Clujul, pe harta tenisului mondial

Ciprian Porumb/ Foto: Dan Bodea

Familia Porumb este, poate, cea mai de succes din Cluj, în ceea ce priveşte pasiunea comună. O generaţie întreagă, de la bunici la nepoţi, a iubit sportul de mare perfomanţă şi nu şi-a închipuit niciodată viaţa fără aşa ceva. Ciprian Porumb este acum căpitanul nejucător al echipei de Cupa Davis a României şi a stat de vorbă cu  Transilvania Reporter chiar înaintea celui mai important eveniment în „sportul alb” organizat vreodată la Cluj

Ce poate fi mai frumos decât o familie a cărei viaţă se bazează pe sport? Din generaţie în generaţie, aceleaşi activităţi bazate pe un stil de viaţă sănătos, dar care este strict legat de marea performanţă. Cornel Porumb, născut în 1939 şi trecut brusc în nefiinţă în urmă cinci ani, a fost unul dintre cei mai mari atleţi ai României, un portdrapel al României peste hotare, un sportiv de o calitate remarcabilă şi un om extrem de apreciat de toată lumea. Printre reuşite, precum patru titluri de campion naţional al României, o medalie de aur la Campionatul Mondial Universitar de la Torino, în 1959, câştigător al zeci de concursuri internaţionale, maestrul Cornel Porumb a atins apogeul ca sportiv la Olimpiada de la Roma, în 1960, când a cucerit locul 6 la săritura în înălţime. A iubit Clujul şi clujenii şi a fost un familist convins, după cum dezvăluia într-un interviu acordat presei în urmă cu mai mulţi ani. „Oraşul Cluj se identifica în mintea mea drept singurul unde m-aş fi putut realiza. Sunt mândru de băieţii mei. Atât Cornel, cât şi Ciprian, mi-au oferit numai bucurii. Cornel a cochetat cu sportul, dar opţiunile lui s-au îndreptat spre alte domenii. Ciprian a început cu ping-pongul, cu rezultate foarte bune. Spre marea mea satisfacţie, şi nepotul meu, Ciprian jr. are aptitudini excepţionale pentru tenis, are câteva succese importante la categoria sa de vârstă şi îi ţin pumnii să ajungă un mare sportiv”, declarase, acum câţiva ani, maestrul. Pe viitoarea lui soţie a cunoscut-o tot în domeniul său de activitate. Marilena era o voleibalistă de succes, componentă de bază a lotului naţional. Din povestea lor de dragoste s-au născut şi doi copii, Cornel şi Ciprian, ultimul devenind unul dintre cei mai de succes tenismeni clujeni din istorie.

Începuturile în sportul alb…

Ciprian Porumb a cochetat timp de doi ani cu tenisul de masă şi nu se descurca rău deloc. A început să aibă rezultate notabile, dar pasiunea tatălui pentru tenisul de câmp i-a acaparat şi lui atenţia. A fost suficient să meargă la un meci şi de atunci acest sport minunat l-a sedus pentru toată viaţa. Mulţi îl considerau cel mai talentat tenismen român, după Năstase şi Ţiriac. Are la activ cinci partide jucate în Cupa Davis a României, dintre care trei câştigate. În perioada 1993-1995, când nume precum Dinu Pescariu sau Răzvan Sabău luptau sub tricolor, Porumb a avut şansa să joace meciuri cu Maroc sau Nigeria, iar la dublu îl avea partener pe reputatul George Cosac. A jucat împotriva lui Wayne Ferreira, jucător în Top 10 mondial, nume greu al tenisului profesionist.

Tenisul i-a afectat şi viaţa de familie. Ciprian şi vedeta TV Ramona Porumb au format timp de 14 ani un cuplu foarte mediatizat. S-au iubit mult şi au încercat, pe cât posibil, să fie cât mai apropiaţi, deşi timpul petrecut împreună era tot mai puţin. Ea angrenată în televiziune, el cu tenisul, care îi ocupa foarte mult din timp şi în plus de asta un fiu căruia, de asemenea, i se prevede o carieră foarte frumoasă în tenis, cei doi au divorţat în urmă cu cinci ani. „E o situaţie delicată în ceea ce înseamnă familia, atunci când doi oameni sunt atât de ocupaţi să-şi construiască o carieră. Problemele în cuplu sunt iminente, timpul petrecut împreună este foarte puţin şi am decis că aşa e mai bine. Este important să ai lângă tine persoane foarte apropiate care să-ţi înţeleagă starea. Ciprian junior locuieşte cu mine, atunci când nu e plecat în turnee stăm împreună. La un moment dat făcea şi el parte din lotul lărgit de cupă Davis, dar a avut ghinioane cu accidentările şi a ieşit puţin din circuit”, spune Porumb. Fiul, la 14 ani, devenea campion european de juniori, la Ostrava. A fost una dintre cele mai mari promisiuni ale tenisului, iar acum trage din greu pentru a reveni la forma de altădată. Este talentat, joacă bine, dar în tenis după o accidentare e nevoie de multă răbdare pentru a recupera timpul pierdut. Nu a fost nevoie de insistenţele tatălui pentru a face tenis, el fiind cel care nu a mai dorit să plece după ce a luat racheta în mână pentru prima oară. Specialiştii îi prevăd un viitor frumos în acest sport, dacă va avea parte şi de mai mult noroc.

Nici nu mă gândesc ca, pe viitor, Clujul să nu fie un pol al tenisului românesc. Talente sunt în ţară şi va trebui să ne implicăm ca ele să nu se piardă pe drum – Ciprian Porumb, căpitan nejucător al echipei României

Într-o perioadă extrem de dificilă pentru tenisul românesc, cu scandaluri la nivelul federaţiei, interese diferite ale persoanelor importante de la nivel înalt şi o plecare pe uşa din dos a lui Andrei Pavel, clujeanul Ciprian Porumb a acceptat o provocare. Federaţia Română de Tenis a întocmit o listă pe care erau nume precum Dinu Pescariu sau George Cosac, dar alesul a fost Ciprian Porumb. Şi-a asumat o responsabilitate de care mulţi s-au ferit şi va încerca să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a demonstra că poate revitaliza echipa de Cupa Davis a României din postura de căpitan nejucător. Are marele merit că a reuşit să organizeze la Cluj meciul cu Finlanda, contând pentru rămânerea în grupa I a zonei euro-africane. Meciurile se vor disputa între 14 şi 16 septembrie, în Sala Sporturilor „Horia Demian”. „Nici nu mă gândesc ca, pe viitor, Clujul să nu fie un pol al tenisului românesc. Talente sunt în ţară şi va trebui să ne implicăm ca ele să nu se piardă pe drum. Să nu uităm că România este pe locul 2 în lume în ceea ce priveşte numărul de sportive în Top 100. La băieţi, trendul pe plan mondial este acela de a creşte media de vârstă, deoarece jocul a devenit mult mai fizic şi tinerii nu fac faţă. În ceea ce priveşte echipa noastră, încercăm să reînnodăm cuplul Mergea- Tecău. Mergea acum e foarte motivat, revine puternic la dublu, fiind în primii 100 deja”, spune fostul tenismen. În legătură cu neînţelegerile care au existat la nivelul federaţiei, Porumb nu doreşte să comenteze, dar a dezvăluit care este noua strategie a şefilor tenisului românesc: „La început a fost o perioadă grea, dar sper că a trecut. Strategia federaţiei este bazată pe performanţă şi la nivelul juniorilor. Nu mi s-a trasat un alt obiectiv decât reconstrucţia. Voi lucra cât pot de bine la atmosfera din echipă, care în opinia mea reprezintă 50% din rezultat”. Nu se pronunţă în ceea ce priveşte un pronostic pentru întâlnirea cu finlandezii, dar spune că întreaga echipă se bazează pe sprijinul publicului, care ar putea fi decisiv în partida cu nordicii.

Povestea Cupei Davis sau a „Salatierei de argint”.

Istoria „Salatierei de argint” a început în 1900, când studentul american Dwight Davis a invitat echipa britanică pentru a tansforma campionatele yankeilor în unele internaţionale. Atunci, între 8 şi 10 august 1900, la Boston, s-a disputat primul meci al Cupei Davis: SUA-Marea Britanie 3-0. Peste 22 de ani, la 19 iulie 1922, debuta în Cupa Davis şi echipa României: 0-5 cu India, la Eastbourne. Primii noştri daviscup-meni au fost Nicolae Mişu şi Mihai Stern. Ultima finală a Salatierei de argint s-a disputat în decembrie anul trecut, Spania lui Rafael Nadal câştigând cu 3-1 împotriva Argentinei, după ce în urmă cu un an aceeaşi echipă pur şi simplu spulbera Cehia în ultimul act, 5-0.

LEGENDE
„Gemenii tenisului”, Năstase şi Ţiriac

Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, cei mai valoroşi tenismeni pe care i-a avut România în istorie, sunt şi autorii celor mai mari perfomanţe ale noastre în Cupa Davis. Năstase a câştigat 88 de titluri la simplu şi 45 la dublu. Printre cele mai importante sunt cele două finale de Grand Slam câştigate la US Open în 1972 şi Roland Garros în 1973. De asemenea, a fost pe locul doi în competiţia la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972 jucând finala împotriva lui Stan Smith şi în 1976 împotriva lui Bjorn Borg. La dublu are trei titluri de Grand Slam, Roland Garros 1970,   Wimbledon 1973 şi US Open 1975, dar a şi pierdut două finale de French Open în 1966 şi 1973. În Cupa Davis a jucat pentru România timp de 18 ani, unde a strâns 109 victorii din 146 de meciuri la simplu şi dublu. A fost finalist al Cupei Davis de trei ori în anii 1969, 1971 şi 1972 unde a făcut echipă cu Ion Ţiriac, toate finalele fiind pierdute de cei doi împotriva americanilor. Cel din urmă, la rândul său, un tenismen excepţional, s-a remarcat mai mult la dublu, reuşind să câştige, alături de Năstase, Rolland Garros şi alte turnee importante precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor sau Canadian Open.

Text: Robert Gal-Pal


Publicitate

Postaţi un comentariu