”Era post Generația de aur” și ascensiunea Spaniei

Ciprian Marica a marcat unicul gol al ultimei victorii "Tricolore" în faţa Spaniei, la data de 15 noiembrie 2006, la Cadiz / sursa foto: frf.ro

Apropierea înfruntării amicale dintre echipele naţionale de fotbal ale României şi Spaniei, care va avea loc, duminică, 27 martie, la Cluj-Napoca, reprezintă un moment numai bun de a face o retrospectivă a ceea ce înseamnă astăzi „Furia Roja” (Furia Roşie n.a.), așa cum este supranumită reprezentativa iberică. În termeni simpli, sau încercând o ”variantă scurtă” a poveștii, puntem spune că totul a început în 2008. Era anul în care ”Tricolorii” participau la ultimul turneu final al unui Campionat European, găzduit Elveția și Austria. Era primul turneu final după ”era Generației de aur” și anul în care fotbalul mondial intra sub stăpânire spaniolă.

Începutul generaţiei „tiki-taka”
Sfârşitul primului deceniu al anilor 2000 era dominat clar, la nivel de echipe de club, şi ne referim aici la întrecerile continentale intercluburi, de cele două mari puteri ale campionatului spaniol: Barcelona şi Real Madrid. Fără aceste două cluburi echipa naţională a Spaniei nu ar fi astăzi „stăpâna Europei”. În Catalunia, FC Barcelona aplica deja cu succes ceea ce specialiştii numesc astăzi „tiki-taka”, un stil de joc seducător care a fost ridicat la rang de artă de Barcelona şi care a fost implementat ulterior la toate echipele reprezentative ale Spaniei, de la copii şi juniori, până la seniori.

Selecționerul de atunci al ibericilor, Luis Aragonés, a găsit metoda perfectă de a transforma jucătorii celor două mari rivale, în cei mai buni colaboratori. Xavi; Iniesta, Casillas, Raul Gonzales, Sergio Ramos, Puyol sau Fernando Torres, au lăsat la o parte rivalitatea istorică pentru a pune stăpânire pe sportul rege. Da, era vara anului 2008, atunci când „Furia Roja” începea să domine fotbalul mondial. Totul a început cu titlul european din acea vară (2008), a urmat Cupa Mondială din 2010 şi încă un triumf continental în 2012. În tot acest timp trebuie menţionate succesele echipelor spaniole de club în Liga Campionilor şi Europa League.

La Euro 2008, „Furia Roja” avea să-și domine clar adversarii. Trei victorii din tot atâtea posibile în faza grupelor anunța, e drept timid, ceea ce avea să se întâmple pe mai departe. În sferturi de finală Spania avea să elimine la penalty-uri campioana mondială en-titre Italia, iar în semifinale ibericii au administrat un sec 3-0 Rusiei. În ultimul act, Spania întâlnea ”mașina de fotbal” a Germaniei. Fernando Torres a înscris golul ce a declanșat nebunia mondială. Era al doilea titlu european, după cel din 1964.

Confirmarea din 2010 și definitivatul ”tiki-taka”
Întemeietorul ”Furiei Roja”, Luis Aragonés, avea să fie înlocuit la cârma naţionalei cu Vicente del Bosque, omul care a făcut din Real Madrid una dintre cele mai de temut echipe din istoria modernă a fotbalului. Cu Del Bosque pe banca tehnică, ibericii aveau să confirme la turneul final al Cupei Mondiale din Africa de Sud, că succesul european era doar începutul hegemoniei.

Stilurile diferite de joc implementate de cei doi selecţioneri, unul romantic în perioada Aragonés, și cel pragmatic din era Del Bosque, s-au îmbinat încă o dată perfect pe dreptunghiul verde. Spaniolii aveau să domine faza grupelor, iar odată ajunși în etapele eliminatorii, pragmatismul avea să fie perfect evidențiat de victoriile cu același scor (1-0), în fața Portugalia (în optimi), Paraguay (sferturi de finală), Germania (în semifinale) și triumful suprem, tot la limită, în fața Olandei, din finala de la Johanesburg.

Andres Iniesta avea să devină erou național după golul marcat în minutul 116 al prelungirilor. Era doar o confirmare a naţionalei ce, în ultimii doi ani, pusese o stăpânire totală pe fotbalul mondial. Însă, apogeul generației „tiki-taka”, aşa cum a fost, şi cum încă mai este supranumită naţionala Spaniei, s-a consumat în 2012. Atunci, la turneul final al Campionatului European găzduit de Ucraina şi Polonia, Spania avea nu doar să-și păstreze titlul din urmă cu patru ani, ci să zdrobească la propriu naționala Italiei, în cea mai categorică finală din istoria modernă a fotbalului.

A fost 4-0 pentru Spania, un rezultat care consfințea succesul unei generații cum rar se va mai naște în lume. Era al treilea trofeu major consecutiv cucerit de ”Furia Roja”.

Secretul succesului
Deși poate părea ireal, totul a început în 1979, în La Masia de Can Planes, într-o clădire ridicată la începutul secolui al XVIII-lea, transformată din sediul social al clubului FC Barcelona în dormitoare pentru juniorii din afara oraşului. Acolo s-a conturat cea mai faimoasa şcoală de fotbal spaniolă, ale cărei porţi aveau să se închidă în 2011, pentru a lăsa locul unor facilităţi ultra moderne.

Academia de tineret a Barcelonei este împărţită în nu mai puţin de 16 categorii, începând de la grupa de vârstă 7-8 ani, până la formaţia secundă a Barcelonei, constituind astfel cea mai complexă şcoală de fotbal a lumii. Majoritatea campionilor mondiali şi europeni din perioada 2008-2012 sunt produse ale academiei La Masia. Acolo, în La Masia de Can Planes, au făcut primi paşi, au învăţat abecedarul fotbalului (preluare-pasă), fotbalişti precum Xavi Hernández, Andrés Iniesta, Cesc Fábregas, Gerard Piqué, Pepe Reina, Jordi Alba, Sergio Busquets sau Carles Puyol.

Acolo s-au pus bazele a ceea ce azi numim tiki-taka, un stil de joc care a dus la schimbarea definiţiei fotbalului. Despre tiki-taka s-au spus multe. Nu este foarte clar cine a „inventat” acest stil, dar e clar cine l-a „patentat”: FC Barcelona. Chiar nu mai contează detalii despre cine a aplicat prima oară tiki-taka, pentru că azi acest stil se confundă cu echipa naţională a Spaniei şi cu echiepele sale de club, Barcelona, Athletic Bilbao, sau Real Madrid. Tiki-taka reprezintă mai mult decât un stil de joc, reprezintă o cultură a fotbalului pentru fotbalişti pe care azi îi numim legendele zilelor noastre.

Acolo, în La Masia s-a conturat cea mai spectaculoasă generaţie de jucători pe care a avut-o vreodată ”planeta fotbal”. Pe lângă campionii europeni și mondiali, din Academia de fotbal a Barcelonei și-a început ascensiunea și Leo Mesi. Deşi un argentinian în buletin, Leo este exclusiv produsul academiei de fotbal La Masia, din Barcelona. Mesi este de departe şi cel mai bun produs din istoria Academiei, cu nu mai puţin de patru triumfuri consecutive în celebrul Ballon d’Or, trofeu ce răsplăteşte cel mai bun fotbalist al lumii.

Distribuie:

Postaţi un comentariu