Helga, fata sirenă

Clujeancă prin adopţie Demeny Helga a devenit prima femeie din România care a reuşit o performanţă excepţională, înotând 24 de ore fără oprire. Performanţa este cu atât mai impresionantă cu cât Helga nu este un sportiv profesionist, chiar dacă înoată de 20 de ani. A fost, cu ani în urmă, componentă a lotului naţional de înot, dar alte pasiuni i-au definit drumul în viaţă.

Nu s-a desprins de bazinul de înot şi continuă să bată apa zi de zi. Este şi instructor de înot. Nu doar pentru copii, ci şi pentru căţei. Are o poveste care nu poate trece neobservată. La 24 de ani se consideră un om norocos. Face ce-i place, practică sportul, de orice fel, iar dragostea pentru animale îi împlinesc viaţa.

Înainte de toate medic, apoi instructor

Povestea Helgăi e simplă, dar plină de farmec. „Am început să practic înotul de la vârsta de 4 ani și iubesc animalele de la când mă știu. De mică am fost încojurată de animale. Am avut câini, pisici, gâini, vaci, hamsteri. Duceam acasă tot ce găseam pe stradă. Le îngrijeam, le hrăneam. Să-ţi mai spun ceva. Eu când mă întreba cineva ce o să mă fac, atunci când voi fi mare, nu răspundeam printesă, cantăreață sau actriță. Eu am ştiut foarte clar pe drum vreau s-o apuc. Îmi era clar că voi deveni medic veterinar şi, aproape că am ajuns. Am intrat la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca şi sunt foarte bucuroasă că visul meu este pe cale să se împlinească”, povesteşte Helga.

Împlinirile profesionale se împletesc perfect cu cealaltă mare pasiune, înotul. Nu doar că o face pentru că este o sportivă înăscută, dar a găsit şi o nouă punte de legătură între om şi animal. Helga este şi instructor de înot pentru căţei. „Oamenii presupun că toți cățeii au în sânge capacitatea de a înota, însă situația, în realitate este alta. La fel ca și în cazul copiilor, câinii, unii dintre ei, mai ales cei din rasele de talie mică, trebuie învățați să interacționeze cu apa și să înoate. Unii învață mai repede, alții mai greu, în funcție de individ sau de rasă. În cazul anumitor rase este, în realitate, periculos să fie ținute afară, nesupravegheate, dacă stau în apropierea apei. Din această categorie sunt Labradorul, Golden Retriverul, Terra Nova și altele. Pe de alta parte, sunt rase care nu înoată sau care trebuie învățate să înoate. Câinii din rasa Teckel, Mops sau Buldog și toți ceilalți din rase cu botul și picioarele scurte nu au, ca moștenire genetică, acest comportament”, ne explică Helga. Dacă cei mai mulţi dintre noi nu ştiam că există instructori de înot pentru câini, ei bine aflăm de la Helga că această „meserie” este una echivalentă cu cea a dascălilor.

„Eu, fiind antrenor de înot și iubind apa, am reușit, treptat, să o conving până și pe căţeluşa mea, Nudli, să pedaleze cu drag în apă. Secretul este, de fapt, transformarea lecției de înot într-un moment distractiv; exact ca la orele cu copiii.

Trebuie să vorbim cu ei pe un ton vesel, să intrăm cu ei în apă, să folosim jucării la care să se concentreze şi atunci, uită de frică. Ori de câte ori atinge apa sau face un progres, cât de mic, animalul trebuie lăuduat și încurajat. Și, așa, se poate merge mai de parte, în ape deschise. În cazul în care este vorba despre o rasă mai puțin adaptată pentru acest sport, este recomandat să o îmbrăcăm cu o centură sau vestă de salvare”, ne explică Demeny Helga, antrenor de înot şi medic veterinar. La cursurile de înot pentru căței, stăpânii sunt încurajați să în apropierea animalului pentru ca acesta să poată câștiga încredere. Printre avantajele unei astfel de practici nu se numără doar creșterea atașamentului între stăpân și animal, ci și experimentarea câtorva ore de distracție și relaxare în natură.

Performanţa de la Kecskemet

La jumătatea acestei luni Demeny Helga a devenit prima femeie din România care a reuşit performanţa de a înota, neîntrerupt, 24 de ore. S-a întâmplat la Kecskemet, în Ungaria, la o competiţie care s-a derulat sub motto-ul „Sărbătoarea înotului”, o întrecere în care toţi participanţii sunt dinainte câştigători, scopul fiind de fapt promovarea mişcării sportive.

„Am fost singura femeie dintre cei nouă participanţi, de fapt aşa am devenit eu prima din România care am reuşit performanţa aceasta. Sigur că fiind în minoritate, ca să zic aşa, am avut şi o motivaţie suplimentară. Am vrut să ofer și un exemplu celor care vor să practice înotul, să îi încurajez să înoate la orice vârstă. Eu nu provoc pe nimeni să încerce ceea ce am făcut eu, doar să înoate pentru ei, pentru sănătate. Altfel, concursul a fost unul foarte, foarte dificil. Am început sâmbătă, la ora 11,00 și am terminat a doua zi, la aceaşi oră”, spune Helga. Pe parcursul celor 24 de ore de întrecere, participanţi au avut perioade în care aveau dreptul la o pauză de 15 minute la fiecare 3 ore. În total, Helga a înotat aproape 52 de kilometri, ceea ce înseamnă peste 1.000 de ture de bazin olimpic cu o lungime de 50 de metri. „Sunt câteva etape pe care trebuie să le depăşeşti.

Primul hop a apărut după 10 ore. Braţele devin grele, iei o pauză, dar şti că trebuie să o iei de la capăt. Apoi a mai fost un moment după 18 ore de înot. Până nu am văzut că am trecut de ora 20 de înot nu am am crezut că voi termina. În competiţii de acest fel e ca în viaţă, dacă ai un obiectiv şi o motivaţie îţi iese. Trebuie să îţi calculezi fiecare mişcare şi să faci tot timpul următorul pas. Oboseala fizică nu se simte după 12 – 13 ore, totuşi simţi durerea, fiecare tracţiune şi bătaie de picioare înseamnă durere, dar m-am pregătit pentru că la clubul nostru organizăm maratoane de înot de 10 km în apă deschisă”, explică Helga.

Odată terminată această temerară încercare nu ai cum să nu te întrebi: e mult, e puţin, a meritat? „A fost o experiență pe care eu mi-am dorit-o. Pentru mine a meritat, pentru că o astfel de încercare îți transmite o altă atitudine față de tot ce ai trăit. Este mai mult un efort mental decât fizic. Eu petrec zilnic câte şase ore pe zi în apă. Nu a fost o provocare să stau în apă, a fost o provocare să stau 24 de ore făcând un singur lucru, să înot”, rememorează Helga.