100 de ani de poveste – Vasile Sărucan

Cluj-Napoca este unul dintre orașele de referință în istoria atletismului românesc, sportivii din orașul de pe Someșul Mic numărându-se de-a lungul anilor printre cei mai importanți performeri într-o disciplină care este sport olimpic încă din antichitate. Nu e de mirare că tot în Cluj a apărut, în 1875, prima lucrare de specialitate, intitulată „Atletismul”, pentru ca în 1883, între Cluj și Florești (pe distanța de 20 km), să se desfășoare cea dintâi întrecere de marș.

Și tot în Cluj, în februarie 1885, se înființează primul club sportiv cu secție de atletism. Pentru a-l cunoaște pe eroul ediției din această săptămână a serialului „100 de ani de poveste” facem un salt peste timp, tocmai în anii ’60-‘70, perioadă în care Vasile Sărucan domina întrecerile interne la săritură în lungime.

Câteva cifre (prea puține) pentru o incredibilă carieră
Înzestrat o viteză foarte bună în elan, un zbor corect și o aterizare perfectă, Vasile Sărucan a reprezentat destul de puțin Clubul Sportiv Universitatea, marea majoritate a carierei petrecându-și-o la CSM Cluj. Însă, după retragerea din activitatea de performanță (1978), Vasile Sărucan s-a dedicat antrenoratului și a profesat doar în cadrul CSU.

Autodidact, fostul atlet și-a dat seama încă din copilărie că avea aptitudini deosebite pentru această disciplină. Era plin de energie, iar în atletism a găsit modalitatea potrivită pentru a și-o canaliza. În cadru organizat a început să practice atletismul în 1959 (la 14 ani), iar 7 ani mai târziu cucerea primul titlu național la seniori cu performanța de 7,74 m.

Copilăria și adolescența și-a petrecut-o la Câmpia Turzii, iar în 1961 avea să fie legitimat la CSM Cluj unde a rămas până în 1965 când a fost transferat la Dinamo. După doar un an s-a întors acasă, nu înainte de a-și trece în palmares primul succes major, titlul național din 1966, și corectarea recordului național la săritură în lungime (7,74 m). Tot în 1966 a participat la primul Campionat European (Budapesta), dar și la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia unde a câștigat detașat finala la lungime.

Această perioadă a reprezentat începutul unei perioade în care Vasile Sărucan intra în cercul select al săritorilor în lungime din Europa. În 1967 clujeanul obținea un merituos loc 4 la europenele de la Viena, cu o săritură de 7,69 m. Primul moment de cumpănă al carierei avea să se petreacă în 1970 când, la Campionatele Europene de la Helsinki, a sărit în calificări 7,92 m și pornea în finală cu prima șansă. A depășit pragul la fiecare încercare, iar ratările l-au deprimat într-atât încât a fost la un pas să renunțe.

„Chiar îmi venea să mă las de atletism. Bine, eram genul de săritor care riscam la maximum și nu de puține ori călcam pragul. La un moment dat aveam un adevărat renume la acest capitol, fiind în stare să depășesc 6 sărituri din 6”, rememorează Sărucan.

A avut puterea să treacă peste eșec, iar medalia de bronz cucerita în proba de lungime, în 1971, la Campionatul European de la Sofia, rămâne până azi una dintre cele mai bune performanțe ale atletismului masculin clujean. „Am simțit încă de când am plecat din țară ca voi reuși să fac un concurs foarte bun. Am condus în clasamentul probei până la ultimele încercări când am fost depășit de un sportiv din Germania și de rusul Igor-Ter Ovanesian. Am sărit bine, 7,88 m, cu 4 centimetri mai puțin decât câștigătorul probei și am venit pe locul trei, un rezultat bun cu care consider că nu m-am făcut de rușine”, continuă povestea Vasile Sărucan.

Visul neîmplinit
Deși își îndeplinise baremurile de participare și pentru Jocurile Olimpice din 1968 și pentru ediția din 1972, Vasile Sărucan a fost omis de oficialii federației de specialitate. Ba mai mult, exact în ziua în care la Munchen se desfășura finala olimpică la lungime atletul clujean sărea într-o competiție, la București, 7,92 m, performanță cu care în Germania altcineva cucerea medalia de bronz. Frustrarea a fost atât de mare pentru Sărucan încât atletul a decis să facă o schimbare majoră în viață. Mai întâi a devenit student al Facultății de Educație Fizică și Sport din Oradea, iar în competiții a început să alerge și probele de 60 m, 100 m și ștafetă, pe lângă săritura în lungime.

Dacă în România cei mai redutabili adversari ai clujeanului au fost Mihai Zaharia de la Rapid, Valentin Jurca și Valentin Samungi, ambii de la Steaua , sau Mihai Calnicov, la nivel mondial Vasile Sărucan a avut onoarea de a se duela cu marele Bob Beamon, atletul american care stabilea la Jocurile Olimpice de la Mexico City, în 1968, un record mondial incredibil sărind 8,90 m. Sărucan și Beamon s-au duelat într-o reuniune atletică la Atena, iar americanul s-a impus abia la ultima încercare, chiar în fața clujeanului.

„Era un extraterestru, un fenomen. L-am avut adversar, la un concurs la Atena, în 1969, la mai puțin de un an de la acea incredibilă performanță când a sărit 8,90 m. Până la ultima săritură eram pe primul loc, cu 7,89 m. Nu am reușit să-l înving, pentru ca la ultima încercare a sărit foarte bine și a câștigat competiție. Rămâne însă, amintirea de a mă fi duelat cu unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor. Pentru mine a fost onorant să îi stau în dreapta pe podium, să-i strâng mâna și să fiu felicitat de un așa mare atlet”, își încheie povestea, în stil de mare campion, Vasile Sărucan.

15 titluri de campion al României are în palmares Vasile Sărucan fiind al doilea în clasamentul all time al titlurilor cucerite de atleții clujeni, după legendarul Ion Moina (20 de titluri)

Postaţi un comentariu