Zburătorul care a transformat legenda în realitate

Visul suprem al omului a fost dintotdeauna să zboare. Visul acesta este poate cel mai poetic, este acel ceva care ne dă puterea să credem că orice se poate. O legendă spune că Icar şi tatăl său Dedal ar fi fost închişi într-un labirint din insula Creta, iar pentru a scăpa aceştia au făurit nişte aripi din pene şi ceară şi au zburat din labirint dar, fascinat de frumuseţea înălţimilor Icar s-a apropiat prea mult de soare şi l-a mâniat pe Helios care, invidios că oamenii pot zbura a topit aripile lui Icar, iar acesta acăzut în mare şi a murit. Thomas Ledniczky nu a vista să zboare şi nici nu a practicat vreun sport până la 30 de ani. În 2006 s-a desprins prima dată de la pământ, a plutit câţiva metri, iar viaţa lui s-a schimbat total. Astăzi este singurul parapantist din România care execută acrobaţii de talie mondială.

Desprinderea de cotidian

În viaţa de zi cu zi Thomas Ledniczky este operator video, sau cameraman, pe înţelesul tuturor, are 38 de ani şi mărturiseşte că până la 30 de ani nu şi-a imaginat că ar putea să practice vreun sport, cu atât mai puţin unul extrem. A cedat insitenţelor unui prieten de-al său să ia primele lecţii de zbor, iar viaţa lui s-a schimbat total.

„Doi ani de zile a tot stat pe capul meu un prieten să încerc şi eu să zbor cu parapanta. Mi-a povestit tot felul de lucruri, senzaţiile pe care el le trăia în aer, a încercat să mă convingă cât e de frumos acest sport, dar degeaba. Pentru că nu văzusem niciodată aşa ceva, nu puteam să înţeleg ce poate fi atât de fascinant, ce însemană să zbori. Până la urmă am cedat şi a doua zi am mers cu el la un antrenament. În ziua aceea, se întâmpla în 2006, m-am desprins de sol aproximativ un metru. Acela  a fost momentul în care mintea mea a fost complet resetată iar priorităţile mele s-au schimbat în totalitate. Nu am avut nevoie decât de acea desprindere de la sol şi am ştiut că tocmai începusem aventura vieţii mele”, îşi aminteşte Thomas.

În perioada imediat următoare singurul scop al clujeanului îndrăgostit iremediabil de zbor a fost să-şi cumpere prima parapantă, şi nu orice parapantă, ci una pentru zburătorii avansaţi. Licenţa de zbor a obţinut-o în anul următor şi a urmat firesc primul zbor termic, efectuat la Rimetea din Munţii Apuseni iar partea teoretică a asimilat-o în mers, de la un alt prieten, Török Zoltán, urcând spre locul de decolare.

„În ziua aceea am urcat la 1.700 de metri altitudine, doar pe curenţii de aer cald. De fapt în asta constă zborul termic. Am trăit un mix de sentimente, am fost înspăimântat şi fericit în acelaşi timp, nu-mi venea să cred că zbor cu adevărat”, adaugă pilotul clujean.

Şi-a vândut tot, mai puţin sufletul

Anii ce au urmat după primul zbor au însemnat un şir nesfârşit de sacrificii pe care Thomas a trebuit să le facă pentru a performa în noua lui pasiune. A vrut mereu să încerce lucruri noi, s-a simţit atras de acrobaţie şi a muncit, atât cât i-a permis timpul liber, să se perfecţioneze, să-şi achiziţioneze echipament de nivel mondial. A studiat zile şi nopţi la rând toată documentaţia, destul de bogată de altfel, de pe internet. A intrat în contact cu piloţi străini care, fascinaţi de entuziasmul său, nu au ezitat să-i completeze cunoştinţele cu sfaturi. A participat ulterior la o tabără de vară, în Austria, în 2008, unde se antrenează cei mai buni piloţi din lume, însă, toate acestea au avut şi un preţ pe măsură.

„Ca să pot să fac acrobaţie aveam nevoie de o aripă nouă (parapantă n.a.), mai bună decât cele cu care zburasem până atunci. Mi-am vândut tot ce aveam cât de cât de valoare, maşina, camera video şi alte lucruri. Am făcut chiar şi un împrumut la bancă, dar nu regret nicio secundă, pentru că ceea ce simt acolo în aer, nu se compară cu nimic pământesc”, povesteşte Thomas.

Pentru a face rost de bani să se poată antrena în Austria, alături de campionii mondiali din domeniu, sportivul clujean a şi muncit pentru unul dintre liderii mondiali ai zborului cu parapanta, Alexander Meschuh. Thomas a fost angajat ca şi cameraman la cursurile lui Meschuh, de siguranţă a zborului, iar după sesiunile de filmări a participat la dezbaterile teoreticde, unde a mai “ciupit” câteva trucuri esenţiale, pe care nu le găsise pe internet şi nici nu le discutase cu alţi „zburători”. Din 2008 Ledniczky nu a mai lipsit de la nicio întâlnire a „zburătorilor” din tabăra de vară din Austria, chiar dacă pentru a fi acolo a mâncat vreme de trei săptămâni doar conserve, cărate din România pentru că aici erau mai ieftine.

Distracţii europene în imperiul comunist

Invitaţia la un show aviatic din China a reprezentat şi o ocazie de a cunoaşte câteva din tradiţiile acestei ţări şi experimente culinare inedite. Thomas povesteşte că împreună cu prietenii săi s-au ţinut şi de şotii, în ciuda rigidităţii afişate de organizatori. „În China am gustat din «oul de o mie de ani». Era de fapt un ou embrionar fiert şi tăiat felii cu coajă cu tot. Mirosea infernal şi arăta la fel de urât însă la gust era deosebit. Am fost singurul dintre piloţii invitaţi care a gustat aşa ceva. Am reuşit în câteva rânduri să-i exasperăm pe organizatori prin tot felul de şotii, toate însă în limita bunului simţ. Îmi amintesc în acest sens isprava lui Simon Bartschi (unul dintre piloţii participanţi – n.r.) care a reuşit performanţa să fure autobuzul cu care ne deplasam. Într-o parcare de la locul desfăşurării competiţiei a început să facă ture în cerc prin parcare. De parcă asta nu era de ajuns câţiva piloţi au aprins fumigienele colorate rămase şi le-au scos pe geam făcând un fum gros de nu se mai putea distinge nici autobuzul. Când a venit şoferul de drept al maşinii şi a văzut ce făceam a făcut ochii mari şi a izbucnit în râs. Atunci am înţeles că  dincolo de rigiditatea comunistă mai există şi o altfel de viaţă”, se amuză pilotul clujean.

A „sărit coarda” în aer

După ani de sacrificii şi antrenamente tematice, exersând o serie de acrobaţii din ce în ce mai dificile, în 2011 Thomas Ledniczky avea să intre definitiv în istoria aviaţiei româneşti devenind primul sportiv din ţara noastră care a realizat una dintre cele mai periculoase figuri cu parapanta, executată doar de sportivi profesionişti la nivel mondial – Infinity tumbling.

„E greu să descrii în cuvinte în ce constă această acrobaţie. Aşa pe înţelesul tuturor Infinity tumbling este ca şi cum ai sări coarda, practic faci tumbe în aer”, explică Thomas.

Ziua aceea de 19 august, 2011, nu o va uita niciodată. A început prost, a fost la un pas să cedeze nervos şi fizic, dar la final a sărbătorit cu bere austriacă prima reuşită de nivel mondială a unui pilot român.

„Am avut două încercări de a decola eşuate, aveam un nod pe una dintre suspante. Am revenit la sol şi m-au ajutat ceilalţi piloţi să remediam această problemă însă, tot acest timp, adrenalina, problemele la decolare, faptul că a trebuit să urc pe jos spre punctul de decolare, m-au obosit. Îmi amintesc că eram foarte nervos, tanspirat, şi mă aveam şi o problemă la umarul drept. În sfârşit, în cele din urmă am decolat. Zborul până în punctul de deasupra lacului unde puteam să încep manevra în siguranţă a durat doar câteva minute şi în tot acest timp am reuşit să mă relaxez un pic. Îmi amintesc şi acum perfect acel zbor, aveam un presentiment că ceva se va întâmpla, am încercat să îmi alung toate gândurile negative şi să fiu pozitiv, să nu mă gândesc la situaţiile periculoase prin care am trecut până atunci şi prin care au trecut şi alţi piloţi învăţând această manevră. Am repetat în gând toate fazele manevrei şi mi-am pornit camera video montată pe genunchi pentru a imortaliza acest moment. Am ajuns în punctul zero şi am realizat că am reuşit să-mi eliberez mintea de orice gând şi să mă lansez în aventura vieţii mele, o aventură a cărei finalitate nu o cunoşteam. M-am pus în poziţia de SAT (nume de manevră n.a.), înclinându-mă spre dreapta, am iniţiat manevra pe care am început să o ritmicizez, în urma fiecarei rotaţii aripa ajungea de fiecare data câte un pic pe sub mine, iar eu eram catapultat deasupra ei. Am ajuns în sfârşit în punctul în care mai ajunsesem de câteva ori până atunci, însă de fiecare dată am oprit manevra. A venit momentul adevărului pentru a aplica ultimele corecţii pe care le învăţasem cu doar câteva zile înainte. Aripa avea o pulsaţie ciudată pentru mine, văzusem aşa ceva doar în în filmările altor piloţi, însă, în acel moment am realizat că sunt pe cale să fac ceva ce nimeni în România nu mai reuşise. Poate contrar aşteptărilor, m-am simţit foarte confortabil, timpul parcă s-a dilatat iar imaginea acea rotativă pământ-cer-pământ, m-a făcut să-mi imaginez că de fapt pământul şi tot universul, se învârt ele în jurul meu oferindu-mi o senzaţie uluitoare. Totul are şi un sfârşit aşa că a trebuit să mă trezesc din reverie. Gravitaţia îşi facea datoria iar altitudinea se consuma cu rapiditate, iar manevra era departe de a fi încheiată, urma un alt moment critic – oprirea. Acest lucru este poate mai periculos decât iniţierea acrobaţiei însăşi, pentru că alegerea momentului nepotrivit este aproape sinonim cu moartea”, rememorează Thomas.

Din fericire totul s-a terminat cu bine pentru pilotul clujean, care a început să urle de fericire imediat după ce traiectoria a devenit normală şi a conştientizat faptul că reuşise manevra pentru care a muncit şi a riscat atât de mult. La 19 august 2011 Thomas Ledniczky a devenit primul sportiv român care avea să fie recunoscut şi apreciat în această disciplină, iar acrobaţia realizată de el reprezintă o premieră, niciun alt sportiv din ţara noastră nereuşind să o execute până atunci.

Experienţa China

După experienţa austriacă Thomas şi-a propus să fie primul român participant la Campionatul Mondial de acrobaţie cu parapanta însă, ajunsese într-un punct critic, nu mai avea ce să-şi vândă de prin casă pentru a se putea antrena în condiţii normale. A căutat sprijin pe la cunoscuţi, a apelat la prieteni, dar fără succes.

„Mi se pare puţin caraghios să fiu apreciat şi respectat de piloţi care sunt campioni mondiali, dar în România aproape toată lumea se teme să finanţeze acest sport pentru că în media apar numai informaţii negative, atunci când un sportiv are un accident, sau lucruri de genul ăsta, şi atunci nimeni nu vrea să rişte să-şi asocieze imaginea cu aşa ceva, e trist”, spune cu amărăciune Ledniczky.

Anul trecut, prin intermediul prietenilor pe care şi i-a făcut în stagiile de pregătire din Austria, Thomas Ledniczky a primit invitaţia de a participa la un festival de zbor desfăşurat în China. Chiar dacă nu-i îndulceşte amărăciunea lipsei sale de pe tabloul participanţilor la un campionat mondial, pentru clujean evenimentul asiatic a fost o experienţă mai mult decât interesantă.

„Pentru un pilot care nu dispune de nici un fel de buget, oportunitatea de a participa la evenimente internaţionale de acrobaţie e aproape imposibilă. Cu toate acestea, datorită eforturilor mele susţinute de mă înscrie pe o traiectorie care să-mi permita accesul la o eventuală participare la Campionatul Mondial de Acrobaţie cu Parapanta,   am avut această şansă de a fi invitat împreuna cu alţi 32 de piloţi din întreaga lume, reprezentând 12 ţări, la ununul dintre cele mai importante evenimente aeronautice dedicate acestui sport. Pentru mine a fost o şansă în plus să cunosc câteva personalităţi marcante, piloţi consacraţi din circuitul mondial. Dincolo de acestă oportunitate mi s-a oferit şansa de a sări cu parapanta din elicopter”, relatează pilotul clujean.

Evenimentul la care Thomas a avut onoarea de a se afla printre invitaţi s-a desfăşurat sub titulatura ”The 2nd Beijing International Aviation Sports Invitational” şi a fost organizat de catre ”Flying-man Sports”, unul dintre cei mai importanţi producători de echipamente aeronautice, în colaborare cu guvernul chinez.

“Dorinţa sponsorului este ca în fiecare an să organizeze un eveniment aviatic adăugând un nou sport aeronautic. În 2012 fiind prima ediţie, evenimentul a găzduit doar piloţii de parapantă, iar anul trecut s-a mai adaugat în competiţie şi motodeltaplanul. Anul viitor (în 2015 n.a.) se intenţionează chiar organizarea unei etape APWC (Acro Paragliding World Camionship), Campionatul Mondial de Acrobaţie cu Parapanta. Motivul pentru care am fost invitaţi în China a fost acela de a convinge guvernul că acest sport este sigur, binenţeles cu pregătirea necesară,  iar pentru asta aveau nevoie de cei mai experimentaţi piloţi. Nu s-au semnalat incidente deosebite, cu excepţia a două aruncări de rezervă, dar acest lucru este normal dacă luăm în considerare faptul că s-au efectuat 64 de salturi din elicopter”, punctează Thomas.

În cadrul show-ului aviatic a fost organizată şi o întrecere de acrobaţie în pereche, numită în termeni de specialitate Sincro Acro Championship, la care sportivul clujean nu s-a înscris din cauză că nu are un partener. În schimb a asigurat alături de alţi trei piloţi partea de Show cu fumigiene colorate.

Primii bani, primul pas spre normalitate?

Participarea la show-ul aviatic din China a stat sub semnul întrebării multă vreme, iar Thomas era pregătit să o treacă invitaţia la capitolul eşecuri însă, când se aştepta mai puţin a primit ajutorul nesperat.

“Eu nu aveam a doua paraşută de rezervă, iar fără acest accesoriu nu te poţi pregăti în condiţii normale şi nici nu ţi se permite participarea la evenimente majore. După doi ani de încercări şi bătut la uşi închise, anul trecut am reuşit să obţin o sponsorizare pentru o paraşută de rezervă din partea Rotary Club Samus, prin bunăvinţa domnilor Romulus Zamfir şi Sorin Igna cărora doresc pe această cale să le mulţumesc pentru încredere şi pentru ajutorul acordat. Sunt convins ca acest gest nu va fi singurul din partea celor amintiţi şi că va servi că şi exemplu şi altor posibili susţinători”, spune Thomas. 

A realizat primul documentar despre parapantism

Odată “infestat” cu microbul zborului Thomas Ledniczky a contactat o companie producătoare de aparate de zbor şi împreună cu Alexander Meschuh şi Bernd Hornböck, doi dintre sportivii de talie mondială în parapantismul acrobatic, dar şi susţinut de prietenul său Török Zoltán, tânărul pilot clujean a realizat primul documentar  de televiziune despre zborul cu parapanta. În urma acestei colaborări s-a împrietenit cu personajele documentarului său, iar de aici şi până la a începe să facă şi el acrobaţie nu a mai fost decât un pas şi multe ore de antrenament. “Acel documentar a fost momentul decisiv pentru mine. În timpul filmărilor mi-am dat seama că asta era ceea ce îmi doream. Am convingerea că acest sport şi aceasta artă, deoarece se punctează şi coregrafia, nu se pot practica fără dedicaţie completă şi totală, în caz contrar viaţa pilotului, este în permanent pericol. Cred că prietenii mei sunt deja foarte plictisiţi de mine, căci mereu aduc vorba de acrobaţie”, povesteşte amuzat Thomas. Trebuie menţionat că se recomandă ca zborurile acrobatice, fie antrenamente, fie competiţii oficiale, să se desfăşoare deasupra unui lac. În cazul în care piloţii au necazuri aceştia cad în apă şi astfel scapă cu viaţă.


Publicitate

Postaţi un comentariu