Ghiță Mureșan, singurul baschetbalist român în NBA: „Mi-aș fi dorit ca baschetul românesc să fie mai bun”

După un an la Cluj și un alt an în Franța, Ghiță Mureșan, unul dintre cei mai înalți oameni care au jucat vreodată baschet, ajungea în cea mai faimoasă ligă de baschet din lume: NBA. A urmat șase sezoane la Washington Bullets și New Jersey Nets în care, uriașul de 2 metri și 31 de centimetri a impresionat, în ciuda accidentărilor care l-au urmărit de-a lungul carierei. Astăzi, Ghiță continua să fie unul dintre cei mai cunoscuți sportive români și încearcă cu success să îndrume copiii pasionați de sport pe un drum pe care, după Ghiță, nici un român nu a mai călcat vreodată: drumul spre NBA. Într-un interviu acordat ziarului Transilvania Reporter, „Big Ghiță” a vorbit despre Summer Camp-ul său, despre șansele baschetului românesc de a crește în anii următori, dar și despre șansele la o carieră măreață pe care le au alți tineri baschetbaliști români.

Deja de 10 ani organizezi aceste tabere și sunt 3-4 zile în care lucrezi cu copiii. Care sunt cele mai importante lucruri pe care încerci să le predai celor mici?

Eu fac ce face toată lumea. Încerc să îi învăţ sport. Să îi învăţ să arunce corect şi să lucreze în echipă. Poate acum nu avem performanţele pe care ni le-am dori, dar alţii fac baschet de zeci de ani. Noi descoperim baschetul acum, de prin anii 2000, şi avem şcoli profesioniste de baschet din 1996. Talentele nu se fac, ele se nasc şi nu ţine de noroc. Trebuie să avem răbdare

Crezi că ar fi trebuit sau ți-ai fi droit ca baschetul românesc să profite mai mult de pe urma succesului pe care tu l-ai avut în acest sport?

Mi-aș fi dorit ca baschetul românesc să fie mai bun. Dar luăm cum este. Baschetul românesc are încă multe de învățat și are foarte mult de muncit. Nu este cum cred eu și nu depinde de asta. Antrenorii trebuie să își schimbe programele, federația trebuie să își schimbe programele. Avem mini-baschet și baby-baschet, unde copiii au un turneu pe an. La vârsta respectivă ar trebui să aibă 50 de meciuri pe an. Copiii progresează jucând foarte mult și când joacă un meci la trei zile. Încă sunt foarte multe lucruri de schimbat. Noi încă lucrăm cu chestii inventate acum 60 de ani.

De ce avem nevoie pentru a ridica nivelul baschetului pe care îl jucăm în România, atât la nivel de club, cât şi la națională?

Sala aceasta este singura din România care are două terenuri în acceași clădire. Trebuie foarte mult timp pentru a vedea creștere în baschetul românesc. Acum, campionatul românesc este cel mai bun pe care l-am avut vreodată, de departe. Echipa României de seniori este foarte bună, din nou, în comparație cu ce am avut până acum. Suntem foarte de parte de baschetul care se joacă în Europa. Suntem încă foarte departe de munca pe care o fac alte echipe în Europa, dar nu trebuie să ne fie rușine cu asta. Toți vrem să fim mai buni, vrem mai mult, dar trebuie să avem răbdare.

Crezi că suntem pe drumul cel bun? E bine ce, cum și cât facem?

Antrenorii lucrează foarte mult. Important este că baschetul este unul dintre cele mai populare sporturi din lume. În Europa domină, după fotbal. Și în Europa vezi un baschet foarte bun și asta se vede și la Olimpiadă. Echipe ca Australia au progresat foarte mult. Ei lucrează la un alt nivel acolo și asta se vede prin cât de mulți jucători vin din Australia spre NBA. Australienii au antrenori care merg prin America și Europa pentru a învăța baschet pentru toate categoriile de vârstă. Ei merg vara cu echipele și joacă în turnee din SUA pentru a învăța.

Crezi că baschetul a devenit în ultimii ani și o știință?

Baschetul ține de detalii și toate sunt importante. Nu le dai jucătorilor o minge și ei aruncă la coș. Nu mai e așa. Asta era valabil acum 50 de ani. Acum echipa de baschet trebuie să aibă un staff mai numeros decât lotul. Așa este baschetul modern, cu antrenor pe fiecare categorie, antrenori care se ocupă de fiecare o problemă a jucătorilor.

Pe vremea când erai în NBA ai fi crezut că și mai bine de 20 de ani mai târziu vei rămâne singurul român care a jucat vreodată în această ligă?

Nu m-am gândit niciodată la asta. Au fost jucători cu șanse să ajungă acolo. Titi Popa și Ștefan Ciosici au fost foarte aproape de NBA și dacă Ciosici nu avea ghinionul de a se accidenta înainte de draft, ar fi ajuns acolo. Acum i-am avut pe Cătălin Baciu, Vlad Moldoveanu sau Alex Olah care și ei au fost aproape și Alex ar mai putea avea pentru că a jucat câteva meciuri cu Pelicans în Summer League. NBA-ul nu este neapărat inaccesibil, dar sunt puține locuri. Ei iau ce e mai bun din lume. Trebuie să fii foarte talentat ca să ajungi acolo.

Este o întreagă dezbatere pe marginea ideii că, de fapt, NBA-ul era o ligă mai bună în perioada ta. Tu cum vezi situația asta? Cum vezi schimbările din ligă și inclusiv schimbările în privința tipologiei jucătorilor, pentru că acum de exemplu nu mai vedem pivoți în genul tău.

Baschetul e acum mai bun, mai rapid, mai tehnic. Când eram eu în NBA nu existau mașini de aruncare, de exemplu, nu exista tehnologia de acum, nutriția de acum, nu existau suplimentele de acum, dar între timp s-au cheltuit miliarde pentru sport și s-a făcut multă cercetare în domeniu. Nu poți să mai compari. S-a schimbat și sistemul de joc, s-au schimbat și jucătorii, care acum sunt mai talentați și mai atletici. Acum nu mai vezi pivoți clasici. O echipă de NBA caută jucătorii care pot juca pe mai multe poziții. Cred că e o schimbare în bine. Baschetul din NBA este mult mai spectaculos. Nu se compară. Sunt unii care trăiesc cu trecutul, dar ei acolo o să rămână. E ca în muzică sau în modă. Baschetul, și sportul în general, s-a modernizat. Jucătorii sunt mult mai talentați.

La fiecare campionat mondial sau Olimpiadă din ultimii ani vedem o diferență majoră între baschetul american și cel european. Cât crezi că va mai crește această diferență?

SUA are o populație de 300 de milioane de oameni care au tradiție în sport. Sportul e o tradiție și acolo faci sport din școală cu un sistem foarte bine gândit de comunitate, nu doar de cluburi private. Orașul lucrează pentru acest sistem și este altă gândire față de Europa, unde sportul este reprezentat de cluburi private. În SUA, orașul organizează ligi de baschet sau fotbal pentru copii, care pot încerca orice sport. În plus, ei au mult mai multe categorii valorice, astfel încât fiecare copil să aibă loc să joace. Sunt investiții foarte mari în sport, în nutriție și cercetare. În SUA, cartea de nutriție se schimbă o dată la cinci ani, pentru că tot timpul se descoperă ceva nou și mai bun.

În 2017, la Cluj-Napoca, se va organiza o grupă a Eurobasket iar România, în calitate de țară organizatoare, va juca și ea. S-a naturalizat un jucător american și e clar că se încearcă o creștere a nivelului. Crezi că vom face față?

Toate echipele naturalizează acum și vor să aibă ceva extra. Avem trei jucători la națională care au jucat la nivel de colegiu în SUA. Cred deci că este cea mai bună echipă avută până acum. Avem un american care poate ajuta pe o poziție slabă pe care o avem. Sper să jucăm frumos. O să jucăm cu ei, nu ne luăm la trântă. Pentru baschetul românesc însă va fi un lucru foarte bun. Copiii din România vor vedea un baschet foarte frumos. Vor fi mulți jucători din NBA și de aceea sper să cădem cu Spania, Serbia sau Franța. După acest turneu, sper ca mai mulți copii să se apuce de baschet pentru că dacă masa este mai mare, poți găsi mai multe talente. Pentru oraș, de asemenea, va fi un mare succes în plan financiar iar turiștii vor avea ce să vadă pentru că Clujul este un oraș foarte frumos.

Ghiţă Mureşan Summer Camp s-a aflat în acest an la a noua ediţie şi se desfăşoară în Cluj-Napoca, Bucureşti şi Constanţa, cursurile fiind gratuite. În cadrul evenimentului, cei mici învaţă baschet de la antrenori profesionişti, dar şi de la invitaţi ai lui Ghiţă Mureşan, unul dintre aceştia fiind în 2016 Vlad Moldoveanu, jucător al naţionalei de baschet, transferat în timpul acestei veri la U BT Cluj-Napoca.

„Big Ghiță”, turnul din NBA
Ghiţă Mureşan (45 de ani) este cel mai înalt jucător de baschet care a jucat vreodată în NBA. El are înălţimea de 2 metri şi 31 de centimentri, la fel ca sudanezul Manute Bol, retras şi el din activitate. Mureşan şi-a început cariera la CS Universitatea Mobitelco în 1991. După un sezon la Cluj-Napoca, acesta s-a transferat în Franţa, la Pau-Orthez, după care a fost selectat de către echipa americană Washington Bullets (actualmente Washington Wizards). A jucat în NBA în perioada 1993-2000, iar în cel mai bun sezon al său a primit din partea ligii premiul „NBA Most Improved Player”, care se acordă jucătorului cu cel mai bun progres de-a lungul unui sezon, comparativ cu precedentul an. În doi ani consecutivi, 1996 şi 1997, Ghiţă Mureşan a fost jucătorul cu cel mai bun procentaj al aruncărilor din întreaga ligă. Cariera sa a fost presărată cu numeroase accidentări, însă după retragere a rămas în staff-ul echipei Washington Wizards, în deparatamentul de marketing şi relaţii publice, având în prezent funcţia de ambasador al francizei nord-americane. După retragere, „Big Ghiță” a devenit un adevărat brand, fiind protagonistul filmului „My Giant” (1998) dar și a videoclipului semnat de rapperul Eminem pentru piesa „My Name Is”. De asemenea, Ghiță a apărut în numeroase spoturi publicitare filmate peste Ocean și este co-autor a două cărți de fitness și nutriție.

Publicitate

Postaţi un comentariu