Așa părinți, așa fiu. O poveste (despre sport) fără sfârșit

Dorin, Magda și Adrian Pintea (foto, de la stânga la dreapta) sunt o familie de performeri. Tatăl fost baschetbalist, mama multiplă campioană de gimnastică, iar mezinul aspirant la glorie în fotbal / Foto: Dan Bodea

Nu este o regulă scrisă că fiul trebuie să îmbrățișeze aceeași meserie ca a părinților, dar există un proverb românesc care spune: ”ce naște din pisică, șoareci mănâncă”. Membrii familiei Pintea au sportul în sânge. Părinții, Dorin (zis și Bobo) și Magda, au cucerit medalii, și-au încheiat între timp carierele, dar sunt în continuare implicați în sportul de performanță. Din mamă fostă campioană la gimnastică și tată campion la baschet, Adrian a cotit-o spre fotbal. Dacă părinții au atins cele mai înalte culmi ale performanței, fiul este încă la vârsta marilor speranțe.

O familie plină de adrenalină
Ce-și poate dori un părinte mai mult decât să-și vadă fiul călcându-i pe urme. Dorin și Magda Pintea sunt doi părinți fericiți. Magda a fost multiplă campioană națională la gimnastică ritmică. A fost evident componentă a loturilor naționale de la juniori până la senioare și deține titlul de maestră a sportului. În prezent, pe lângă job, Magda creionează cu eleganță destinele viitoarelor campioane. Are propriul club de gimnastica ritmică, Adria Gym. În urmă cu mai bine de 25 de ani (1992) Dorin Bobo Pintea ridica deasupra capului trofeul de campion al României la baschet. 

Era primul titlu din istoria baschetului masculin clujean. Acela a fost un momentul în care echipa locală a început să devină legenda de azi. Adrian joacă fotbal de aproape 10 ani. ”Părinții m-au lăsat să aleg ce sport îmi doresc să fac. Tata era mai sceptic, se gândea că nu o sa mă țin de fotbal și că voi alege baschetul. Mama chiar s-a bucurat că am optat pentru fotbal. Ei îi place foarte mult fotbalul și a fost alături de mine aproape la toate meciurile, fie că au fost acasă, fie că au fost în deplasare”, își începe povestea Adrian.

Foto: Dan Bodea

Până de curând a fost component al Universității Cluj. A făcut parte din echipa care a pornit de jos, din Liga 4, însă, în viață niciun drum nu e dinainte netezit. După nouă ani petrecuți la clubul la care a și crescut, Adrian a trăit un moment de cumpănă. A reușit să treacă peste clipa despărțirii și continuă să joace fotbal. Unii ar spune că a făcut un pas înapoi, dar juniorul familiei Pintea este din alt aluat. Îi sunt încă vii în memorie golurile pe care le-a marcat în tricoul Universității, în fața ochilor încă mai are peluza din care până nu demult i se scanda numele, semn că povestea familiei Pintea trebuie să meargă mai departe. ”

Cea mai mare dorință a mea a fost să promovez cu Universitatea în Liga 1. Visul meu este să jucăm la centenar în prima divizie”, spune ”micul” Pintea, de fapt un uriaș de peste 1,90 metri. Din această primăvară Adrian joacă la Sănătatea Cluj. Ar fi putut alege altă echipă, dar a preferat să rămână acasă. ”Indiferent unde voi juca îmi doresc să îmi fac treaba cât mai bine și să marchez cât mai multe goluri”, povestește Adrian. Juniorul Pintea este fan Liverpool și speră ca într-o zi să cânte alături de suporterii ”Cormoranilor” celebrul “You’ll never walk alone”. ”Eu am crezut la început că se va plictisi și va veni la baschet dar nu a fost așa. Magda l-a încurajat cel mai mult. Ei îi place fotbalul și de când era studentă la Cluj mergea la toate meciurile Universității și CFR”, punctează Pintea senior.

Bobo, o viață în alb și negru
Dorin Bobo Pintea este comparat pe bună dreptate cu celebrul Sir Alex Ferguson. Au trecut mai bine de patru decenii de când a debutat la ”U” (în 1986). A fost jucător, antrenor secund, apoi principal și iar secund, dar nu a părăsit corabia, decât temporar, în 1999 când a evoluat un sezon la Târgu Mureș. Ca jucător a adunat peste 20 de selecții la echipa națională și a cucerit trei titluri de campion în 1992, 1993 și 1996. S-a retras din activitate în 2004. De atunci a rămas fidel echipei alături de care a cunoscut gloria. 

Ca antrenor și-a mai trecut în palmares două titluri, trei Cupe și două Supercupe. Se poate spune că este un colecționar de trofee și o recunoaște chiar el. ”Tot ce îmi doresc este să câștigăm campionatul”, spune Bobo. Fostul pivot al lui „U“ și al echipei naționale este un model pentru fiul lui și găsește mereu cuvintele potrivite pentru a-i insufla spiritul lui „U“. „Îmi amintesc foarte clar când am înțeles ce înseamnă spiritul echipei și fanii acesteia. Se întâmpla după ce am pierdut un titlu în 1991. Un grup de fani ne-au așteptat și ne-au cântat, spunându-ne ca pentru ei noi suntem campionii.

Anul următor le-am mulțumit câștigând primul titlu. Astea sunt amintirile cle mai frumoase “, rememorează Bobo. Și pentru seniorul familiei Pintea a existat un moment de cumpănă în carieră. În sezonul 2014/2015 a fost numit antrenor principal. Rezultatele nu au fost de partea lui și a fost demis din funcție. Inițial nu a luat în calcul varianta revenirii în postura de secund, dar a înțeles imediat că viața lui înseamnă ”U”. ”Sincer, eu sper să rămân aici toată viața. Iubesc echipa și e greu să pleci din oraș, fiindcă am crescut și trăiesc aici. Aș pleca doar în cazul în care nu aș mai fi dorit”, spune Bobo.

Deși a ales fotbalul, Adrian Pintea, are reale calități și în sportul sub panou / Foto: Dan Bodea

”Părinții m-au lăsat să aleg ce sport îmi doresc să fac. Tata era mai sceptic, se gândea că nu o sa mă țin de fotbal și că voi alege baschetul. Mama chiar s-a bucurat că am optat pentru fotbal. Ei îi place foarte mult fotbalul și a fost alături de mine aproape la toate meciurile, fie că au fost acasă, fie că au fost în deplasare”, Adrian Pintea, fost atacant la ”U” Cluj

Postaţi un comentariu