Aikido, arta de a-ți găsi calea și echilibrul

Aikido este o artă marțială japoneză care se diferențiază de toate celelalte arte marțiale prin câteva trăsături specifice. Un aspect important este acela că în Aikido nu există competiții deci, nici premianți. Singura competiție a practicanților acestei discipline fiind cu sine însuși, în care fiecare persoană încearcă să se perfecționeze și să-și șlefuiască propriul spirit și caracter.

Aikido este o artă marțială de autoapărare, în care pentru a contracara un atac se folosește forța atacatorului. Datorită principiilor sale, această artă marțială poate fi practicată atât de bărbați, cât și de femei sau copii. Tainele artelor marțiale vor putea fi deslușite de clujeni cu ocazia SPORTS FESTIVAL ediția 2019. Despre Aikido, dar și despre plăcerea de a face sport Transilvania Reporter a stat de vorbă cu vedeta TV Irina Gașpar.

Imposibilul devine posibil
Irina Gașpar practică artele marțiale de aproape 10 ani. Cu titlu de distracție, uneori mai face echipă cu prietenii și merge în drumeții, aleargă, joacă volei, în funcție de ocazie. Îi place să se miște mult, dar întotdeauna are un motiv. Nu face mișcare doar ca să nu stea sau pentru că nu are altceva de făcut. Face mișcare și practică Aikido pentru că îi place.

„Povestea asta a început în martie 2010. La matinalul <<Bună dimineața, Transilvania!>>, de pe TVR Cluj, era luna de promovare a sportului. În fiecare zi prezentam câte un sport, invitam în platou antrenori și sportivi și povesteam despre fiecare activitate amănunțit. Primele ediții au fost cu foarte cunoscutele sporturi precum fotbal, handbal, volei, înot, karate etc.

La un moment dat mă sună o prietenă, prezentatoare a emisiunii sportive de la TVR Cluj, și mă întreabă dacă aș vrea să fie într-o ediție a campaniei și Aikido. Am întrebat ce fel de sport e ăsta că nu cred că am mai auzit de el. Mi-a zis că e o artă marțiala… Atunci am zis: <<Da, păi am vorbit deja de arte marțiale. Sunt și ei îmbrăcați în alb și se bat?>>. <<Da!>> a răspuns colega mea.

<<Deci e la fel cum e la karate, deci nu dublez subiectul>>, răspund eu, dar totuși am zis că nu îmi pică steaua dacă dau un telefon unuia dintre instructorii recomandați să mă lămuresc mai bine. Așa am ajuns la Sorin Toma, unul dintre instructorii de Aikido. Când am ajuns la sala de pe strada Plopilor, unde se desfășoară antrenamentele am reconfigurat agenda emisiunii și am stabilit că trebuie să facem de acolo o transmisie live.

După emisiune, după mulțumiri de amabilitate, câțiva din echipa lor au insistat să merg la un antrenament și să văd cum e. Când am pășit pe tatami am fost inclusă în grupul de începători și m-am aliniat pentru salutul specific, cu gândul că fac lucrul ăsta din politețe și că apoi mă retrag și privesc. Ei bine, după acel salut a fost o parte de încălzire, iar instructorul a zis: <<Sunt sigur că încălzirea o poți face fără probleme>>.

Apoi a anunțat că urmează exersarea rostogolirilor. Atunci am dat să mă retrag pe margine. Instructorul a venit iar după mine și mi-a propus să încerc și eu. Atunci m-am gândit că am cam încurcat-o. A zis așa: <<Faci o singură rostogolire și în caz că e ceva în neregulă, nu mai faci nimic toată ora>>. Apoi m-am gândit că dacă omul ăsta stă în fața mea și se uită cu atâta încredere că pot face săritura asta, aș putea fi și eu un pic mai deschisă și măcar să încerc.

Am mers pe indicațiile lui, cum să pun mâinile, cum să poziționez genunchiul, corpul și când mi-a spus: <<Acum te împingi în rostogolire>>. Parcă am văzut scrise pe retină literele cuvântului imposibil. Dar dacă i-am zis omului că fac o rostogolire, apoi trebuia să o fac, orice ar fi. Închid ochii, îmi confirmă că stau în poziția corecta și mă arunc peste cap.

În secunda următoare eram din nou în poziția inițiala, cu capul întreg, fără nicio problemă resimțită, dar cu o senzație de succes de zici că am luat 10 la examenul cel mai greu, senzație de încântare și entuziasm neașteptată. Și atunci m-am gândit că dacă exercițiul ăsta care mi se părea imposibil l-am făcut cu brio, înseamnă că aș putea să fac și eu Aikido.

Am rămas la tot antrenamentul, apoi am venit în ziua următoare, apoi am venit la toate antrenamentele din program”, povestește Irina. Odată depășit tracul inițiatic Aikido a devenit un mod de viață pentru jurnalistă. „Cred că din 365 de zile din an, în 333 sunt pe tatami. În zilele lucrătoare ale săptămânii sunt în fiecare zi în dojo, iar în majoritatea week-end-urilor sunt stagii de perfecționare în țară sau în afară, la care încerc să particip cât de des”, mai spune Irina.

Beach volley, oină și scrimă, curiozitățile Irinei
Astăzi, Irina Gașpar este instructor de Aikido și antrenează vreo 100 de copii între 8 și 14 ani, de trei ori pe săptămână. Asupra ei artele marțiale au avut un efect benefic și exact asta își propune să dea mai departe. „Cred că orice sport practici, acesta îți schimbă viața. E vorba de organizare, de o structură de perfecționare pe care te mulezi. Pot să spun că am remarcat unele schimbări la mine, care cel mai probabil se datorează practicării Aikido-ului.

Unul dintre ele e faptul că atunci când ești pe tatami, se șterg diferențele de statut. Indiferent că ești elev, doctor, avocat, bunic etc, în timpul antrenamentului ești uke sau tori, cele două roluri pe care le poți avea pentru a exersa tehnicile. Asta înseamnă că o dată ești cel care atacă și cade, apoi ești cel care se apără și rămâne în picioare. Alternarea asta de roluri te face să ai, cu atât mai mult, grijă de partenerul de lucru. Fiind grijuliu, ești prietenos. Fiind prietenos, ești zâmbitor.

Fiind zâmbitor, ești optimist. Iar astea sunt molipsitoare. Datorită Aikido-ului sunt mai puțin incisivă, mai temperată decât înainte. Dar dincolo de acest aspect, pot menționa un tonus bun, un somn bun. Posibil să fie și altele, dar cu care m-am obișnuit atât de mult încât nu mai sunt evidente”, explică Irina.

La SPORTS FESTIVAL va participa, ba chiar își propune să încerce lucruri noi. „Am văzut beach volley și oina pe listă și ar fi primele pe care le-aș reîncerca. Scrima e, de asemenea, tentantă. La fel și motociclismul, cu care am cochetat la un moment dat. Cred că e important să avem cât mai multe evenimente care să promoveze sportul.

De câțiva ani mi se pare că a reînviat sportul în rândul copiilor și tinerilor, iar asta nu poate fi decât efortul susținut al celor care au înțeles cât de important e sportul pentru sănătatea comunității mai ales. E drept că efectele se vad în timp, în ani, nu de pe o zi pe alta. Eu apreciez mult oamenii care se dedică sportului și instituțiile care susțin activitățile de mișcare”, încheie Irina.

Sport pentru toată lumea
SPORTS FESTIVAL este o experiență unică de festival, un mix între sport, divertisment, educație, competiție și distracție. Misiunea inițiatorilor proiectului este să aducă împreună, o dată pe an, industria sportului românesc și internațional în cadrul unui eveniment unic, gândit să ofere oportunități excepționale pentru industrie și pentru publicul larg.

Timp de 4 zile, 30 de sporturi vor fi expuse anul acesta în fața publicului pentru a le descoperi, a participa la competiții sportive sau pentru a se bucura de sport de calitate în demonstrații oferite de campioni mondiali. SPORTS FESTIVAL promovează sportul și un stil de viață sănătos, oferind modalități de a învăța unii de la alții și oportunități de conexiune cu ultimele tendințe mondiale.

Postaţi un comentariu