Aurora Dragoș: „Acum ori niciodată!”

Foto: Dan Bodea

Dintre toate personalitățile sportive pe care Clujul le-a dat lumii, Aurora Dragoș este omul căruia americanii i-ar fi dedicat o stea pe celebra „Walk of fame”. A fost una dintre cele mai importante jucătoare ale celei mai mari echipe de baschet feminin pe care România a avut-o vreodată, Universitatea Cluj. A colecționat trofeu după trofeu (are în palmares nu mai puțin de 11 titluri de campioană națională, 10 consecutive cu „U” Cluj), și turneu final după turneu final (are două prezențe la turneele finale ale Campionatului European de junioare, două participări la CE de senioare, și două prezențe la Jocurile Mondiale Universitare). În aceste zile retrăiește, alături de echipa națională masculină de baschet, momentele pentru care și-a sacrificat tinerețea. „Acum ori niciodată!” este îndemnul Aurorei Dragoș pentru „Vulturi”.  

„Aură” de campioană

Orice suporter care participă la meciurile echipelor clujene de baschet o știe. Este o legendă vie a sportului sub panou. A fost una dintre jucătoarele care au marcat baschetul românesc. A cucerit atâtea trofee că și-ar putea deschide un mic muzeu. Apoi a venit și momentul retragerii (2001), dar nu a putut să stea departe de sportul care i-a adus atâtea satisfacții. Azi este oficial al Federației Române de baschet, antrenează o grupă de copii în cadrul U-BT și este omul care nu are liniște decât atunci când totul este perfect. Aurora Dragoș nu lasă nimic la voia întâmplării.

Implicată 100% în baschetul clujean, fosta mare campioană a mărturisit pentru Transilvania Reporter că prezența la EuroBasket 2017, în calitate de oficial, a reaprins „scânteia” aceea de care au nevoie marii performeri pentru a avea lumea la picioare. „E ca o întoarcere în timp. Retrăiesc, sigur dintr-o altă postură și după mult timp, acest feeling de competiție. Eu m-am retras în 2001 din activitate, ca jucătoare, și vă spun sincer că până acum nu am mai trăit acest sentiment de competiție, atât de intens.

Au mai fost momente în activitatea mea profesională, ca oficial, când am fost năpădită de emoții, dar niciodată atât de intens ca acum. E entuziasmul specific unei competiții europene, de cel mai înalt nivel. Îmi era dor!”, sunt primele cuvinte ale fostei baschetbaliste. Mereu elegantă, Aurora Dragoș emană aceea aură de profesionalism specifică marilor campioni. Copil fiind a visat să calce pe urmele Nadiei Comăneci. Așa că primul contact cu sportul s-a petrecut în sala de gimnastică a Liceului „Nicolae Bălcescu”, din Cluj-Napoca.

Până să ajungă la baschet a mai făcut o escală, la Casa de Cultură a Studenților. „Ai să râzi, dar după gimnastică m-am înscris la un curs de balet, la Casa de Cultură a Studenților. Îmi plăcea să fac sport și cine știe ce alte «idei» aș mai fi avut dacă nu m-ar fi descoperit antrenorul de baschet Horia Pop. Dânsul a venit la noi acasă și i-a convins pe ai mei să mă dea la baschet”, rememorează Aurora. Au urmat câțiva ani care i-au netezit calea spre marea performanță. A cucerit 8 titluri naționale cu CSS Viitorul Cluj, până să ajungă în marea echipă a Universității.

Turneu de totul sau nimic

Revenită în elita baschetului european, echipa națională masculină de baschet nu se numără printre favoritele grupei, din care mai fac parte Spania, campioana Europei, Croația, sau Muntenegru. Însă, pentru fosta mare campioană nimic nu pare imposibil. „Se poate întâmpla orice. Ca și jucător, evident îți dorești victoria, ești setat să-ți atingi obiectivele. Pentru România ar fi o performanță fantastică să ajungă în Turcia (unde se va desfășura faza finală a EuroBasket 2017, n.a.), poate să urce pe podium, de ce nu.

Orice echipă poate prinde o zi mai proastă, este un lucru general valabil și pentru noi, și pentru adversari. Dacă acest moment, acea zi mai puțin fastă apare, trebuie speculată. Băieții trebuie să lupte până la ultima picătură de energie. Pentru această generație este momentul: «Acum ori niciodată»”, punctează ferm Aurora Dragoș.

Adrenalina se simte în fiecare cuvânt rostit. Fiecare expresie a feței, fiecare gest trădează nerăbdarea, dar discursul Aurorei este nu doar mobilizator, ci și realist. „La acest nivel toți adversarii sunt de cea mai bună calitate. În Europa aceasta este cea mai tare competiție, este visul oricărui baschetbalist să ajungă să joace aici. Dacă nu erau adversarii ăștia, erau alții la fel de buni, așa că nu trebuie să ne panicăm.

Trebuie să ne bucurăm de prezența la acest turneu final. Trebuie să fim conștienți și de valoarea pe care o avem, și de nivelul la care suntem, dar trebuie să învățăm să ne bucurăm pentru un astfel de eveniment, ca și națiune în primul rând. Și nu mă gândesc acum doar la baschet, ci să ne bucurăm de orice competiție majoră în care sunt implicați sportivi români. Trebuie să învățăm de la cei mai buni și mai apoi să aplicăm ce am învățat, pentru a dezvolta sportul românesc”, mai spune Aurora. 

Dragoș: „Toată sala este România!”

Au trecut aproape 20 de ani de la momentul în care Aurora Dragoș a „agățat”, simbolic, bascheții în cui. Nu regretă acel moment, pentru că știe că a lăsat în urmă momente memorabile în istoria sportului cu mingea la coș. Momentul de glorie, nu doar al Aurorei Dragoș sau a Universității Cluj, ci a baschetului feminin românesc, a fost partida istorică împotriva lui „Primigi Vicenza”, în Cupa Campionilor Europeni. Cu Aurora în teren, „U” Cluj obținea cea mai frumoasă victorie din istoria acestui sport.

În fața a 3.000 de spectatori prezenți în Sala Sportului „Horia Demian”, clujencele au învins atunci (1986), cu 76-72, pe deținătoarea și viitoarea câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni. Într-o atmosferă electrizantă, Universitatea Cluj a evoluat de o manieră entuziasmantă și a întors rezultatul, după ce fusese condusă cu 6 puncte, cu 3 minute înainte de final. A fost o demonstrație de forță și unitate, de muncă în echipă, a fost momentul nostru de glorie al baschetului românesc, în care Aurora Dragoș și colegele ei au demonstrat că locul baschetului feminin românesc era în elita celui european.

A fost încununarea unei generații, conduse de pe margine de doi monștri sacri, antrenorii Nicolae Martin și Horia Pop. „Doamne ce de amintiri. Ce să zic? Să dea Dumnezeu să mai trăim momente ca acelea. Fiecare sportiv simte când vine momentul retragerii. Eu, atunci când am făcut acest pas, l-am făcut cu convingerea că atât eu, cât și cei din jurul meu, am rămas cu o părere bună despre activitatea mea. Este foarte important să ieși cu fruntea sus, să simți că ai dat totul pentru acest sport, că ai demonstrat ce ai avut de demonstrat, pui bascheții în cui și mergi mai departe”, rememorează Aurora.

Baschetul a continuat să reprezinte aerul pe care-l respiră. Trăiește și de pe marginea terenului fiecare confruntare cu intensitatea și pasiunea celui mai înfocat suporter. Tocmai de aceea are și un mesaj pentru suporterii echipei naționale: „Este frumos baschetul și de pe marginea terenului. Este și mai palpitant, pentru că în teren altfel trec cele 40 de minute. Galerie trebuie să fie toată sala, toți spectatorii trebuie să fie parte din echipa națională a României. Am văzut câteva meciuri ale echipelor naționale, aici la Cluj, și am fost impresionată de atmosferă.

Toată sala cânta pentru echipele naționale, de handbal, de baschet, de tenis. Așa trebuie să fie. România nu are nevoie de galerie, echipa națională are nevoie să simtă că publicul, întreaga sală, este parte din echipă. Îmi place să cânt imnul Universității Cluj și simt fiori de fiecare dată când cânt imnul național. Eu așa simt că sunt aproape de echipă”, încheie Aurora Dragoș.

Carte de vizită

Nume: Aurora Dragoș

Data nașterii: 11.01.1968, Cluj-Napoca

Echipe la care a evoluat: CSS Viitorul Cluj-Napoca, Universitatea Cluj-Napoca (între 1983-1996), ACRO Olimpia București (1996-1998), Triamvos Atena (1998-1999) 

Palmares: – 8 titluri naționale la juniori cu CSS Viitorul Cluj-Napoca

                      – 10 titluri naționale (consecutive) cu Universitatea Cluj

                      – 1 titlu național cu ACRO Olimpia București

                      – două participări la turneele finale de junioare ale Campionatului European (1994 la Tuzla, în Iugoslavia și 1985 la Perugia, în Italia)

                      – două participări la turneele finale de senioare ale Campionatului European (Cadiz, Spania, 1987 și Brno, Cehia, 1995)

                      – două participări la Jocurile Mondiale Universitare (Sheffield, Anglia, 1991 și Buffalo, SUA, 1993)

                      – desemnată de 6 ori cea mai bună jucătoare de baschet din România

                      – maestră emerită a sportului, titlu primit în 1998, cu ocazia celebrării a 50 de ani de existență a clubului Olimpia București

„România nu are nevoie de galerie, echipa națională are nevoie să simtă că publicul, întreaga sală, este parte din echipă. Îmi place să cânt imnul Universității Cluj și simt fiori de fiecare dată când cânt imnul național. Eu așa simt că sunt aproape de echipă”, Aurora Dragoș, fostă jucătoare a echipei naționale de baschet a României


Publicitate

Postaţi un comentariu