Capul sus Denis!

Foto: Dan Bodea

Denis Alibec este fotbalistul din Liga 1 care a „furat” atenţia tuturor microbiştilor din România. Atacantul este de departe cel mai în formă fotbalist român, şi asta de cel puţin trei etape încoace. Trei runde succesive în care laurii i-au aparţinut în exclusivitate, iar pasele, sau golurile lui au făcut diferenţa în favoarea viitoarei campioane a României, Astra Giurgiu. Este o performanţă rară şi greu de egalat. O reuşită personală care vădeşte forma excepţională în care se află Alibec. Cu ASA, la Târgu Mureş, în ultima etapă, atacantul a dat prima lovitură în minutul 28, când a obţinut un penalty. Golgheterul liderului şi-a desăvârşit „măcelul” în minutul 77, când l-a executat cu un şut necruţător pe Stăncioiu, şi a modificat tabela pentru 3 – 0. Evoluţiile lui Denis sunt la fel de fascinante, precum povestea din spatele ascensiunii fotbalistului.

”Copilul problemă”

Până să ajungă la Astra, Alibec nu marcase niciodată mai mult de cinci goluri într-un singur sezon. Atacantul are 28 de reuşite de când a semnat cu echipa din Giurgiu, iar în play-off a fost omul decisiv. Cu 7 goluri, Alibec este golgheterul acestei faze de campionat, iar cota i-a urcat vertiginos până la aproape două milioane de euro. Se poate spune, fără să exagerăm, că acest campionat, dacă Astra îl va câştiga, i se datorează şi transformării pozitive prin care trece Denis Alibec, eroul finalului de sezon şi, probabil, cel mai bun fotbalist al campionatului. Însă, până să ajungă la statutul de care se bucură în acest moment, Denis a fost mereu un atacant „problemă”. Taciturn, introvertit, dar înzestrat cu un talent uriaș, Alibec a debutat în fotbalul mare la doar 17 ani, în tricoul Farului Constanța, într-un meci cu Dinamo. Conștient de calitățile sale, a profitat din plin de șansa oferită de oficialii ”Marinarilor”. A prins 18 meciuri și a dat două goluri la primul său sezon în Liga 1. Un an mai târziu Jose Murinho îl transfera la Internaționale Milano. La acea vreme, luna iulie a anului 2009, Denis Alibec era al șaselea român care făcea pasul spre campioana Italiei, după Mircea Lucescu, Adi Mutu, Cristian Chivu, Ianis Zicu sau Daminuță.

Avea doar 18 ani și toată lumea la picioare, împlinindu-și un vis pentru care alți fotbaliști muncesc o viață. Culmea, cu doar doi ani mai devreme Alibec fusese refuzat de Steaua! Nu a regretat niciun moment ratarea transferului la Steaua, dar nici nu a profitat de șansa uriașă de care a beneficiat la Milano. În cei cinci ani cât a fost sub contract cu Inter, a prins doar două meciuri în Serie A. Constant a fost împrumutat la Mechelen (în Belgia), la Viitorul Constanța, sau Bologna, pentru ca în 2014 să semneze cu Astra. ”Îmi place fotbalul, am încercat mereu să dau ce am mai bun pe teren şi să las o impresie bună. Îmi pare rău că nu am confirmat la Inter, dar în rest nu regret nimic”, povestește simplu Denis Alibec. Anii au trecut și peste puștiul minuni al Farului. Comparat cândva cu Marco van Basten, Alibec este conștient că acesta este momentul lui. Recunoaște că nu a fost niciodată o persoană ”comodă”, dar a ajuns la vârsta la care trebuie să confirme.

”M-a maturizat cel mai mult perioada de la Astra. Mai mult decât Inter Milano, evoluţia mea poate fi rezumată aşa: Hagi mi-a băgat minţile în cap, la Viitorul, iar la Astra m-am maturizat. Antrenorul Marius Șumudică a știut mereu exact ce să ceară de la mine. Acum nu mai sunt un jucător problemă. Înainte eram. Nu prea mă înțelegeam cu antrenorii, lucruri de genul ăsta. Prima oară a fost cu domnul Isăilă, pe când antrena Astra. Nu știu de ce, nu am putut să mă înțeleg cu el, nici cu el, nici cu domnul Dinu Gheorghe. Nu știu ce s-a întâmplat atunci, dar acum am o relaţie bună cu domnul Isăilă, de când e secund la naţională. Sunt pregătit să devin campion şi omul de gol al României”, sună ”mărturisirea” lui Denis Alibec.

„Ignorat” de selecționer

În România a devenit aproape o ”tradiţie” ca jucătorii de geniu să fie ignorați de selecționerii echipei naționale. Ultimul exemplu, până la Alibec, este bistrițeanul Lucian Sânmărtean, care a debutat sub tricolor în 2002, dar a explodat efectiv abia în 2014, în campania de calificare la Euro 2016. La fel ca şi în cazul lui Sânmărtean, şi Denis Alibec va avea nevoie de o coaliţie a tuturor suporterilor şi a tuturor ziariştilor români pentru ca selecţionerul Anghel Iordănescu să-i dea şansa de a-şi pune în valoare talentul inestimabil de care beneficiază. Mereu aceaşi problemă: „Alibec să mai dea câteva kilograme jos şi va fi selecţionat, dacă merită”, sunt cuvintele repetitive ale lui Anghel Iordănescu. Ce părere are Denis despre acest subiect? „E o prostie. Se spune că sunt gras, dar nu este adevărat. Am o masă musculară mai mare, dar nu cred că asta este o problemă. Dacă voi fi convocat, şi sper să se întâmple acest lucru, şi dacă voi fi folosit, cred şi simt că o să înscriu în Franţa. Acest lucru pot să-l promit românilor”, a mai spus Alibec. Atacantul Astrei este al doilea caz de acest gen, recent, în fotbalul românesc, după fostul său coleg de echipă Constantin Budescu. Şi acesta din urmă a fost trecut pe „aşteptare” de Tata Puiu, iar atunci când în sfârşit a fost convocat şi introdus în teren, a răspun în cel mai frumos mod posibil, marcând golurile calificării la Euro, din victoria „Tricolorilor” în Insulele Feroe.

„M-a maturizat cel mai mult perioada de la Astra. Mai mult decât Inter Milano, evoluţia mea poate fi rezumată aşa: Hagi mi-a băgat minţile în cap, la Viitorul, iar la Astra m-am maturizat. Antrenorul Marius Șumudică a știut mereu exact ce să ceară de la mine. Acum nu mai sunt un jucător problemă. Înainte eram. Nu prea mă înțelegeam cu antrenorii, lucruri de genul ăsta. Prima oară a fost cu domnul Isăilă, pe când antrena Astra. Nu știu de ce, nu am putut să mă înțeleg cu el, nici cu el, nici cu domnul Dinu Gheorghe. Nu știu ce s-a întâmplat atunci, dar acum am o relaţie bună cu domnul Isăilă, de când e secund la naţională. Sunt pregătit să devin campion şi omul de gol al României”, Denis Alibec, atacant Astra Giurgiu.


Publicitate

Postaţi un comentariu