Braț de fier și suflet de copil

Sursa foto: arhiva personală

Cristian Pop este student la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Cluj-Napoca și performează în disciplina numită a oamenilor cu ”brațe de fier”. Este dublu campion național la Skanderbeg. cunoscut în limbaj popular ca ”skandenberg” ori „braț de fier”. O disciplină sportivă recunoscută în țara noastră abia la jumătatea anului trecut. Skandenberg-ul este un sport de forță între doi participanți, ce constă în prinderea palmelor, fixarea cotului și împingerea brațului adversarului până ce dosul palmei ajunge în planul cotului. Acest sport nu este unul olimpic, însă se organizează competiții naționale și internaționale. Cum a răzbit Cristian Pop în lumea brațelor de fier este o poveste. S-a antrenat ani de zile singur, trăgând la coasă și muncind în agricultură, alături de familia lui.

A luat lecții de pe internet
Skandenberg-ul nu a fost o pasiune pentru Cristian. Provenit dintr-o familie de oameni simpli, muncitori, din satul Tihău, comuna Surduc (Sălaj), Cristi și-a descoperit talentul, și forța brațelor, întâmplător, întrecându-se cu flăcării din satul natal. Nu s-a gândit că va ajunge campion într-o disciplină în care Ion Oncescu (de cinci ori campion mondial), era deja o vedetă și un model pentru mulți tineri.

Primele antrenamente le-a făcut în fața calculatorului, pe când era elev la Liceul Tehnologic „Octavian Goga” din Jibou. mărturisește Cristi Pop. ”La țară nu mai ești chiar așa rupt de lume, cum erau părinții noștri. Aveam și noi internet, urmăream competiții sportive la televizor, ne luam la întrecere între noi. Așa a început totul. Vă dați seama că eu nu am avut antrenor. De fapt aveam un antrenor, fără să știu, pe tata, care mă ducea cu el la coasă și la sapă.

Când mi-am dat seama că sunt destul de puternic și a început să-mi placă să mă întrec cu băieții, am căutat pe internet metode de antrenament. Am urmărit de unul singur tutoriale pe internet și am început să înțeleg câte ceva din tehnică”, povestește Cristi. Tatăl său i-a construit cu aparatul de sudură un braţ metalic angrenat de arcuri elicoidale puternice. Cu ajutorul aparatului artizanal și al internetului, Cristian Pop s-a antrenat, astfel, zilnic în camera lui din casa părintească, dar şi în natură, unde nu lipsea de la muncile câmpului.

Inspirat de Oncescu
Cristi Pop era elev într-a zecea când l-a descoperit pe Ion Oncescu, marele campion de skandenberg al României. Recunoaște că fostul campion mondial este cel care l-a inspirat să participe la concursuri de skandenberg. În februarie 2012 Oncescu avea să devnă cunoscut lumii întregi, după ce a stabilit un record mondial absolut şi a intrat în Guiness World Records, învingând după mai bine de opt ore de concurs 1.024 de adversari. La stabilirea noului record mondial a particpat și Cristi.

„Îmi făceam încălzirea, să intru la masă cu Ion Oncescu. M-a văzut Radu Valahu și mi-a spus că am mână bună. Nu am avut nicio șansă în fața lui Oncescu, dar la finalul concursului a venit la mine și m-a încurajat să continui să mă pregătesc. Mi-a spus că am fost unul dintre cei mai buni adversari ai lui din acea zi și asta m-a determinat să iau în serios skandenberg-ul”, mai spune Cristian.

După întâlnirea cu Oncescu și Valahu, puștiul de atunci, studentul de azi, s-a aliniat la primul concurs de skanderbeg oficial, Cupa ”Românațiului”, la Caracal. A terminat competiția pe locul șapte, dar viusul lui de a deveni cel mai puternic prinsese contur. Câteva săptămâni mai târziu s-a înscris la Campionatul Național de juniori. A triumfat la categoria 60 de kilograme, împlinindu-și astfel, visul de a fi campionul brațelor de fier.

Abandonat de autorități
Un an mai târziu, în 2013, Cristian avea să-și confirme valoarea. A câștigat al doilea titlu de campion al României, de această dată la categoria tineret. Următorul pas ar fi rebui să fie participarea la Campionatele Europene, în Polonia, dar nu a reușit să strângă 6.000 de lei, suma necesară pentru a se înscrie în întrecerea continentală. Primăria comunei Surduc l-a premiat pentru performanțele sale, cu 1.000 de lei, dar banii nu au fost suficienți pentru a merge mai departe. Atunci, în viața lui a apărut Liviu Ungurușan, cel care avea să-i devină și antrenor.

”L-am văzut pe Cristi într-o emisiune TV. Era împreună cu tatăl său și vorbeau despre cât de mult și-ar fi dorit băiatul să meargă la Campionatele Europene, cum au făcut o cerere de finanțare către Consiliul Județean, dar nimeni nu l-a ajutat. Atunci l-am căutat și i-am propus să vină să se antreneze la clubul meu, și a venit. Am început să-l pregătesc în condiții de performanță și văd că rezultatele lui nu au întârziat să apară. În 2016 a ieșit vicecampion național la seniori, dar trebuie să spunem că a fost prima lui participare la acest nivel, el fiind până în 2015 înscris la tineret.

Simt că anul acesta (2017, n.a.) o să luptăm pentru titlul de campion. Oricum este un talent, ținând cont de modul în care s-a antrenat în Zalău, de unde a început cu instrumente rudimentare. Actualmente, el este student la Cluj, se antrenează acolo, dar concurează pentru noi, iar eu îi mulțumesc pentru rezultatele pe care le obține”, spune antrenorul Liviu Ungurușan.

Împotriva obezității și a jocurilor pe calculator
Cristian Pop este deja un mentor pentru foarte mulți tineri. Încă din 2014 a demarat o campanie care se adresează în special liceenilor și prin care tânărul campion și-a propus să-i determine pe adolescenți să lupte împotriva obezității și a dependenței de jocuri pe calculator.

”Când am început eu campania asta, eram la rândul meu liceean și a văzut că tot mai mulţi colegi de liceu sunt obezi, nu fac mişcare aproape de loc, iar sportul a devenit aproape inexistent. Am descoperit o lume în care tinerii îşi petrec aproape tot timpul cu telefonul mobil în mână şi căştile în urechi. Eu am un fizic mai firav, dar am deminstrat că practicând un sport am devenit puternic. Nu mi-am propus să fiu un model neapărat, dar când îi vedeam pe colegii mei deformaţi de kilogramele în plus, am luat decizia de a merge din şcoală în şcoală, de a intra în cluburi şi pe terase pentru a-i convinge pe cei de vârsta mea, și mai tineri, că cel mai bun medicament împotriva obezităţii și a dependenței de jocurile pe calculator și pe telefonul mobil este mişcarea.

Le povesteam cum am început eu să mă antrenez, la câmp, mai apoi pe internet. Eu nu zic că nu e important să ști să folosești calculatorul, dacă îl folosești în scopuri constructive și dacă nu ajungi dependent de el. Am încearcat să-i convingă pe adolescenţi că a fi la modă nu înseamnă să ai maşină scumpă sau telefon mobil performant, ci în primul rând un corp tonifiat pe care tricoul sau cămaşa să stea perfect”, își încheie povestea Cristian.


Publicitate

Postaţi un comentariu