”Regele” și-a redobândit (vremelnic) coroana

Gheorghe Hagi / Foto: dan Bodea

Ovidiu a devenit capitala fotbalului românesc, intrând astfel, în rândul orașelor liliputane care au triumfat în fața forțelor consacrate ale ”Sportului Rege”, București, Craiova, Ploiești, de ce nu Cluj sau Timișoara. Prin succesul în Liga 1, primul din scurta istorie a clubului, de numai opt ani, Gică Hagi – patron, manager general și antrenor al clubului Viitorul Constanța, aciuat la Ovidiu, și-a redobândit coroana de ”Rege”. A cucerit 21 de trofee ca fotbalist și, cu succesul de la sfârșitul săptămânii trecute, două ca antrenor. Hagi duce în spate o carieră uriașă ca fotbalist, dar și 16 ani de încercări de a răzbi în antrenorat. Departe de a minimaliza performanța Viitorului, Hagi este încă în stadiul de construcție a unei cariere la fel de strălucitoare în calitate de tehnician.

În Liga 1 e tata lor

Gică Hagi este categoric un idol pentru tinerii fotbaliști și un model demn de urmat. Și-a înființat popria academie de fotbal în urmă cu opt ani și, cu răbdare și migală, a propulast jucători cel puțin interesanți pentru România. Nimeni nu iese din cuvântul lui Gică, în perimetrul bazei sportive pe care o conduce. Selectați din toate colțurile țării, puștii lui Hagi învață abecedarul fotbalului de la cel mai mare număr 10 din istoria modernă a acestui sport, din România. Disciplina și rigoarea sunt cuvintele de ordine la Academia de Fotbal Gheorghe Hagi. Și cine ar avea curajul să-l înfrunte pe însuși Hagi? Aceste calități de bază au fost factorii decisivi în succesul Viitorului. Nu e de ignorat norocul care, spune o vorbă, ține cu cei puternici, iar copiii lui Hagi cresc frumos și aparent puternici. Îndrumați de pe margine de mentorul lor, Romario Benzar, sau Florinel Coman arată calități pe care nici fotbaliști cu șate vechi în primul eșalon nu le au. Fac risipă de efort, au curajul de a trage la poartă, iar atunci când sunt lipsiți de inspirați vocea răgușită a ”Regelui” le indică scurt traseul pe care trebuie să circule mingea. Hagi își crește copiii frumos, cu o mentalitate de învingători. Contractele sunt decente, iar liniștea financiară este un atu în fața combatantelor din competiția internă. Problemele puștilor lui Hagi apar abia atunci când, din rațiuni financiare, trebuie să facă pasul spre cluburi mai mari, sau mai mici ale Europei. Viitorl a transferat o mulțime de jucători, începând cu Chițu în Franța și terminând cu Marin în Belgia. Între 2013 și 2015, câtă vreme Aurelian Chițu a fost legitimat la Valenciennes, principalul marcator al trupei lui Hagi în recent încheiatul campionat (cu 11 goluri), a prins doar 12 meciuri și a marcat un singur gol, în tricoul Gianninei, o modestă echipă din campionatul Greciei, unde a fost împrumutat de francezi. În vara anului 2015 s-a întors spășit la Viitorul și, sub comanda lui Hagi a renăscut. Răzvan Marin a fost transferat la Standard Liege pentru 2,4 milioane de euro. A prins doar șase meciuri în tricoul fostei campioane a Belgiei, însă, niciodată nu a fost integralist. Despre Cristian Manea se vorbea laudativ la momentul transferului în Europa. S-a spus că ar fi fost achiziționat de Chelsea pentru 3 milioaned e euro. Manea era văzut urmașul lui Dan Petrescu în banda dreaptă a echipei naționale. În ultimii doi ani fotbalistul minune de la Academia lui Hagi a reușit contraperformanța de a aduna doar 8 meciuri în tricoul modestei Excelsior Mouscron. Nici Ianis Hagi, transferat la Fiorentina nu este mai presus de foștii lui colegi de la Academie. Cu 14 minute în prima echipă ”Viola”, micul Hagi este în continuare doar o speranță a fotbalului intern. Sigur, mereu se vorbește de vârsta fragedă a fotbaliștilor care pleacă de la Viitorul, dar niciodată despre eșecurile lor, odată scăpați din ”mîna de fier” a mentorului.

Numele contează, dar în Europa se contorizează trofeele

Nu mai este un secret că un mare fotbalist nu este obligatoriu să devină și un mare antrenor, iar Gică Hagi este în momentul de față ilustrarea perfectă a acestei idei. Hagi a debutat ca antrenor abrupt, pe banca echipei naționale a României, în plin campanie de calificare la turneul final al Cupei Mondiale din 2002. Victoria de la Budapesta, în fața eternei rivale Ungaria, părea să fi deschis drumul lui Gică Hagi într-o carieră strălucitoare de antrenor. Până la urmă România a ratat calificarea, măcar la baraj, în detrimentul Georgiei. În toamna lui 2003, pentru scurtă vreme Hagi a fost antrenorul formației Bursaspor (Turcia). Rezultatele sub așteptări i-au determinat pe ”Bașkani” să-l demită. Câteva luni mai târziu Hagi o prelua pe Galatasaray, echipa la care fostul decar al naționalei României era și încă este o legendă. Câștigarea Cupei Turciei de gruparea Cim bum-bum nu a fost suficient pentru ca Gică să-și ducă mandatul până la sfârșit. A urmat Poli Timișoara și un salariu demn de un ”Rege”. Singur peformanță a fost propulsarea lui Gabriel Torje în fotbalul mare. Pe Steaua a dus-o în grupele Ligii Campionilor și cam atât, iar revenirea la Galatasaray a reprezentat încă un eșec. În 2014 Hagi a decis să se ocupe de propria-i Academie, iar după numai trei ani a cucerit primul trofeu din istoria clunului și al doilea al său ca antrenor. Enumerarea realizărilor modeste ale marelui Hagi nu se doresc a fi o denigrare a lui, ci doar reliefarea unei evidențe de care numai Hagi nu pare să fie conștient: e antrenorul perfect pentru tinerii fotbaliști, dar e încă departe de ceea ce așteaptă finanțatorii turci atunci când îi umplu contul cu milioane de euro.

Liga Campionilor i-ar putea relansa cariera

Proaspăt campion al României cu Viitorul, Gică Hagi revine în Liga Campionilor. Echipa lui se va alinia în turul trei preliminar al celei mai importante competiții intercluburi din lume. Potențialii adversari din această fază a întrecerii nu sunt deloc modești, așa că o accedere în play-off-ul Ligii, sau de ce nu, în faza grupelor, l-ar readuce pe Hagi în atenția fotbalului european. Reversul medaliei ar fi o eliminare prematură din Liga Campionilor, lucru altfel de așteptat în condițiile în care printre potențialii adversari se numără Ludogoreț, FC Copenhaga, Celtic GalsgovOlympiacos Pieru, Malmo sau Dinamo Zagreb. Indiferent de ce se va întâmpla la vară meritul lui Hagi este acela de a crește jucători. Poate nu fac ei față în campionatele de pe Bătrânul Continent, dar atâta timp cât evoluează în țară, sunt soluții viabile pentru echipa națională și ea departe de vremurile în care dirijorul din teren era chiar Hagi.


Publicitate

Postaţi un comentariu