Radu Țenter s-a dus la ceruri, nu înainte de a salva două vieți

Foto: Transilvania Reporter

Unul dintre cei mai iubiți suporteri ai Universității Cluj și-a salutat, sâmbătă după amiază, pentru ultima oară camarazii din tribune. Radu Țenter, fiul fostului baschetbalist Marcel Țenter, a fost înmormântat în Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Peste 1.000 de suporteri, colegii lui Radu din galeria Universității Cluj, dar și suporteri veniți de la sute de kilometri, au cântat pentru ultima oară împreună cu Radu „Slavă ție studenție”, imnul echipelor clujene care fac parte din familia ”U”.

La exact o săptămână de la momentul în care Radu Țenter a fost implicat într-un teribil accident, familia și prietenii l-au însoțit în drumul spre eternitate. Mai înainte de a-și saluta pentru ultima oară camarazii, Radu a salvat două vieți. Un tânăr de 18 ani și un altul de 22, ambii suferind de insuficiență renală, au primit rinichii lui Radu. Operațiile de transplantare a rinichilor s-au finalizat cu succes, la jumătatea acestei săptămâni, la Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca, au transmis medicii instituției.

Foto: Transilvania Reporter

Moștenirea lui Radu Țenter pentru ”U” Cluj și pentru România
„Ca să vorbim despre Radu, ar trebui mai întâi să desenăm o inimă mare cât tot Pământul. Atâta dragoste pentru oameni avea Radu în inima lui, încât dorința de a-i ajuta pe ceilalți îi ocupa tot timpul. Pe Radu îl găseai în zilele de sâmbătă, pe ger sau pe caniculă, pregătind cu alți voluntari, în curtea bisericii din Plopilor, mâncare pentru persoanele nevoiașe. De grijă sărmanilor, Radu organiza în zilele geroase de iarnă, campanii de donat haine groase. Și pentru că Radu se preocupa și de minte, nu doar de trup, ajuta la dotarea cu cărți a școlilor izolate din Apuseni.

Ca-n file de poveste, Radu bătea orașul în lung și-n lat ca să adune cărți pentru elevii din munți. Pe Radu îl întâlneai și în adăposturile de animale unde făcea voluntariat. Se bucura că putea să scoată cățeii nimănui la plimbare în natură. Începutul toamnei îl găsea într-o alergătură continuă. Din toate părțile, aduna și pregătea alături de alți voluntari, ghiozdane cu rechizite pentru copiii sărmani. Cu mare bucurie și cu o modestie aparte, avea grijă să adune hăinuțe și să trimită, din când în când, fructe, orfanilor de la Așezământul Mănăstirii Tăuți. Când nu reușea să găsească resurse financiare pentru acțiuni filantropice, Radu cerea ajutorul prietenilor din galerie și organizau împreună campanii de donat sânge.

Foto: Transilvania Reporter

A fost primul care a răspuns Prezent și cu zâmbetul pe buze, când suporterii Universității au organizat “Zâmbet și culoare”, o campanie de strângere de fonduri pentru a salva viața unei fetițe care se lupta cu o boală grea. Nelipsit a fost și de la evenimentul ‘Vin cu Suflet’, o campanie umanitară organizată de suporterii <<U>> Cluj, în preajma Crăciunului, pentru ajutorarea unor familii aflate în mare nevoie. Radu iubea istoria și cunoștea trecutul dureros al neamului nostru. Că să afle cât mai mulți tineri ce au însemnat ororile comunismul ateu în România, avea grijă să organizeze proiecții cu documentare din seria Memorialul Durerii. Și fiindcă nu avea astâmpăr în a face fapte bune, Radu voia să planteze o pădure.

La o sută de ani de la nașterea clubului Universitatea Cluj, Radu și-a dorit să-i dăruiască o pădure pentru eternitate. Cum altfel dacă nu în formă de inimă? Fiindcă Radu avea atâta iubire în inima și atâta dragoste pentru aproapele, încât se revarsă peste toți. Radu zâmbea neobosit. Dar cel mai fericit era când își ducea mama la teatru de ziua ei. Când vorbea despre fratele lui, Dragoș, îi sclipeau ochii de dragostea ce i-o purta. Iar iubirea pentru tatăl său, pentru sport și pentru U Cluj, la Radu s-a revărsat peste măsură… Radu a fost omul care l-a îmbrățișat din inima pe “DA”: Da, vreau să facem! Da, vreau să ne implicăm! Da, sunt prezent! Radu a oferit mult, dar a cerut puțin!”, transmit membrii Peluzei Șepcilor Roșii.

Distribuie:

Postaţi un comentariu