O jumătate de an de frământări şi ironii

Ceva mai puţin de şase luni de zile ne mai despart de primul meci al echipei naţionale de fotbal a României la turneul final al Campionatului European din Franţa. Pentru prima oară în istoria participărilor „Tricolorilor” la un turneu final major (Cupă Mondială, sau Campionat European), fotbaliştii noştri vor avea onoarea de a juca meciul care deschide competiţia. Primul adversar este şi cel mai puternic, Franţa, prima reprezentativă a „Cocoşului Galic” fiind, şi în calitate de gazdă, una dintre favoritele la câştigarea trofeului care desemnează „Regina Europei” la nivel de reprezentative. Abia ce ne-am aflat adversarii din grupa A şi deja au început frământările şi ironiile la adresa potenţialilor jucători selecţionaţi. Ciprian Marica şi Adrian Mutu mai speră într-o ultima prezenţă la un turneu final, dar şi fotbaliştii din Liga 1, care au ratat pentru prima oară după 15 ani o prezenţă în grupele unei întreceri continentale intercluburi, visează la Euro.

”Garda veche”

Dintre fotbaliștii pe care încă unii specialiști îi consideră exponențiali pentru prima reprezentativă, Ciprian Marica, Adrian Mutu și Răzvan Raț, doar ultimul continuă să joace și o face la un nivel satisfăcător, dacă este să privim data de naștere din Cartea de Identitate (căpitanul României a împlinit anul acesta 34 de primăveri). Dintre cei trei, Raț are meritul de a fi fost un fotbalist căruia arareori i s-au adus reproșuri pentru evoluțiile din teren. Nu apare în reviste de scandal, viața lui particulară este o enigmă, iar activitatea lui nu a fost întreruptă decât sporadic de accidentări. În rest, Răzvan Raț este genul de fotbalist care își face treaba. Legitimat la Rayo Vallecano (în prima ligă a Spaniei), căpitanul României nu mai aleargă după trofee, iar echipa lui are un obiectiv modest, salvarea de la retrogradare, dar Răzvan este titular și unul dintre liderii din teren a grupării de la marginea capitalei spaniole. La polul opus, Ciprian Marica nu mai joacă demult.

Ba chiar în ultimii doi ani a adunat mai puține meciuri pentru echipele sale de club, decât a jucat Simona Halep în ultimele 3 luni din 2015. Marica nu a fost niciodată un mare fotbalist, dar a beneficiat de o imagine umflată, în condițiile în care din urmă nu a venit, până la Florin Andone, niciun atacant care să marcheze constant. Fără echipă în momentul de față, Ciprian Marica este extrem de activ pe rețelele de socializare, dar nu se mai antrenează de mai bine de o jumătate de an. Mereu în căutare de contracte ”grase”, Marica repetă la infinit aceași frază: ”Sper ca selecționerul să-și amintească și de mine. Vreau la Euro!”. Greu de crezut că ar mai reprezenta o soluție pentru echipa națională în contextul în care Marica a blamat mereu fotbalul românesc. Deși a avut numeroase oferte ba de la Steaua, ba de la Dinamo, atacantul a cărui medie de goluri, pe an, nu depășește cifra 5 refuză categoric o revenire în Liga 1 și așteaptă în continuare o ofertă care să-i satisfacă setea de bani, nicidecum de glorie sportivă. În contradicție cu fostul său coleg de la națională, Adrian Mutu, care între timp și-a încheiat contractul cu modesta Pune City din India, este dispus să joace o jumătate de an (în partea a doua a sezonului 2015/2016), la orice echipă din România. Spre deosebire de Marica, Adrian Mutu știe că evoluând în întrecerea internă are mai mari șanse să prindă pe ultima sută de metri lotul pentru Franța. Niciunul dintre cei doi (Marica și Mutu) nu mai sunt însă, în planurile lui Anghel Iordănescu. Mai mult, selecționerul a fost ironic la adresa lui Mutu. „Dacă ar juca la Barcelona, sau juventus Torino mi-ar fi mai uşor să-l convoc”, a reacţionat ironic „Tata Puiu” când a fost întrebat de o potenţială revenire a lui Mutu printre „Tricolori”.

”Garda nouă”

Dintre fotbaliștii care au început ”să scoată capul” în Liga 1, contingentul de la Viitorul Constanța ar putea reprezenta o variantă atrăgătoare și realistă, dacă scopul oficialilor Federației Române de Fotbal ar fi acela de a crea o generație viitoare. În România însă, proiectele sportive, cu excepția Academiei Gheorhe Hagi, sunt pe teremen scurt și foarte scurt. Echipele din Liga 1 caută doar să se salveze de la retrogradare pentru a mai prinde un an de finanțare din partea televiziunilor, principalul acționar al majorității cluburilor din România. Grupările care își propun puțin mai mult, prezența în cupele europene, investesc în străini fără valoare, necunoscuți, ieftini, și în general liberi de contract, adică fotbaliști care de cele mai multe ori nu au mai avut un contract de cel puțin o jumătate de ani, până să ajungă în Liga 1. Și totuși, există resurse chiar dacă limitate. Adrian Ivan de la CSU Craiova, Alexandru Ioniță (Astra Giurgiu), Benzar, Nedelcu, Răzvan Marin, Florin Tănase, sau chiar Ianis Hagi (Viitorul), Filip de la Dinamo, sau Toșca de la Steaua, ar putea reprezenta soluții de viitor, dacă în fruntea naționalei România ar avea un selecționer care să gândească constructiv. Dintre cei amintiți, puțin spre foarte puțini se vor regăsi în lotul cu care România va aborda europeanul de anul viitor.

Burleanu pune piciorul în prag

Abia revenit în fotbalul intern, Laurenţiu Reghecampf a şi provcat un prim scandal. Concret, antrenorul Stelei a anunţat că nu este interesat să-şi lase jucătorii în stagiul de pregătire al echipei naţionale, programat anul, viitor la începutul lunii februarie. Reghe ştie una şi bună: Steaua trebuie să ia campionatul, iar pentru acest lucru are nevoie de jucători în propriul stagiu de pregătire. Pe undeva atitudinea lui Reghecampf trădează o dată în plus lipsa unui proiect de viitor. Scopul imediat este acela de a triumfa în Liga 1, iar mai apoi de a ajunge în grupele Ligii Campionilor, potul fiind de aproximativ 20 de milioane de euro. Preşedintele FRF, Răzvan Burleanu a „amendat” imediat ideea lui Reghecampf şi a anunţat că niciun stelist nu va face parte din lotul care va evolua la turneul final, dacă roş-albaştrii potenţiali selecţionaţi nu vor fi lăsaţi să participe la acţiunile echipei naţionale. „Reghecampf şi conducerea Stelei trebuie să înţeleagă faptul că obiectivul principal e echipa naţională, mai ales că nu avem nici o echipă calificată în cupele europene.

În aceste condiţii, doar naţionala are capacitatea să tracteze fotbalul românesc. Eu cred că, aşa cum s-a întâmplat şi în ianuarie 2015, vom ajunge la un consens cu Steaua.  Pentru că şi noi ne dorim jucători de la Steaua, şi Steaua îşi doreşte să aibă jucători la naţională, dar să nu-și imagineze cei de la Steaua că un jucător ar putea fi selecţionat fără să ia parte anterior la câteva meciuri de pregătire. E şi o miză financiară. Cluburile vor încasa câteva zeci sau chiar sute de mii de euro pentru prezenţa jucătorilor la Euro. Eu nu văd decît avantaje. Este spre binele cluburilor să poată să ia parte la un asemenea cantonament. Foarte multe naţionale calificate la Euro au parte de asemenea cantonamente”, a fost mesajul tranșant al șefului FRF, Răzvan Burleanu.