Tinerii Clujului. Daniel Tămaș: Vreau să creez valoare la mine acasă, dar vreau și să fiu lăsat în pace să fac ce știu

Daniel Tămaș
Daniel Tămaș

Programarea, gaming-ul și marketingul sunt domeniile în care Daniel Tămaș a început să se profesionalizeze încă din timpul facultății. În anul doi de facultate și-a dat seama că nu vrea să urmeze o carieră în Drept și a încercat să se reprofileze. A urmat specializarea Comunicare, Relații Publice și Publicitate la FSPAC, dar recunoaște că nu a fost tocmai cel mai bun student și că i-a luat șapte ani să-și termine studiile. Alături de asociații lui, Daniel conduce una dintre cele mai de succes platforme online din această parte a Europei pentru jocuri destinate copiilor. În spatele business-ului de milioane de euro se află nu atât o viziune, cât mai ales foarte mult curaj. A avut dintotdeauna afinitate pentru tot ce înseamnă civilizația orientală, practică arte marțiale de mai bine de zece ani și îl enervează faptul că România  nu știe să țină cu dinții de oamenii cu adevărat valoroși. „Nu sunt nici fanul, nici inamicul patriotismului. Normal că vreau să creez valoare la mine acasă, dar în același timp vreau ca la mine acasă să fiu lăsat în pace să îmi fac treaba”, declară Daniel Tămaș. Despre începutul și dezvoltarea business-ului său, dar și despre Cluj și ce ar schimba el la acest oraș, am stat de vorbă cu Daniel Tămaș.

Reporter: Ai ajuns ca la 30 de ani să ai succes, să faci ceea ce îți place și chiar să îți încerci norocul alături de asociații tăi, la miliardul de dolari. Cum ai reușit toate astea deși sistemul educațional, în cazul tău, nu ți-a oferit foarte multe soluții din perspectiva specializării?

Daniel Tămaș: Eu, de felul meu, nu am răbdare și nu pot să funcționez pe sistemul tradițional de învățare. Dacă știu să fac ceva este să rezolv probleme și facultatea nu este pentru oameni ca mine. Am ajuns la concluzia asta după un timp în care aveam procese de conștiință că am început o facultate și nu am terminat-o. Facultatea este necesară pentru oamenii care au o anumit vocație. Din acest punct de vedere sunt anti-sistem. După 9 ani de facultate, mi-am dat seama că mă puteam focusa mult mai bine pe business. Poate atunci a făcut sens, acum chiar nu mai are. Prima și ultima firmă la care m-am angajat a fost în anul I de facultate când făceam webdesign și am învățat atunci extraordinar de mult. Facultatea mă incomoda foarte mult și îmi consuma energia inutil. Dacă mi-ar plăcea să fac ceva pentru studenții de astăzi le-aș zice să se identifice, să stea un an, doi, după liceu, să umble, să lucreze, să vadă ce le place.

Reporter: Cum a început business-ul care astăzi s-a transformat în trei firme și într-un brand de succes worldwide pe piața jocurilor online?

D.T.: Nu a început ca un business, ci a fost un fel de încercare a mea și a fostului meu coleg de bancă din liceu. Am deschis firma Idea Studios în 2007 pentru a avea o modalitate de a ne profesionaliza și pentru a putea emite facturi unor eventuali clienți pe care eu îi aveam pe web design sau web development și el pe consultanță. Firma a prins contur în 2008 când am testat primele proiecte de jocuri și care au început, încet, să crească. De acolo nu am ratat oportunitățile, am făcut greșeală după greșeală, am iterat pe tot ce am putut itera, până am ajuns în momentul de față. În prezent ne dezvoltăm pe partea de jocuri online și de doi ani și pe partea de jocuri de mobil. Suntem o echipă de 50 de oameni și lucrurile par să avanseze destul de repede. Rolul meu este de a monetiza produsele noastre și de a pune la punct partea administrativă. Acum suntem trei asociați și conducem trei firme: colegul meu Paul Mureșan conduce Idea Studios, studioul de WEB, Tudor Rad conduce Transylgamia, studioul de mobil și mai este Jellycs, compania care le administrează, care se ocupă de optimizarea produselor, de monetizarea lor etc. În primii doi-trei ani de zile am lucrat mai mult pentru jocuri în sine, nu pe portalurile Web. Noi le făceam pentru noi, dar a început să vină cerere de la cei mai mari jucători de pe nișă și așa am ajuns să facem în rețeaua lor cele mai bune jocuri de copii. La un moment dat, în 2012, a venit și al treilea asociat în firmă și așa am ajuns să creștem.

1503845_1452686941620648_1422312044_n

R.: Practic care sunt produsele pe care le creați?

D.T.: Acum facem două tipuri de produse. Facem jocuri pentru copii de 4-10 ani și avem și portalurile web unde le publicăm. În prezent, tehnologiile folosite sunt Flash, HTLM5 și WEBGL și suntem, în același timp, și developeri și publisheri. În momentul de față am ajuns la 15 milioane de vizite worldwide, pe lună, pe portalurile noastre. Pe partea de Europa de Est suntem printre cei mai mari publisheri. Am ales jocurile pentru copii strict din oportunitate, fără să știm foarte multe despre jocuri și sistemele de jocuri, dar am descoperit că este un volum foarte mare de trafic și foarte mare cerere pentru jocurile destinate copiilor. Noi practic nu nu lucrăm foarte mult cu clienți. Publicăm jocurile pe web sau pe mobil și monetizăm prin reclama pe care o vindem. Lucrăm cu diverși parteneri printre care Google, Yahoo sau alte companii mai mici.

R.: Sunteți de aproape opt ani pe această nișă. V-a creat Clujul toate condițiile pentru dezvoltare?

D.T.: Noi, ca români, suferim foarte mult în business pentru că nu avem mentorship-ul necesar. A avea cofondatori și parteneri pe care să te poți baza și cu care să poți face business e elementul esențial pentru creștere. A fost important în cazul nostru și că focusul a mers în zone diferite pentru că fiecare ne-am specializat și ne-am completat ca echipă. Există, bineînțeles, și orgolii, dar nu poți să mergi înainte fără ele. Ca antreprenor trebuie să ai orgolii, dar să și comunici cu echipa ta. Noi vrem să demonstrăm că ce am construit până acum e doar o mică parte din ce putem să facem. Neavând mentorship, a trebuit să ne educăm pe parcurs. Am început în Cluj, fără bani și fără să cunoaștem conceptul de finanțare și am construit pas cu pas firmele pe care acum le conducem. Am avut condițiile necesare în ideea în care există facultăți care creează competențe, dar ca țară nu avem instituția de jocuri bine pusă la punct. Suntem o destinație foarte bună pentru outsourcing, dar nu pentru creare de produs. Am avut condițiile necesare și în sensul că nu am avut nimic și atunci a trebui să construim noi ceva.

R.: Cum s-a dezvoltat în cazul tău preferința pentru partea de programare?

D.T.: Am terminat un liceu cu profil uman, dar am descoperit că îmi place programarea mai mult decât istoria. În clasa a zecea, împreună cu colegul meu, am început să ne jucăm un joc online, Dark Throne, un online multyplayer text-based, unde nu aveai o grafică și lucrai cu niște cifre. Am făcut un forum cu românii care jucau jocul respectiv și am văzut pe forum noțiunile de webdesign și web development și când am aflat că se poate câștiga din asta, am vrut să învăț și eu. Dar îmi place ideea de construi ceva, mai mult decât programarea în sine. Așa am ajuns să fac ceea ce fac astăzi. Nu m-am gândit să ajung să fac jocuri. Acum, la 30 de ani, mi-am dat seama că noi știm cu adevărat ce vrem să facem, dar multă vreme ne mințim. Când în clasa a treia am văzut prima dată un calculator am știu că orice ar fi, ce voi ajunge să fac în viață va fi legat de cutia aia albă. În școala generală furam și bani din casă pentru a sta ore în șir la internet cafe-ul din apropierea casei. Pentru mine a fost cea mai bună investiție de timp.

R.: Tot mai des se vorbește despre Cluj ca Silicon Valley-ul Europei. Ce îi lipsește Clujului pentru a fi cu adevărat Silicon Valley?

D.T.: Din punctul meu de vedere și văzând realitatea, Clujul nu va fi niciodată Silicon Valley. Nici nu trebuie să fie. În primul rând nu există cadrul legislativ necesar care să ne ajute, mobilitatea în cadrul de business este redusă, iar când vine vorba de viteză, nu poți să faci parteneriate repede, nu poți să schimbi oameni repede. Noi nu avem investitori, iar Silicon Valley se bazează pe investitori. De asemenea, nu avem mentorship. În schimb, la Cluj, avem alte atu-uri. În Silicon Valley vorbim de investitori și de companii mari, dar la Cluj vorbim de ingineri buni, de un oraș tânăr de o poziție geografică bună. Investitorii sunt mobili, pot să vină. Etapa de outsourcing a orașului trebuie să se oprească. A fost necesară și nu am fi ajuns la nivelul de dezvoltare de acum, dar va fi nocivă. Acum 3-4 ani era mai ieftin să produci o bucată de software aici decât în Germania sau în UK, dar lucrul acesta s-a schimbat. Acum nu mai este așa ieftin. Ajungi tu ca IT-ist să îți fie bine cu statutul social și să nu mai vrei mai mult și asta îți omoară spiritul de inițiativă. Potențialul nostru e însă mult mai mare. Noi așa vrem să ne dezvoltăm afacerea. Am atins 1% din potențialul pe care îl avem. Toate companiile mari au o oarecare legătură cu Clujul, la nivel de dezvoltare, dar nouă ne lipsește capacitatea de vânzare deși știm produce orice. Pe management de proiect suntem foarte buni, vorbim engleza foarte bine și avem skill-uri foarte bune. Ne lipsește curajul.

 [stextbox id=”custom”]

1IMG_8002R.: Ce îți place cel mai mult în Cluj?

D.T.: Faptul că ne-am dezvoltat business-ul aici. Asta ne va lega întotdeauna de Cluj. Deși business-ul nostru l-am dezvoltat local, am mers cu el global. Avem toate condițiile necesare să punem Clujul pe hartă. Am trecut de etapa în care trebuie să ne auto-susținem, am trecut de etapa în care ne căutăm o nișă și știm ce vrem să facem. Îmi mai place orașul pentru istoria lui și pentru că a dat acestei țări foarte mulți intelectuali. Îmi place pentru că este interes pentru Cluj la nivel internațional, sunt conferințe, festivaluri și poate să crească din punctul acesta de vedere. În Cluj tot timpul ai ce face și ai unde să faci sport. Avem avantaje foarte mari, noi clujenii. Avem echipe de fotbal, dar mai important este că acest oraș este un pol important pentru artele marțiale: judo, karate WKC, aikido, taekwondo. De aceea îmi place Clujul pentru că oriunde altundeva în țară nu aș avea toate astea. Îmi mai plac restaurantele bune din Cluj și, pentru un gurmand desăvârșit cum sunt eu, contează foarte mult. De asemenea, Clujul stă foarte bine la capitolul internet. Noi dezvoltăm jocuri și site-uri și aflăm după aceea că omul din alt colț din lume nu are conexiunea pe care o avem noi acasă. Atunci ne dăm seama că suntem într-un pol al IT-ului care tehnologic oferă oportunități pe care majoritatea lumii nu le are.

R.: Care este locul tău preferat din Cluj?

D.T.: Am multe locuri preferate în Cluj în care mă simt extraordinar de bine. Că e Parcul Central, Cetățuia, Grădina Botanică, Iulius, stadionul, sala de aikido, sau că e firma noastră.

R.: Ce ai schimba la acest oraș și care este visul tău pentru Cluj?

D.T.: Aș schimba mâine viteza cu care avansăm. Dacă ar fi o metodă prin care să iau picamerul și să dărâm anumite lucruri, aș face-o. Progresul e dureros și cere sacrificii în orice domeniu, vorbind de la programare, aikido, sau orice altceva. Dar nu poți să îți descoperi adevăratul potențial mergând încet fără să dai cu capul, sau să se uite lumea la tine ca la nebuni. Trebuie să pornim de undeva. Dacă am lăsa niște ingineri și arhitecți tineri să remodeleze orașul aș fi de acord să dărâme tot. Dacă vrem  cu adevărat să fim un pol, e o mișcare necesară. Geografic suntem strategic amplasați la rute intersectate. Gândiți-vă ce ușor ajungem de aici în Germania, în Olanda, în UK.

R.: Cum vezi Clujul peste cinci ani?

D.T.: Îl văd fără outsourcing pentru că asta înseamnă că am evoluat. Fără ei nu am fi putut ajunge aici și fără viziunea oamenilor care au construit business-urile respective. Dar acum viziunea aceea nu mai e actuală și e riscantă. Cred cu tărie în a modifica și a schimba lucrurile intenționat, decât să așteptăm să se întâmple lucrurile de la sine. Noi am trecut de multe ori prin experiența asta la firmă și nu face sens ca strategie. Procesul de inovare presupune chiar și 1% îmbunătățirea unui proces deja existent. Iterând pe o anumită chestiune, noi în cinci ani putem inova 100%.

R: Ce te enervează?

D.T.: Mă enervează pentru că Clujul nu e un oraș curat. Mai avem mult de lucru și nu ne ridicăm la standardul pe care ni l-am impus, când ne batem cu pumnul în piept că ce gospodari buni suntem. Mă enervează că nu ne ținem cu dinții de oamenii cu adevărat valoroși. Nu numai în Silicon Valley, în UK, în Berlin sau în Tel Aviv se pot întâmpla „minuni” legate de tehnologie. Oamenii pleacă prea ușor pentru că li se pare mai cool dincolo, sau pentru că nu văd o alternativă. Asta mă enervează la culme.

R.: Tu te-ai gândit vreodată să pleci din România?

D.T.: M-am gândit, dar motivele mele sunt strict legate de business și de viteza cu care vreau să fac lucrurile. Dacă vreau să am un impact mare asupra Clujului, probabil va trebui să plec din el o vreme. Vreau să plec, dar în același timp vreau să știu că atunci când vin înapoi pot să contribui în continuare la creșterea acestei piețe. Noi avem un sistem foarte defect care ne face să urâm absolut tot ce înseamnă România ca instituție. Nu sunt nici fanul, nici inamicul patriotismului. Normal că vreau să creez valoare la mine acasă, dar în același timp vreau ca la mine acasă să fiu lăsat în pace să îmi fac treaba. Dacă sunt alte zone care îmi facilitează creșterea personală, normal că o să o fac în altă parte.

R.: Care sunt personalitățile sau oamenii care te inspiră?

D.T.: Mă inspiră Steve Jobs pentru ceea ce a construit, nu neapărat personalitatea lui. Mă mai inspiră Elon Musk, Richard Branson și Jack Ma. În cazul acestuia din urmă este o notă discordantă comparând antreprenorul din Vest cu cel din Est. Mă mai inspiră în bună măsură Warren Buffett pentru modul în care trebuie să te comporți în momentul în care ai un succes răsunător.

R.: Care este motto-ul tău?

D.T.: Trăiește-ți visul.

R.: Există lucruri sau persoane fără de care nu poți trăi?

D.T.: Nu aș putea să trăiesc fără soția și cățelul meu și fără internet.

[/stextbox]

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

„Vrem să ne axăm cât mai mult și pe jocuri de mobil și să ne încercăm norocul la miliardul de dolari. Cu ajutorul colegilor am ajuns la brandul de Transylgamia și încercăm să învățăm și să construim prin el un brand care să dea rezultate. Ca număr de oameni suntem probabil cel mai mare studio independent din România și în continuare avem resurse foarte mari în Cluj, atât artistice, pentru că jocurile trebuie să arate bine, fie că e desen sau grafică 3D, dar și tehnologice. Avem oameni foarte buni în echipă, foarte tineri, cu media de vârstă de 24 de ani. Oamenii tineri sunt oamenii creativi, curajoși și enervați de cutume”, Daniel Tămaș

Distribuie:

Postaţi un comentariu