veni echipajele SMURD.

Arhivă personală

Arhivă personală


O altă acțiune voluntară pe care medicii și paramedicii SMURD o desfășoară deja de patru ani este Emergency Medicine Summer School, o tabără care se desfășoară din 2012 la Arieșeni, la propunerea unui coleg de-al lui Mihai, astăzi rezident. „Avantajul nostru este că suntem tineri și entuziasmați și chiar dacă facem «o prostie» cu ideile proiectelor noastre, nimeni nu ne ceartă pentru că suntem la adăpostul entuziasmului și așa putem «să forțăm mâna». De obicei, însă, ideile noastre sunt bine primite și încurajate. La școala de vară de la Arieșeni avem, de exemplu, 32 de cursanți de la facultățile din toată țara și din Republica Moldova cărora le predăm medicina de urgență. Și medicii și paramedicii merg acolo în mod voluntar, avem exerciții de salvare montană, exerciții de simulare cu echipaje de descarcerare, simularea echipajelor SMURD și ISU și apoi exercițiul cursanților. Facem o echipă multidisciplinară, în care implicăm personal din SMURD, ISU Cluj, Salvamont Alba, Cluj, Bihor, Inspectoratul Special pentru Aviație și astfel consolidăm echipa”, precizează Mihai Oprea.

Un paramedic voluntar trebuie să fie dedicat și să îi placă ce face, este de părere Mihai, explicând că puțină lume știe că la SMURD Cluj unul din echipaje este permanent asigurat de trei linii de paramedici voluntari, respectiv de studenți care fac facultatea, care se implică în diferite proiecte, care lipsesc de la facultate și recuperează cursuri doar pentru a deveni mai buni și mai responsabili în ceea ce fac. „De foarte multe ori lumea este surprinsă că voluntarii merg la caz. Suntem voluntari, dar asta nu ne denigrează, ci arată că facem asta pentru că vrem, pentru că suntem pregătiți și pentru că ne place. Suntem motivați doar de faptul de a ne aduce aportul. Entuziasmul și responsabilitatea stau la baza tuturor acțiunilor noastre”, consideră Mihai Oprea, paramedic voluntar.

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Îmi place Clujul pentru că ai multe oportunități și sigur găsești ceva de făcut seara, fie că vrei să vezi o piesă de teatru, un concert sau o expoziție. Este un oraș plin de viață și alimentat de studenți. Ai și parcuri, ai zona Făget unde poți merge cu bicicleta așa cum îmi place și mie să fac.

Care este locul preferat din Cluj?

 Am un loc în pădurea Făget unde merg de obicei și acolo e partea mea de relaxare. Se vede orașul de sus și este foarte ușor să te detașezi de toată agitația din oraș.

Ce ai schimba în acest oraș?

Aș schimba puțin mentalitatea oamenilor în ceea ce privește siguranța lor pe stradă. O problemă în Cluj este faptul că de multe ori când mergem cu ambulanța, cu sirenele pornite, oamenii trec pe trecerea de pietoni fără să se asigure. Un drept nu te scutește de un risc. Dacă auzi o ambulanță, dreptul de a trece pe o trecere de pietoni ți l-ai pierdut. Mulți trec și nici nu se uită la tine că ai sirenele pornite. În spate, șocul se simte de zece ori mai tare atunci când șoferul pune frână, mai ales pentru un pacient cu politraumatisme. Tu ca pieton când treci strada pe o trecere trebuie să te gândești că poate mașina nu are frâne, sau șoferul a adormit, sau nu te-a văzut. Părinții trebuie să își educe copiii să aibă grijă cum se expun pe stradă. Mai ales acum, când se lucrează în Cluj, sunt multe accidente cu pietoni. Pentru Cluj mi-aș mai dori să fie amenajate piste de biciclete care să aibă continuitate. Poate mersul cu bicicleta ar ajuta și la traficul aglomerat cu care noi, pe ambulanță, trebuie să ne confruntăm.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?

Cu mine medic.

Te-ai vedea locuind în alt oraș?

Depinde. Dar aș prefera să pot rămâne în Cluj, să pot profesa aici, să nu trebuiască să renunț la echipa de la SMURD. Dar mă voi adapta din mers dacă va fi nevoie.

Ce părere ai despre sistemul medical românesc?

Mi-aș dori ca medicii rezidenți, medicii specialiști, medicii primari să fie mai apreciați și de populația generală și de guvernanții acestei țări. Nu mi se pare moral ca după șase ani de facultate, în care pentru a fi bun faci și voluntariat, să ajungi rezident și să fii plătit cu un salariu de 960 de lei. Asta e strigător la cer. Eu câștigam în liceu ca barman 1500 de lei și singura responsabilitate era să nu vărs băutura pe mine. Trebuie motivație, astfel încât oamenii să își dorească să rămână în țară. Eu îmi doresc foarte mult să rămân în țara mea, nu să mă rup de toți și de toate și să plec într-o țară străină, printre necunoscuți. Să ajungi la 26 de ani, ca rezident, să le ceri părinților bani este înjositor. Dar dacă nu avem partea de remunerație asigurată, dacă nu avem partea de organizare a sistemului sanitar, măcar din partea oamenilor să găsim înțelegere. Pe SMURD, rareori oamenii îți spun mulțumesc, dar uneori ai cazuri în care salvezi un om și un simplu mulțumesc îți dă energie pentru toată săptămâna.

Ai un motto?

Ai o problemă, caută o soluție.

Ai un lucru fără de care nu poți trăi sau chiar ți-ar îngreuna existența?

Fără lucruri mă pot adapta, însă nu cred că m-aș putea lipsi de persoanele din jurul meu. La finalul zilei ceea ce îți rămâne este impactul muncii tale asupra persoanelor din jurul tău.

Ce te enervează?

Mă enervează lipsa de interes când văd că oamenii critică nefondat și nu fac nimic în privința asta.

Care sunt oamenii care te-au inspirat?

În primul rând m-au inspirat părinții mei, profesorii mei din timpul liceului și medicii de la SMURD, printre care domnul doctor Cristian Ursu care întotdeauna ne întâmpină cu un zâmbet cald, ca un părinte și nu ne strică entuziasmul. Dacă avem o idee ne încurajează și o potențează.

Care a fost cartea care te-a marcat?

„Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas a fost cartea care m-a entuziasmat cel mai mult.


Publicitate

Postaţi un comentariu