Lecţia de istorie: Am învins vikingii, urmează austro-ungarii

HCM Baia Mare a obținut o performanță extraordinară calificându-se în grupele principale ale Ligii Campionilor

Handbalul sfidează logica firii şi a timpului. Pedersen, Fisker, Skov şi Norgaard aveau pe cap coifuri cu coarne, iar în mâini scuturi de metal, atunci când au intrat pe parchetul polivalentei din Baia Mare. Doar văzându-le şi rostindu-le, în şoaptă, numele, suporterii maramureșeni au simțit fiori reci, iar gândul le-a zburat către hoardele cotropitoare ale regelui Knut. Când pentru prima dată am aflat că HCM Baia Mare va juca turneul preliminar în compania echipelor daneze Viborg şi Holstebro, mi-a venit în minte povestea lui David şi Goliat, dar mai apoi, aprofundând problema, m-am gândit la bieţii englezi, îngenuncheaţi de armatele războinicilor scandinavi. Şi am zis… să otrăvim fântânile, să dăm foc grânelor. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că am putea să îi învingem în luptă dreaptă…

HCM file de poveste
19 amazoane cu sânge latin au rescris însă istoria. Au atacat armata vikingilor pe toate fronturile. Au infiltrat oameni în tabăra lor şi au cucerit redută după redută, când de pe semicerc, când de pe extreme. Au luptat corp la corp, dar şi cu ajutorul catapultelor. Contraatacuri nimicitoare au decimat defensiva danezelor. Pe bancă, căpitanii oştilor scandinave erau neputincioşi şi invocau, în genunchi, ajutorul divin al lui Odin şi Thor. În cele din urmă, Walkiriile au indundat parchetul şi au dus orgoliile frumoaselor luptătoare blonde, departe în Valhalla.
„Am ratat startul şi apoi totul a fost în zadar. A fost ca şi cum ne-ar fi lovit un tren. Nu ne-am mai putut reveni. Am devenit frustrate şi nu ne-a mai ieşit nimic”, a mărturisit Ann Grete Norgaard, descriind perfect bătălia dintre semicercuri. Băimărencele s-au dezlănţuit şi nu şi-au lăsat adversarele să se dezmeticească decât atunci când a fost prea târziu.
„Forţa a câştigat în finală. Dar viteza adversarelor ne-a luat prin suprindere. Cred însă că atunci când conduci cu 10-1 primeşti extra-puteri”, a încercar să explice antrenorului echipei Holstebro, Niels Agesen.
Învingătorii iau totul. Aşa a fost mereu, iar paginile cărţilor de istorie ne aduc dovezi incontestabile.

„A fost o noapte lungă înaintea acestui meci. Am pregătit totul în cele mai mici detalii, Am anihilat punctele lor forte, astfel că victoria nu a fost întâmplătoare. Publicul a fost din nou la înălţime şi am avut totul de partea noastră. Când le-am simţit pe fete puţin relaxat am schimbat garnitura, iar cele venite de pe bancă au păstrat ritmul, fiind dornice de afirmare”, Costică Buceschi, antrenor HCM Baia Mare.
„Să vină Hypo să vadă iadul de pe pământ…”
Amazoanele de la poalele Munţilor Gutâi au cucerit Europa, dar luptele adevărate abia acum încep, acum când, ca o maşină a timpului, sărim peste vreo 10 secole şi dăm piept cu trupele Germaniei şi Austro-Ungariei.

Melinda Geiger, o Mata Hari se sorginte latină
Gyor, Hypo Viena şi Thuringer. Nume desprinse dintr-o altă poveste. Un alt secol. O altă ligă. Amazoanele şi-au lăsat deoparte caii sălbatici şi s-au regrupat. S-au reinventat într-o armată puternică, gata să dea piept marilor puteri ale Bătrânului Continent. Generalul Costică Buceschi a sunat deja adunarea. Până la Ziua Zero mai sunt de dus câteva bătălii. Teritoriile se cuceresc greu, dar fiecare luptă e o lecţie, care repară punctele nevralgice. Războaiele adevărate vor începe în octombrie. Un octombrie roşu… alb şi albastru!

Asul nostru de treflă… Melinda Geiger… O Mata Hari de sorginte latină, care a „luptat” în trupa lui Herbert Muller. O spioană care a cucerit Germania şi care acum poate întoarce soarta războiului în favoarea Antantei.
Gurile de tun – Eliza Buceschi, Renata Ghionea, Gabi Szucs şi Geiger, pe flancuri artileria uşoară – Ada Nechita, Jenica Rudics, Ana Maria Tănăsie, Aneta Pîrvuţ şi Andrada Maior Paşca, cavaleria de linie le are pe Laura Oltean, Oana Bondar, Diana Puiu, Luciana Marin, în timp ce artileria grea se bazează pe Geta Diniş-Vârtic, Cyntia Tomescu şi Timea Tătar. Pe zidurile cetăţii stau străjerii de nădejde – Paula Ungureanu, Mihaela Băbeanu şi Claudia Cetăţeanu.
Strategia trebuie făcută calm şi cu luciditate.

„Vorbim de o cu totul altă ligă, de adversari puternici, de meciuri care se vor decide în ultimele secunde. Orice echipă va veni în Baia Mare va fi o sărbătoare. Vom întâlni echipe de alt calibru, iar pentru noi ar fi ideal să încheiem grupa cel puţin pe locul 3, pentru a continua în Cupele Europene. Sunt convins că dacă am ajunge în orice altă întrecere continentală am putea juca finala”, a mărturisit Costică Buceschi.
Final de poveste… început de roman. Un roman al dragostei de handbal, al dăruirii, al speranţelor şi viselor, al idealurilor de neatins, al năzuinţelor, al luptei cu adversarul şi cu tine însuţi. După mai bine de o jumătate de secol de existenţă handbalul feminin băimărean se reinventează. Fetele noastre de aur au intrat în galaxia Ligii Campionilor, dar mai este mult până departe. Trebuie să rămânem cerebrali pentru ca acest balon de săpun să se transforme într-o redută şi să nu se spargă la prima adiere de vânt… vântul marii performanţe.


Publicitate

Postaţi un comentariu