O viaţă la fileu

În familia Porumb sportul e însăși esența vieții. Cornel Porumb a fost unul dintre atleții reprezentativi ai Clujului și ai României. Fiul său, Ciprian a fost un jucător de tenis de succes, iar nepotul Ciprian Alexandru a călcat pe urmele tatălui. La un moment dat era considerat cel mai bun jucător la nivel de juniori. A câștigat titlul european la vârsta de 14 ani, dar saltul spre topul mondial i-a fost stopat de o accidentare la brațul de serviciu. Ciprian (senior) și fiul Ciprian Alexandru, sunt doi dintre sportivii de succes pe care tenisul clujean i-a dat României. Pentru amândoi, tată și fiu, sportul alb este mai presus de bani, o pasiune. Ciprian, tatăl, a fost campion al României, component al echipei masculine de Cupa Davis, vicepreședinte al Federației Române de Tenis (FRT) și căpitan nejucător al echipei de Cupa Davis. Ciprian junior joacă și astăzi în circuitul mondial. Întâlnirea cu Ciprian senior este mereu un prilej de a depăna amintiri, dar şi de a trece prin sita specialistului, ultimele evenimente sportive.

Transilvania Reporter: Ce e mai greu? Să returnezi un serviciu al lui Wayne Ferreira, sau să răspunzi la prima întrebare dintr-un interviu?

Ciprian Porumb: Ambele ipostaze sunt dificile, depinde cât de antrenat ești.

– Se împlinesc 19 ani de când ai pus racheta în cui, cum se spune și 18 ani de când ai pus bazele propriului club – Tenis Club Cluj. Cum e viața după ieșirea din circuitul mondial profesionist de tenis?

– Au trecut mulți ani deja de când nu mai joc ca profesionist și as putea spune ca m-am obișnuit cu viața de antrenor care are și ea satisfacțiile ei. Şti cum se spune în Ardeal: „Fiecare lucru la vremea lui”.

– Ai pus capăt activității de performanță la doar 27 de ani. De ce?

– Accidentările au fost principala cauza dar și uzura psihica acumulata în decursul anilor au pus capăt carierei mele de jucător.

– Tatăl tău a fost campion mondial universitar la atletism și a participat la Jocurile Olimpice de Vară la Roma (1960), unde a terminat la 6-lea în proba de săritură în înălțime. Mai apoi, pe când te-ai remarcat în tenisul de câmp, ai fost comparat cu Ilie Năstase. E un imbold, sau o povară să performezi în umbra unor astfel de sportivi legendari?

– E puțin exagerată comparația mea cu Ilie Năstase dar au fost cu siguranță, atât tatăl meu, cât şi Ilie Năstase, au fost modele pentru mine. M-au ajutat în carieră.

– Ce aveau în comun Ciprian Porumb și Ilie Năstase? Și care ar fi lucrurile care fac diferența între carierele celui mai mare jucător român de tenis și Ciprian Porumb, considerat la un moment dat urmașul marelui ”Nasty”?

– Cum spuneam mai devreme, este greu să mă compar cu Ilie Nastase, am trăit momente total diferite pe terenul de tenis, de aceea nu m-aş hazarda să caut similitudini între noi. Oricum mulțumesc pentru apreciere și mă simt onorat.

– La început a fost tenisul cu paleta. Cum ai ajuns la tenisul cu racheta?

– Cu ajutorul tatălui meu și a unui prieten de-al lui care erau împătimiți ai tenisului de câmp. În sinea mea le mulțumesc pentru asta și acum.

– Aproape 20 de ani ai fost la fileu, ca să folosim un clișeu, care sunt cele mai frumoase amintiri din circuitul mondial?

– Momentele întâlnirilor de Cupa Davis pe care le-am jucat, dar și amintirile turneului Open de la București unde am jucat finala la dublu. În general sunt mulţumit de ce am realizat. Aş spune că am avut rezultate bune.

– Cum vezi tu, ca specialist, rezultatele tenismenilor români, atât la feminin, cât și la masculin. O țară întreagă o vedea, la un moment dat, pe Simona Halep lider mondial al clasamentului WTA și câștigătoare a unui turneu de Grand Slam, dar tot băieții (Horia Tecău și Florin Mergea) sunt cei care țin steagul sus…

– De câțiva ani avem rezultate remarcabile în tenisul feminin. Avem chiar şase jucătoare în primele 100 din lume, lucru nemaipomenit. De asemenea, mă bucură rezultatele băieților de la dublu, Horia și Florin, mai cu seamă că am ajutat și eu puţin la ceea ce au reușit să realizeze împreună în ultimul timp.

– Cum apreciezi rezultatele obținute de delegația României la Jocurile Olimpice de la Rio? E mult, e puțin, faptul că s-au obținut 5 medalii?

– Nu sunt în măsură să apreciez rezultatele altor ramuri sportive, dar ceea ce au realizat Horia și Florin este ceva remarcabil, la două game-uri de aurul olimpic…fantastic.

– La clubul tău, mulți copii învață ABC-ul tenisului. Pe când un sportiv care să egaleze măcar, performanțele tale?

– Avem speranțe ca în viitorul apropiat să ieşim în faţă cu performanţe naționale dar și internaționale cu sportivii pe care îi pregătim, lucru care ne face să fim foarte optimiști și să ne dedicăm foarte serios pregătirii jucătorilor pe care îi avem şi care vor mai veni să se alăture echipei noastre.

– Se spune despre tenisul de câmp că este un sport al oamenilor cu bani. Copiii de la clubul tău practică tenisul doar pentru că părinții își permit să acopere cheltuielile sau ai descoperit / șlefuit deja un jucător de perspectivă?

– La nivelul învățării și inițierii primilor pași în tenis, cheltuielile nu sunt exagerate, dar ele cresc odată cu nivelul de performanţă atins și cu vârsta.

– La ora actuală tenisul de câmp nu mai e ”poezia” de altă dată. Azi ”sportul alb” este extrem de fizic, iar jucătorilor tineri le este foarte greu să acceadă în elita mondială. De ce are nevoie un copil ca să facă pasul spre turneele ITF și mai apoi ATP?

– E adevărat, tenisul nu mai este ce a fost odată, implicarea atâtor sponsori și mărirea premiilor la nivel înalt au făcut ca jucătorii să se pregătească intens la toate capitolele, fizic, psihic, tactic etc și să investească foarte mult în recuperare, lucru ce a dus la creșterea exponențială a performanţei. Cei tineri trebuie să urmeze modelele unor Djokovic, Federer, Nadal.

– Ai fost în două rânduri ales vicepreședinte al FRT. Mai păstrezi legătura cu cei din conducerea actuală a federației?

– Nu prea. Mi-am axat foarte mult prioritățile pe clubul meu de tenis în ultima vreme.

– Cât timp ai fost implicat în activitatea Federației și a echipei de Cupa Davis, ai încercat să dezvolți un proiect numit „Cupa Davis – Pentru Viitor!”, ce se adresa juniorilor, de la 16 la 18 ani. Ce s-a ales de acest proiect?

– Cred că nu mai există acel proiect în momentul de faţă, dar nu pot spune cu certitudine acest lucru.

– Revenind la copii, fiul tău, Ciprian Alexandru, care nu mai e un copil, a fost considerat la un moment dat cel mai talentat tenisman la categoria lui de vârstă. A urmat o accidentare și pasul înapoi. Mai are puterea, fizic vorbind, să revină?

– Fizic este refăcut în totalitate, are nevoie de câteva rezultate bune care sa îl propulseze în clasamentul ATP şi să-şi recapete încrederea în capacităţile şi calităţile lui.

– Care sunt planurile de viitor? 2017 poate reprezenta revenirea lui Ciprian junior în primii 800 de jucători ai lumii, sau vă veți concentra, împreună, pe activitatea de la Tenis Club Cluj?

– Să sperăm ca așa va fi. Eu îmi doresc să urce și mai sus, către primii 500. Deocamdată nu se gândește la antrenorat. Își dorește să joace tenis profesionist în continuare.

– Mai este tenisul de câmp un sport atractiv pentru un copil?

– De ce nu, este un sport în care la acest moment, copiii nu duc lipsă de modele și aici mă refer la Simona Halep, Begu, Niculescu, Tecău, Mergea. Pe lângă asta, este un sport foarte frumos care îți poate aduce satisfacții, la orice nivel este practicat.

– Care este visul lui Ciprian Porumb și care este cel mai mare regret?

– Să fiu profesionist adevărat și să formez un jucător care să intre în prima sută mondială, în următorii doi-trei ani. Sunt practic tânăr ca să am regrete.


Publicitate

Postaţi un comentariu