Piţurcă, victorie totală în faţa lui Burleanu

Victor Pițurcă are toate motivele să zâmbească, l-a învins pe Răzvan Burleanu în ”divorțul” de echipa națională și va încasa milioanele arabilor până în 2016

De mai bine de două luni plecarea lui Victor Piţurcă de la echipa naţională era iminentă. Oferta arabilor, venită parcă de nicăieri, a consfiinţit eşecul mariajului dintre selecţioner şi Federaţia Română de Fotbal, reprezentată în acest „divorţ” de preşedintele Răzvan Burleanu. În tot acest timp Piţurcă a jucat la cacealma. A confirmat discuţiile cu trimişii şeicilor, dar a refuzat să-şi plătească clauza de rezilere a contractului.

Când saudiţii păreau să fie de acord să-l răscumpere pe „cârmaciul României” a apărut greşeala de redactare din contractul selecţionerului, prin care acesta afla că angajamentul lui expiră abia în 2016 şi nu în 2015 aşa cum îl negociase cu fostul şef al FRF, Mircea Sandu. Gafa, care denotă un amatorism cras, avea să fie şi cartea câştigătoare a lui Piţurcă.

Din cei 1.425.000 de euro pe care ar fi trebuit să-i achite federaţiei în caz de reziliere unilaterală a contractului, Piţurcă a negociat ca arabi să achite doar jumătate, dar saudiţii nici nu au vrut să audă. Inteligent, Piţurcă a lăsat să se înţeleagă că nu-l interesează în mod deosebit oferta clubului Al Ittihad, în fond era acorperit pe post, iar rezultatele erau de partea lui în campania de calificare. Victoria cu 1-0 de pe tereneul Greciei poziţiona România în fruntea principalelor opţiuni la calificare.

Au urmat constante apariţii în media a informaţiilor care dădeau în continuare ca sigură înţelegerea dintre selecţioner şi saudiţi însă, venea dubla cu Ungaria şi Finlanda. Şeful FRF dădea asigurări că viitorul selecţioner este deja antamat, mai rămânea doar să aşteptăm deznodământul înfruntărilor cu ungurii şi nordicii. Un eşec în oricare dintre cele două partide îl detrona pe Victor Piţurcă din poziţia de negociator şef.

Dar, încă o dată Piţi a aruncat zarul câştigător. În meciul cu Ungaria l-a trimis în luptă pe eroul naţional, Lucian Sânmărtean, iar ardeleanul şi-a făcut perfect treaba. Datorită evoluţiei lui România a scos un egal (1-1) cu Ungaria şi tot datorită formei lui sportive tricolorii porneau favoriţi la Helsinki. Însă, în Finlanda Piţurcă l-a ţinut pe banca de rezerve vreme de o repriză, şi nici nu s-ar fi grăbit să-l trimită în teren dacă nu se accidenta Chipciu, Ghinionul lui Alexandru (Chipciu n.a.) a fost norocul lui Piţurcă. Sânmărtean a intrat în luptă şi a schimbat total faţa unui joc anost, plictisitor, enervant de precaut şi lipsit de vlagă al tricolorilor.

România s-a impus cu 2-0, iar triumful total era al selecţionerului în lupta cu Burleanu. Preşedintele FRF nu mai avea ce să-i reproşeze, ba chiar a recunoscut că exista o înţelegere conform căreia compensaţiile financiare din partea lui Piţi către forul de la Bucureşti scădeau la 400.000 de euro în cazul rezilierii contractului. Saudiţii îl aşteptau pe selecţioner la Bucureşti şi de data aceasta nu mai aveau ce să-i impute lui Piţurcă.

Antrenorul îşi făcuse treaba perfect, iar imaginea lui în Zona Golfului a crescut simţitor. Burleanu nu a mai ajuns la Bucureşti cu delegaţia României, a ales să participe în Muntenegru la tragerea la sorţi a Europeanului de minifotbal. În tot acest timp, în capitală, aghiotantul selecţionerului, Eugen Neagoe, punea la punct ultimele detalii ale noului angajament cu Al Ittihad. După două zile de discuţii, joi seara, Piţurcă a parafat înţelegerea şi s-a afişat cu însemnele noii sale echipe. 4.000.000 de dolari va încasa de acum fostul selecţioner de la arabi şi, de data aceasta contractul chiar se întinde până în 2016, fără vreo greşeală de redactare.

Pentru a evita ruşinea înfrângerii în faţa inamicului numărul 1 (Victor Piţurcă), Răzvan Burleanu s-a refugiat în Muntenegru, iar mâna lui dreapt, secretarul general al Federaţiei Române de Fotbal, Gheorghe Chivorchian, era „în concediu”, la Cluj. „Divorţul” dintre Piţi şi FRF s-a realizat prin fax, fără vreo obligaţie din partea lui Piţurcă de a mai achita vreo sumă, fie ea şi simbolică. Fostul selecţioner şi-a pregătit strategic ieşirea din scenă, a pus presiune atât cât să fie sigur că oricum s-ar fi încheiat povestea asta, el câştiga.

Dacă picau negocierile cu Al Ittihad rămânea la naţională, dacă saudiţii îi acceptau condiţiile, şi i le-au acceptat pe toate, pleca asemeni unui erou, lăsând în urmă o echipă cu 7 puncte  în clasament şi atributul de favorită la calificare. În plus, cele două ultime confruntări, cu Ungaria şi Finlanda, l-au absolvit pe fostul selecţioner de orice obligaţie financiară faţă de forul condus de Burleanu. Piţurcă a plecat, iar România este în acest moment reprezentativa nimănui.

Cosmin Olăroiu nu a renunţat la milioanele arabilor, nici Ladiszlau Boloni şi nici Dan Petrescu nu au marşat pe ideea de iubire naţională. Cosmin Contra n-ar zice nu, dar mai are doi ani de contract cu Getafe. Rămân variantele Walter Zenga şi Anghel Iordănescu. Italianul nu are vreun angajament în momentul de faţă, dar nici nu este agreat de toată lumea din FRF. Cel mai probabil meciul cu Irlanda de Nord, de luna viitoare, îl va pregăti „tata Puiu”, un antrenor care s-a retras din activitate din 2006(!). E semnul înfrângerii totale a lui Răzvan Burleanu şi triumful strategic a lui Victor Piţurcă.

Distribuie:

Postaţi un comentariu