„Dacă n-ar fi U” …

Suporterilor Universității nu le-a mai rămas decât să cânte și să iasă în stradă în semn de atașament pentru echipa simbolului universitar / Foto: Dan Bodea

”Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie, nu victorie personală, ci victoria naținunii, nu speculă, ci jertfă”, spunea în toamna anului 1919 părintele Clubului Sportiv Universitatea Cluj, implicit al echipei de fotbal ”U”, doctorul Iuliu Hațieganu. Anii s-au scurs, dar ideea a rămas aceași.

Centenarul se apropie, și ar trebui să fie motiv de sărbătoare pentru Cluj-Napoca. Nu un centenar sărbătorit printr-un ”succes” nemaiatins, ci prin însăși existența acestei echipe. La șapte ani distanță de la ultimul ”strigăt” general de susținere, fanii Universităţii ies din nou în stradă. Nu pentru că mai aşteaptă vreo minune, ci pentru că vor să transmită un mesaj simplu: ”U”, probabil, va muri, dar ideea va dăinui, fie şi doar în sufletele clujenilor.

De la ”Marș pentru o idee”, la ”Daca n-ar fi <<U>>”
Istoria aproape seculară a Universității Cluj a consemnat numeroase episoade zbuciumate. Ar fi de prisos să le reamintim, deși, suporterii din noua generație poate nu au avut răbdarea necesară să asculte poveștile celor care au fost parte a unor evenimente desprinse parcă din filme istorice. Cu mici excepții, existența lui ”U” nu a fost nicând una ”roz”. Mai întâi club departamental, apoi sub umbrela unui non-profit, iar ulterior club privat.

Sub orice formă de organizare ”U” a reușit să renască, tot de atâtea ori, de câte ori ”i s-a cântat prohodul”. Într-o zi friguroasă de ianuarie (2009), 5.000 de clujeni au ieșit în stradă, într-un marș nemaivăzut în România: un ”Marș pentru o idee”. Cu mic cu mare, cu bannere, fulare, steaguri și cântece din repertoriul „studențesc“, clujenii au transmis României mesajul lor de dragoste necondiționată pentru ”U”. Miile de susținători ai Universităţii au înconjurat atunci centrul oraşului şi s-au oprit, pe drum, în faţa Prefecturii şi a Primăriei unde au scandat minute în şir: „Stadion, stadion“ sau „Ion Moina e casa noastră“.

Copii de toate vârstele, oameni trecuţi de prima tinereţe, studenţi şi simpli trecători au reînviat preţ de câteva ore atmosfera tipic „universitară“, care a făcut echipa Universităţii cunoscută peste tot în ţară. Preşedintele onorific al lui ”U”, Remus Cîmpeanu, prezent atunci la miting, a rememorat evenimentele, copleşit de solidaritatea arătată faţă de ”U“ Cluj: „A fost ceva ieşit din comun. Felul în care s-a desfăşurat tot marşul m-a impresionat până la lacrimi. Suporterii au scandat cu atâta responsabilitate şi patos, fără a face vreo aluzie vis-a-vis de orice! A fost extraordinar de frumos. Suporterii au demonstrat încă o dată că există ceva inconfundabil în sufletele a mii de oameni. Vocea celor mulţi a fost vocea lui Dumnezeu“, îşi aminteşte oficialul Universităţii Cluj.

Alături de suporteri au ieşit atunci în stradă sportivi de la mai multe secţii ale clubului Universitatea. Fetele de la ”U“ Jolidon, baschetbalistii de la U-Mobitelco, handbalişti de la ”U“ Transilvania, echipa de volei masculin, sporitivi de la judo, rugby, şi nu în ultimul rând, mai multe grupe de la centrul de copii şi juniori ale clubului de fotbal, care astăzi sunt componenţi ai lotului pregătit de Mihai Teja. A urmat acţiunea din vara anului 2012. Cunoscutul lider de atunci al galeriei ”U” Cluj, Mircea cenan, alias RJ, a organizat “Marşul – <<U>> Cluj Nu Moare Niciodată”.

Alte câteva mii de suporteri ai “studenţilor” au ieşit în stradă pentru a sensibiliza autorităţile şi posibilii investitori, după ce patronul clubului, Florian Walter, a plecat cu o echipă întreagă de jucători la Ploieşti, pentru a investi la Petrolul. La data de 10 martie (a.c.) clujenii vor ieşi din nou în stradă. La fel ca şi în 2009 ”U” nu are investitor, dar beneficiază de aceaşi dragoste, la fel de necondiţionată, a fanilor, atâţia câţi au mai rămas. Locul de întâlnire e acelaşi, Piaţa Unirii, iar motto-ul acţiunii este „Dacă n-ar fi <<U>>”, o idee izvorâtă din, probabil, cel mai frumos refren al unei galerii de fotbal: „Ce m-aş face eu, Ce te-ai face tu, dacă n-at fi <<U>>”.

”U”nde sunt suporterii de altă dată?
Profesori universitari, medici, sau oameni simpli, cu toții au răspuns inițiativei unui nou marș de susținere pentru ”U”. Însă, în spatele simpatiei de care se bucură fotbaliștii în alb și negru se ascunde o realitate crudă, iar cel mai bine, aceasta, a fost reliefată pe site-ul suporterilor. ”U” Cluj este precum o corabie în derivă, părăsită de marinari, și chiar de căpitan, înțelegând prin asta absenteismul tot mai evident al suporterilor și a unui lider care să coaguleze întreaga energie a oamenilor.

”Cred, și avem suficiente argumente pentru a duce discuția în orice plan, că ce se întâmplă acum cu U și mai ales ce se va întâmpla în viitorul foarte apropiat e nesemnificativ față de pericolul care paște masa de suporteri și simpatizanți <<U>>- iști. A vorbi despre existența Universității și a simbolurilor reprezentate de ea în lipsa unui nucleu puternic alcătuit din suporteri, e absurd. Fără rost. <<U>> nu poate exista fără suporteri, indiferent de forma în care vrea, sau va fi nevoită să o facă. Suporterii lui <<U>> în momentul de faţă nu alcătuiesc o sumă a indivizilor care vin la meciuri sau urmăresc rezultatele echipei.

Că ne place sau nu ( de fapt, sigur nu ne place!), suporterii nu mai formează un grup eterogen, aşa cum se întâmpla până acum câţiva ani. Fără a intra în bucataria internă a peluzei e suficient să acceptăm că, cu puţine excepţii tot mai rare, grupul ce ducea greul existenţei alb-negre nu mai dă multe semne că există. În afara cântecelor şi a actelor de caritate, restul semnelor vitale pentru o peluză s-au cam stins. Se vorbeşte mult, facebook-ul e plin de grupuri ale prietenilor <<U>>-işti, dar, realitatea este că se face foarte puţin înspre o unitate ce dă forţa oricărui grup. Nu ne e teamă de ziua în care la <<U>> se va pune punct, cât de liniştea acelui moment. Aşa cum suntem astăzi, mai putem speria pe cineva, iar teama cea mai mare este că lăsând Universitatea să moara, acest fapt nu va mai stârni un protest al maselor. Suporterilor lui <<U>> le lipseşte un lider.

Le lipseşte un RJ capabil să canalizeze energiile băieţilor de cartier, muncitorilor, studenţilor, doctorilor sau profesorilor spre acelaşi scop, într-o direcţie comună. E suficient să privim poze din arhivele ziarelor, care ilustrează manifestările galeriei Universităţii de altă dată, pentru ca toţi suporterii să-şi aducă aminte că avându-l în faţă pe Mircea Cenan niciunul dintre aceştia nu s-a simţit slab. Că, indiferent de context, indiferent că a fost apreciat sau nu, suporterii, au făcut parte dintr-un grup care a contat atât pe stadion, cât şi în afara lui. Atunci, dispariţia Universităţii era de neconceput. Astăzi e aproape o certitudine! RJ nu a fost un lider. A fost liderul!”, se arată în mesajul postat de jurnalistul Mihai Hosu, pe site-ul numaiu.ro.


Publicitate

1 Comentariu

  1. Gigi Marasti via Manastur spune:

    Cand sa construit stadionul suporteri au declarat ca la fiecare mecii vor fii macar 20 de mii. Cea mai iubita echipa,traditie,suflet, bla..bla…bla !! Astasa ales de tat, ati jucat pt mitici cu patron mitic si valize de mitic.Na amu astai rezultatul aveti stadion si se tin concerte in el ca fotbal tat am asteptat sa vedem dar din pacate …NIMIC.
    Da !!! ati fost dastepti ca nu ati lasat sa cumpere echipa Pascani…foarteeee destept , amu jucati in prima liga in locul franarilor )))

Postaţi un comentariu