Tinerii Clujului/Cristian Moldovan, de 11 ani voluntar în Organizația Cercetașii României: „Tot ceea ce am astăzi datorez cercetașilor”

Cristian Moldovan/Foto: Dan Bodea

Este clujean, a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, și-a continuat studiile cu un master de PR la Universitatea Babeș-Bolyai și este de 11 ani voluntar pentru asociația care în 2013 a sărbătorit un secol de existență în țara noastră: Cercetașii României. Pe Cristian Moldovan l-am întâlnit recent la una dintre acțiunile în care s-a implicat voluntar, de data aceasta în cadrul unei campanii de strângere de fonduri pentru victimele din clubul Colectiv, aflate încă în viață. După câteva săptămâni de la această întâlnire, l-am abordat pentru o discuție despre cercetășie și despre Cluj, despre oamenii pe care îi admiră și despre perioadele care i-au schimbat fundamental traiectoria vieții.

Deși a avut dintotdeauna o pasiune pentru muzică, Cristian Moldovan lucrează în prezent în domeniul comunicării și al training-ului. Are împreună cu soția lui două mici afaceri și este dedicat, la fel ca în prima zi, asociației din care face parte. „Din păcate, legătura mea cu muzica este în prezent doar spirituală pentru că de aproximativ trei ani de zile nu mai am timpul necesar să mă dedic acestei pasiuni. Am crezut că după căsătorie voi avea mai mult timp, însă nu a fost deloc așa. Împreună cu soția mea avem două proiecte de business și când avem puțin timp ne implicăm în acțiuni de voluntariat”, explică Cristian Moldovan. Astfel, un prim proiect al celor doi tineri se numește Loftiness, un brand de cosmetice naturale produse după rețete proprii. Cele aproximativ 15 produse pe care le au în portofoliu sunt deocamdată promovate prin intermediul unui magazin online, însă tinerii nu exclud ideea de a intra și pe piață în momentul în care își vor lărgi gama. Al doilea proiect este o farmacie pe care Cristian și soția lui au deschis-o în Florești, într-un cartier nou. Cristian lucrează și pentru reprezentanța din Cluj a firmei Solver Consulting și mai face parte și din grupul de traineri al Federației Share.

Foto: Arhivă personală 2014

Foto: Arhivă personală 2014

Pentru a crea o lume mai bună

În ianuarie, anul viitor, se împlinesc 11 ani de când Cristian a devenit cercetaș. A ajuns dintr-o întâmplare să ia contact cu cercetășia, în liceu, în cadrul unei petreceri la care nici măcar nu era invitat. „Înainte să intru în organizație credeam despre cercetași că erau prea flower-power pentru personalitatea mea. Asta era părerea mea din exterior, total nefondată. În 2005 a fot primul an în care am participat la organizarea Festivalului Luminii și acela a fost proiectul care m-a convins să rămân. În urmă cu trei ani de zile am înființat un al doilea centru de cercetași la Cluj pentru că primul ajunsese la o capacitate maximă de membri. Astfel, în prezent coordonez acest grup și sunt implicat și ca formator la nivel național”, povestește Cristian, de la care aflăm că sunt în jur de 70 de centre de cercetași în România, majoritatea în mediul urban.

Pe lângă Festivalul Luminii, care se desfășoară anual în mai multe orașe din țară și care a ajuns în acest an la a 28-a ediție, un eveniment de suflet pentru tânărul din Cluj a fost Jamboreea Mondială din 2007, o tabără internațională la care au participat cercetașii din toate cele 216 țări și teritorii unde există organizația, respectiv în jur de 40.000 de oameni. În 2011 a fost organizată și o primă jamboree în România după 75 de ani de pauză.

După cum chiar Cristian mărturisește, au existat două perioade fundamentale care i-au schimbat traiectoria vieții: perioada în care a practicat arte marțiale și care l-a disciplinat cum nu a făcut-o niciun alt sport și a doua perioadă a fost cea începând cu momentul în care a devenit membru al Asociației Cercetașii României. „Practic tot ceea ce am astăzi datorez cercetașilor. Festivalul Luminii a fost punctul în care am început să lucrez în sfera marketing-ului. Tot la cercetași am gestionat un magazin online al organizației și încet am ajuns să fiu și eu interesat de marketing și să am primul magazin. La cercetași am avut primele traininguri în această direcție. Din acest motiv vreau să continui să fac activități cu copiii pentru a da înapoi ceea ce eu am primit. E foarte «rewarding» să faci asta și să vezi cum noi generații de copii au aceste oportunități doar pentru că și tu le-ai avut la un moment dat. Astfel, avem o întâlnire cu copiii săptămânal, pe fiecare ramură de vârstă, ne întâlnim cu adulții, avem tabere și excursii de week-end și lucrăm pe echipe regionale sau naționale pentru susținerea activității”, precizează Cristian.

În ceea ce privește interesul părinților în a-și trimite copiii în taberele de cercetași, Cristian precizează că spre surprinderea celor care cred că pe generațiile actuale nu le mai poți lua din fața calculatorului, lucrurile nu stau tocmai așa: „Copiii din ramura «lupișori», respectiv categoria de vârstă 7-10 ani, sunt înscriși pe liste de așteptare pe care cu greu le epuizăm de la un an la celălalt. Percepția pe care o au părinții tineri cu privire la asociația noastră este una foarte bună și vine ca o alternativă la toate cursurile de dans, de pictură, de șah, de matematici la care copiii sunt trimiși în general. Componenta de gașcă lipsește la școală sau în alte cercuri și atunci ai nevoie de un loc unde copilul să se poate integra, unde să existe proiecte de echipă. Taberele în care mergem noi au o componentă educativă enorm de mare și copiii trebuie să treacă peste provocări serioase. Pentru unii e prima dată când merg la munte, sau când rămân peste noapte să campeze. Ies din zona de confort și își dau seama că puterile lor sunt mult mai mari decât în mediul pe care îl oferă școala, casa și jocurile pe calculator. Avem nevoie constant de adulți care să facă activități cu copiii. Dacă ar fi să ne luăm după numărul de doritori, am putea avea în Cluj cinci centre de cercetași fără nicio problemă. Dar este greu să convingi adulții să facă voluntariat.”, declară Cristian Moldovan, precizând că în organizație există un sistem de training cu o pedagogie care se întinde de la 7 la 24 de ani.

Legătura dintre generații

Cercetașii României contribuie la educarea tinerilor printr-o metodă proprie bazată pe valorile și legile organizației în așa fel încât copiii să fie împliniți ca indivizi. Aflăm de la Cristian că una dintre abilitățile pe care copiii le dobândesc și care funcționează și ca motto, este aceea de a fi gata oricând pentru a nu fi luați niciodată prin surprindere. „Un lucru important pe care l-am învățat tot la cercetași a fost că indiferent de poziția în care ești, ai ce învăța. Dacă m-aș opri din învățat nu aș mai putea să fac față în munca cu copiii. Fiecare generație e total diferită și trebuie să înveți să fii flexibil de la o generație, la alta. Munca directă cu copiii în calitate de lider este să țin legătura cu noile generații. Mi se pare un lucru fundamental într-o societate să nu se piardă legătura între generații. Copiii din ziua de astăzi sunt mult mai bine informați decât am fost noi vreodată, dar noi îi ajutăm să filtreze informația și să se mențină pe o anumită linie ”, precizează Cristian, care este și formator în cadrul organizației. Liderii cercetașilor, dacă au trecut de studenție și încă sunt lideri la cercetași, cel mai probabil vor face asta pentru tot restul vieții, mărturisește tânărul care nu are planuri să se retragă prea curând din această „misiune” pe care singur și-a asumat-o.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Ce îți place cel mai mult în Cluj și ce te face să rămâi aici?

Este o întrebare incredibil de grea. Fiind toată viața în Cluj, îmi este greu să zic că un anume factor îmi place enorm de mult. Iubesc Clujul și am momente în care vorbesc cu prietenii și cu soția și spunem că ne-am săturat de Cluj, că ne-am plictisit de toate locațiile, dar există aici ceva care nu mă lasă să plec. În primul rând m-am legat foarte tare de Cluj în momentul în care am început să fac voluntariat și să cunosc problemele comunității. Cred că cel mai mult îmi plac în Cluj oamenii și faptul că există persoane care au început să rezoneze cu genul de proiecte în care îmi place să mă implic. Îmi mai place arhitectura Clujului și istoria orașului cu micile lui simboluri. Din punct de vedere profesional și cultural, Clujul mi se pare că este plin de oportunități.

Ce ai schimba în acest oraș?

Mi-ar plăcea la Cluj să existe mai mult dialog între oameni, pe paliere profesionale, sociale, dar și din punct de vedere al segmentelor de vârstă, al localnicilor cu autoritățile. Prin comunicare am ajunge toți la Clujul pe care ni-l dorim, deși venim cu viziuni diferite. Avem strategia Clujului la care a lucrat foarte multă lume, dar ar fi fost bine ca în această strategie să existe și opinia cetățeanului simplu. Din păcate, nu cred că există dialogul acesta, sau cel puțin nu se văd rezultatele. Dezbaterile publice nu sunt mediatizate suficient, canalele unde se anunță sunt urmărite de obicei de jurnaliști și de organizațiile sau asociațiile care sunt direct interesate. Ar fi nevoie ca autoritățile să pornească un demers de educație pentru ca oamenilor să nu le fie frică să spună lucrurilor pe nume. Cetățenia activă este un lucru foarte important pentru existența pe termen lung a comunității.

Care este locul preferat din Cluj?

În primul rând îmi plac localurile în care nu se fumează. Mai am câteva locuri dragi cum ar fi primul tronson al străzii Iuliu Maniu, care se mai numește și strada „în oglindă”. E un contrast foarte definitoriu pentru Cluj, o fațadă renovată și una pestriță, atât de diferită. Zona aceasta mi se pare că este cartea de vizită a Clujului. Îmi mai place foarte mult Centrul de cultură urbană Casino și, împreună cu el, Parcul Central și faptul că ai posibilitatea să te relaxezi în hamac. E ca și cum ai avea un sejur de două ore în afara orașului. Marea hămăceală a adus foarte multă popularitate parcului pentru că a atras un public care nu venea în parc, în mod normal. Și noi la cercetași am făcut multe activități și întâlniri cu copiii în parc.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?Îl vezi schimbat în bine?

Cred că „bine” este o viziune diferită pentru fiecare clujean. Văd un Cluj care va face față multor provocări, un Cluj care va avea mari probleme în a găsi resursă umană în mediul business. Avem nevoie de pregătire din ce în ce mai specifică și concretă, văd un Cluj care va avea tot mai multe oportunități, care va atinge un nivel tot mai ridicat de educație și de cultură, dar care va avea probleme tot mai mari în ceea ce privește calitatea vieții din cauza aglomerării și a supraaglomerării. Odată cu creșterea populației Clujului, nu crește numărul de grădinițe, de școli, de spitale și numărul de locuri în spitale. Avem nevoie de lucruri practice ca și infrastructură și asfaltul nu este suficient din acest punct de vedere.

Care sunt oamenii care te inspiră sau care ți-au influențat parcursul?

Există mai multe categorii de oameni care mă inspiră. O dată în sfera civică și a voluntariatului și în sfera profesională. Mă inspiră foarte mult vicepreședintele Organizației Naționale Cercetașii României, Andrei Avram, pentru determinarea și perseveranța pe care o are în sfera educației tinerilor. Din punct de vedere profesional am ca model un alt român plecat din țară, Radu Seuche, consultant și coach internațional pentru corporații și guverne. De la el am învățat ce înseamnă performanța la un alt nivel. Tot din Cluj în mediul business am o mare stimă pentru Voicu Oprean care a demonstrat că există piedici, dar și soluții pentru toate problemele. Este un model de succes și deschiderea pe care el o are pentru tineri și pentru oamenii din jurul lui rezonează cu ideea de a-i ajuta pe cei mai „mici” de lângă noi. Ar mai fi unii oameni care reușesc să mute munții din loc, dar sunt cumva invizibili pentru restul societății. Noi, la cercetași avem o vorbă: Nu există restul, ci doar ceilalți pentru că nu există resturi în materie de societate. Sunt oameni care reușesc cu foarte puține resurse să aibă un impact incredibil în comunitate, cum este Alexandru But.

Care sunt cărțile care te-au format?

Din toate cărțile, bune, sau mai puțin bune, am învățat ceva. Cred că cel mai important este să știi ce îți dorești din cărțile pe care le citești.

Ai un motto?

Un motto pe care îl avem la cercetași și pe care încerc să îl aplic este: „Lasă lumea puțin mai bună decât ai găsit-o”.

Ce te enervează?

Am învățat să nu mă mai enervez și să privesc lucrurile mult mai detașat, în special atunci când este vorba de o situație conflictuală. Mi-ar plăcea să văd mai mulți oameni preocupați de cei din jurul lor, mai multă disponibilitate pentru comunicare și cel mai mult mi-ar plăcea să văd că societatea noastră învață să accepte lideri cu bune și cu rele.

Există un lucru fără de care nu ai putea trăi sau care ți-ar îngreuna existența?

Un element fără de care viața mea ar fi total diferită este natura. Acesta este unul dintre motivele pentru care vreau să rămân în țara mea. Spiritul muntelui nu l-am întâlnit nicăieri ca aici, în România.


Publicitate

Postaţi un comentariu