Tinerii Clujului. Cătălin Sânpetrean, sportiv: Peste cinci ani, în Cluj va fi un haos total

Foto: Dan Bodea

Cătălin Sânpetrean a început să practice sportul în mod constant din anul 2012, încercând să îi demonstreze surorii lui că se poate alerga un semimaraton și fără echipamente scumpe. A participat la numeroase concursuri naționale și internaționale și se pregătește intens pentru triatloanele din sezonul 2015. Este clujean și se declară o persoană foarte atașată de oraș și de oamenii care-l locuiesc. Și-ar dori să vadă în Cluj o bandă de circulație dedicată exclusiv bicicliștilor, ori altfel nimeni nu va mai avea curaj să pedaleze în traficul infernal din oraș. „Uneori, dacă nu cunoști persoana potrivită nu primești finanțări. E o realitate în acest moment și nu trebuie să fim ipocriți. Dacă așa vrem să fim, trebuie să ne asumăm, iar dacă vrem să fie mai bine, atunci trebuie să facem parte din schimbare”, precizează Cătălin cu referire la modul în care sunt distribuite fondurile pentru evenimentele organizate în oraș. Mai multe despre viața de sportiv, dar și despre visul lui Cătălin Sânpetrean pentru Cluj, am aflat într-un nou interviu din seria Tinerii Clujului.

Cătălin a terminat Liceul Teoretic „Avram Iancu”, la profil real, a urmat Facultatea de Construcții și un master în management și acum lucrează în domeniul IT, de aproape doi ani. A avut o perioadă în care după ce a terminat facultatea a mers la București și a lucrat în domeniul construcțiilor. Astăzi este bucuros că a luat decizia să se întoarcă.

Foto: Laura Mureșan

Foto: Laura Mureșan

Revenind la Cluj în 2012 a început să se implice în Festivalul Internaţional de Film de Scurtmetraj făcând parte din echipa de organizare în colaborare cu Asociația Persona. „Asociația activa în Cluj de când eram eu în clasa a noua și așa am intrat în contact. În liceu aveam o trupă de teatru foarte serioasă coordonată de regizorul Rareș Stoica și cum tot timpul mi-a plăcut să fiu înconjurat de mulți oameni, în cadrul trupei de teatru am găsit un colectiv foarte relaxat unde ne puteam exprima exact așa cum eram fiecare. Cu această asociație am ajuns ca la facultate să trecem de la teatru la film și să ecranizăm într-un lungmetraj o idee provenită din piesa de teatru «Deșteptarea primăverii» de Frank Vedekind. Filmul a avut premiera în 2012 la cinema Mărăști. A venit apoi și ideea festivalului Cluj Shorts într-o perioadă în care Clujul începea să își arate latura festivalieră. Așa am ajuns în acest an la a treia ediție”, precizează Cătălin care în primul an a fost chiar manager de festival. Între timp însă a început să facă sport și a fost nevoit să se angajeze, astfel încât nu a mai putut fi la fel de dedicat festivalului ca în primii doi ani.

Despre latura sportivă a vieții sale Cătălin vorbește cu pasiune. „În iarna lui 2012 l-am cunoscut pe Tudor Șofron, colegul meu de echipă de la Ironteam și cu el am început să ne antrenăm, să alergăm, să mergem la concursuri. Când el a început să facă triatlon, am început să mă gândesc și eu la asta. Nefiind foarte ieftin să faci sport, a trebuit să mă angajez și astfel mi-am depus CV-urile la mai multe firme de IT. Background-ul meu fiind unul tehnic, am reușit să învăț de unul singur anumite lucruri în domeniul în care îmi doream să lucrez și așa m-am angajat la CloudTroopers. Ce îmi place la această firmă este că simt aprecierea și susținerea colegilor. Mai multe firme din Cluj acordă suport pentru angajații care practică sport și este foarte încurajator și mulțumitor. Firma la care lucrez este și sponsorul echipei noastre”, spune Cătălin.

Cătălin Sânpetrean, alături de prietenul său din echipa Ironteam, Tudor Șofron/Foto: Arhiva personală

Cătălin Sânpetrean, alături de prietenul său din echipa Ironteam, Tudor Șofron/Foto: Arhiva personală

„Nu e ușor ca după nouă ore la birou, seara sau dimineața devreme să faci antrenamente. Antrenamentele de înot sau bicicletă le fac dimineața și de cele mai multe ori mă trezesc la cinci, în timp seara sunt în pat înainte de 10.30”, Cătălin Sânpetrean, sportiv

De la sufletul petrecerilor, la trezitul devreme

Cătălin a început să facă sport pentru că avea nevoie de o schimbare. Pierdea prea mult timp și multe nopți nefăcând lucruri care să îl mulțumească și după ce suferise și un accident destul de grav a realizat că este momentul unei schimbări în stilul său de viață. „A trebuit să apară prietenul meu Tudor pentru a avea și eu un program serios de practicat sport. Astfel, după un accident urât care m-a ținut imobilizat vreo trei luni și după ce l-am cunoscut pe Tudor, am început să ies cu el la alergat. Mi-am dat seama cât de bine îmi face sportul din punct de vedere fizic și cât de bine mă educă să fiu mult mai organizat”, povestește Cătălin.

În scurt timp  tânărul a ajuns la anumite performanțe care l-au motivat să dea și mai mult din el, să facă mai multe antrenamente și chiar să participe la competiții. „Am descoperit că am un anumit talent și mai ales Tudor îmi spunea că ar fi păcat să-l irosesc. Trecerea a fost destul de bruscă. De la sufletul petrecerilor care eram înainte, am ajuns să fiu asociat de prietenii mei cu sportul de performanță. Oamenii au început să se obișnuiască cu sportivii, s-au mai civilizat, dar în urmă cu vreo cinci-șase ani știu că alergam în jurul lacurilor din Gheorgheni și aveam parte numai de comentarii răutăcioase. Cu timpul am ajuns să ne motivăm singuri. Văzând cum e să alergi un semimaraton, apoi un maraton îți dorești și mai mult și așa au venit și participările la triatlon (Ironman) care implică probe de înot (3,8 km), bicicletă (180 km) și maraton (42 km)”, precizează sportivul.

Odată ce a ajuns să participe la concursuri în străinătate a văzut că este un lucru foarte normal și natural să faci sport. A fost până acum la multe maratoane, dar anul acesta și-a propus să termine trei competiții Ironman, în Oradea, Ungaria și Austria. „Am alergat un maraton la Roma în primăvara asta, un semimaraton la Cluj și în toamnă mergem o gașcă mai mare în Valencia. Am mai fost la un maraton pe bicicletă lângă Podersdorf și a fost extraordinar. Dacă nu am reușit la turul ciclist al Clujului să ne strângem 30 de oameni și s-a anulat proba, acolo eram peste 1000 de cicliști”, spune Cătălin.  Anul trecut, împreună cu prietenii lui a organizat un antrenament pe distanță half-ironman și își dorește la un moment dat să organizeze oficial și în Cluj un asemenea tip de concurs.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

 

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Îmi plac foarte mult oamenii din Cluj și grupul meu de prieteni.

Care este locul preferat din Cluj?

Îmi plăcea foarte mult Piața Muzeului înainte de a deveni foarte populată. Mai nou îmi place Piața Muzeului în timpul iernii. Îmi place să mă plimb pe strada Kogălniceanu, pe Iuliu Maniu și de multe ori după ce mănânc prânzul la birou ies și mă plimb pe străzi.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Ce ai schimba la Cluj și care este visul tău pentru acest oraș?

Din punctul meu de vedere nu aș mai lăsa mașinile în centru absolut deloc. Aș dedica bicicliștilor cel puțin o bandă de circulație și mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că într-un oraș atât de mic cum este Clujul mersul cu bicicleta este un lucru foarte civilizat. Altfel eu nu văd cum putem fi mai fericiți în trafic. Bicicliștii trebuie să se simtă în siguranță și să aibă curaj să meargă cu bicicleta. E bine că s-au făcut și pistele acestea înguste, deși nu este foarte normal să se facă pe trotuar. Eu cu bicicletele mele nu merg pe trotuar pentru că nu vreau să-mi distrug roțile și atunci mai bine merg printre mașini. În Paris și în Londra, de exemplu, și-au dat seama că nu au cum să trăiască dacă nu garantează bicicliștilor o bandă de circulație. De asemenea, mi-aș dori să văd mai multe zone verzi. Parcul Central a devenit foarte plin în weekend-uri, toate trotuarele din jurul parcului sunt pline de mașini, oamenii cu cărucioarele cu copii nu au pe unde să meargă și e un haos total. Nu primăria ar trebui să rezolve asta, ci oamenii trebuie să înțeleagă că ei sunt parte din schimbare.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?

Îl văd mult mai aglomerat și mult mai haotic. Răsar tot felul de clădiri cu nu știu câte etaje, dar nimeni nu se gândește la traficul din acea zonă. La fel se va întâmpla la Fabrica de Bere unde am înțeles că se va ridica un mall. Va fi un haos total pe care noi ni-l face cu mâna noastră. De asemenea, sper să văd Clujul cu evenimente culturale mult mai consistente și mai valoroase, inclusiv concerte și artiști care vin și ne vizitează. Primăria într-adevăr își dorește ca orașul să aibă o viață vibrantă, dar susținerea este cam subțire și merge de multe ori doar unde trebuie să meargă. Uneori, dacă nu cunoști persoana potrivită nu primești finanțări. E o realitate în acest moment și nu trebuie să fim ipocriți. Dacă așa vrem să fim, trebuie să ne asumăm, iar dacă vrem să fie mai bine, atunci trebuie să facem parte din schimbare.

Ești prezent la foarte multe evenimente care au loc în oraș, pe când unii oameni folosesc scuza banală că nu ar avea timp. Cum reușești să îți găsești timp pentru a participa la viața culturală a orașului?

Mulți oameni nu știu să-și managerieze timpul. E bine să ai în jurul tău oameni care să te ajute să faci ceea ce îți place, să aibă inițiativă și să te ajute să selectezi. Clujul este foarte ofertant și de multe ori se întâmplă ca două sau trei evenimente să se desfășoare în același timp. Eu și prietenii mei facem mult sport, dar în week-end în loc să stai inert, poți merge la o expoziție, ceea ce poate fi la fel de odihnitor.

Care sunt oamenii care te inspiră?

Un om care mă inspiră este Tudor Șofron. El este un luptător și tot ceea ce face prin muncă și prin sport dovedește că se poate ca în momentul în care faci ceva din pasiune să se vadă și rezultatele. Totodată, o persoană care m-a influențat foarte mult în liceu a fost doamna Mariana Muthu, profesoară de limba și literatura română. A avut o influență foarte puternică asupra dezvoltării noastre spirituale. Nu în ultimul rând oamenii care mă inspiră sunt membrii familiei mele. Mama apare foarte des în discuțiile mele și exemplele și cuvintele ei se potrivesc tot mai mult cu ceea ce fac și gândesc.

Care este motto-ul tău?

Eu cred foarte mult în „Everything happnes for a reason” și sunt convins că dacă faci bine, bine găsești. Până la urmă și accidentul care mi s-a întâmplat, s-a întâmplat cu un motiv, la fel și alte experiențe pe care le-am avut în viață.

Care este lucrul fără de care nu poți trăi?

În acest moment nu pot trăi fără sport pentru că e activitatea care îmi dă energie, mă pune în mișcare, îmi creează o stare de bine. Practicând sport am întâlnit oameni extraordinari și am ajuns să călătoresc foarte mult, ceea ce este de asemenea o activitate fără de care mi-ar fi greu să trăiesc fericit.

Ce te enervează?

A început să mă enerveze stilul de viață nesănătos, atunci când cineva cu bună știință își face rău fără a se gândi la urmări. Mi se pare cât se poate de trist ca odată ce suntem adulți să nu știm ce vrem de la viață. Până la urmă asta înseamnă fericirea: să te faci pe tine fericit și pe cei din jur.


Publicitate

1 Comentariu

  1. bogdy spune:

    Foarte frumos. Felicitari pentru atitudine si continua ceea ce faci. I-ai putea inspira si pe altii.

Postaţi un comentariu