Miliardarul Mărieș a falimentat fabrica de sticlă din Poiana Codrului

Schimbarea regimului, în decembrie 1989, a surprins Fabrica de Sticlă de la Poiana Codrului în plin apogeu. Avea aproape 2000 de angajați, comenzile curgeau și nimic nu părea să anticipeze situația de acum. Una mai mult decât dezastruoasă. Vechea societate se află în insolvență și practic nu mai există. Mai grav este faptul că demararea procedurilor de insolvență a stopat achitarea tuturor datoriilor. În acest sens cel mai mult are de suferit  Primăria Crucișor și implicit comunitatea locală. Odată era considerată una dintre cele mai bogate comune ale județului Satu Mare. În prezent administrația Crucișorului se află în pericol de a împărtăși soarta fabricii pe care a găzduit-o de-a lungul timpului – insolvența.

Piatră de moară pentru Primărie

Falimentul Fabricii de Sticlă din Poiana Codrului a lovit puternic comuna Crucișor. Fabrica asigura un procent foarte mare din încasările la bugetul local și locuri de muncă pentru toată Țara Codrului.

Ținând cont de faptul că majoritatea celor din zonă au calificări exclusiv în industria fabricării și prelucrării sticlei, singurele variante care le rămân acum la dispoziție sunt să lucreze în agricultură sau ca muncitori necalificați în alte domenii.

Fabrica a lăsat în urmă datorii de peste un milliard de lei vechi către bugetul local. Ori, la împărțirea banilor de la bugetul de stat pentru comunitățile locale sunt penalizate primăriile care nu-și încaseaza impozitele locale.

„Suma în sine este una considerabilă pentru bugetul unei comune, însă nu valoarea ei reprezintă adevărata problemă. Este mai grav că, din cauza acestor restanțe, Primăria Crucișor figurează pe lista celor care nu au reușit încasarea majorității taxelor și impozitelor locale. Prin prisma acestui fapt noi suntem sancționați atunci când se alocă sume de la bugetul de stat pentru comunitățile locale, reprezentând cota defalcată din TVA și impozitul pe salar. Prin urmare pierdem bani mult mai mulți decât suma pe care ne-o datorează vechea fabrică de sticlă”, ne-a declarat Florinel Andreica, primarul comunei Crucișor.

Astfel, fabrica fiind în insolvență, toate datoriile către creditori, inclusiv Primăria Crucișor, sunt înghețate.

Crucișorul, comuna fără iluminat public

Insolvența pare fi cuvântul de ordine al acestei perioade în Crucișor. Dacă fosta Fabrică de Sticlă se află, oficial, în insolvență de o bună perioadă de timp se pare că, spune primarul comunei, același deznodământ îl așteaptă și primăria localității. O primă consecință a încasărilor tot mai mici la bugetul local a fost renunțarea la iluminatul public.

Primarul Andreica spune că acesta este doar începutul unui lung șir de neajunsuri pe care vor trebui să le suporte locuitorii comunei.

„Pentru că fostul investitor, domnul Mircea Mărieș, refuză să-și achite datoriile către bugetul comunei, cei care vor avea de suferit vom fi doar noi, cei care locuim aici. Am crezut în bunele lui intenții, chiar l-am sprijinit pentru că am dorit ca fabrica să rămână pe mâna unui investitor român. Din păcate s-a dovedit a fi doar un miliardar de carton, orientat exclusiv spre propriile câștiguri, cu orice preț” a declarat primarul Florinel Andreica.

Mircea Mărieș este un prolific om de afaceri maramureșean, cu investiții orientate în special spre imobiliare și turism. Averea acestuia este estimată de Revista Forbes la 30 de milioane de euro.

Mărieș a preluat Stisom Poiana Cadrului după ce a achitat un credit în valoare de 5 miliarde de lei vechi, preluând pachetul majoritar în contul creanțelor. ”Nu a făcut producție decât vreo doi ani, după care a pus lacătele pe ușă. A dat vina pe faptul că a fost furat de administrator, un om angajat chiar de dânsul. Acum, din ce știu eu, din hala veche, obținută în contul celor cinci miliarde, vrea să facă o sală de nunți. În primul vorbim despre un simbol istoric al comunei. În al doilea rând vorbim despre văduvirea fabricii de cea mai mare hală de producție. În acest context nu știu ce investitor ar mai fi dispus să investească la Poiana Codrului”, a adăugat primarul Andreica.

Omul de afaceri Mircea Mărieș nu a putut fi contactat pentru a-și prezenta poziția.

fabrica-de-sticla-poiana-codrului

 Ultimele bunuri, scoase la vânzare

Actuala stare de fapt va dura, până la aprobarea planului de redresare sau, cel mai probabil, a declarării falimentului. În momentul de față puținul care a mai rămas din vechea fabrică este scos la vânzare. Cei de la Insolv Expert SPRL, societatea de insolvență desemnată de Tribunalul Satu Mare, a scos la licitație bunrile fabricii, de de mai bine de un an la licitații nu s-a prezentat niciun cumpărător. Astfel au fost scoase la vânzare terenul, în suprafață de 38.000 de metri pătrați; halele de producție, pictură, gravură, tâmplărie, finisaj slaif, sculărie și tâmplărie; sediul administrativ; utilajele rămase etc.. Au scoase la vânzare până și drumurile uzinale betonate sau coșurile de fum. Suma la care au fost evaluate bunurile este de 740.000 de euro.

Speranțe din partea unui investitor local

La momentul actual într-una din clădirile fostei Fabrici de Sticlă mai lucrează în jur de 40 de angajați. Producția în sine nu se desfășoară în localitate. Obiectele de sticlă, fabricate în Târgu Mureș și Turda, trec pe la Poiana Codrului doar pentru a fi pictate sau gravate. De aici iau drumul exportului, în special al pieței din Germania.

„ Este un început timid, dar totuși un început. Din păcate din vechea fabrică s-a vândut aproape tot. Vechile cuptoare nu mai există. Prin urmare, investitorul este nevoit să aducă obiecte de sticlă fabricate în alte orașe”, spune primarul Florinel Andreica.

Mircea Mereșca a închiriat de la firma de insolvență vechea hală de pictură, pe care a dotat-o cu aparate cumpărate din Germania. Acesta ar dori achizitionarea unui cuptor performant pentru a putea demara producția, ceea c ear presupune dublarea numărului de angajați.

 

O istorie bicentenară a Fabricii din Poiana Codrului

În 1801, data primei atestări documentare, Fabrica de Sticlă, era un simplu șopron. A fost construită inițial lângă localitatea Crucișor, însă din cauza epuizării lemnelor din zonă a trebuit mutată în apropierea Poienii Codrului. În prima etapă lucrau aproximativ 30-40 de muncitori, majoritatea de origine nemțească. Producția s-a început cu obiecte folosite în cârciumi, crame sau gospodărie. A urmat apoi o perioadă în care la poiana Codrului s-au fabricat obiecte de sticlă folosite în industria farmaceutică. Principalele piețe de desfacere erau cele din zona Banatului și a Ungariei. În timp gama de obiecte fabricate aici s-a diversificat crescând în același ritm și numărul muncitorilor. În momentul de față Fabrica de Sticlă din Poiana codrului trece prin a doua perioadă în care are porțile închise, după aceea cuprinsă între anii 1926-1945.


Publicitate

2 Comentarii

  1. rus mircea spune:

    Pacat ca sa ajuns asa de rau de o fabrica asa de mare si care a ajutat satele imprejur si oameni acest fapt este trist dar adevarat .

  2. AnonimPC spune:

    Deşi, într-o foarte mare proporţie, informaţia din acest articol este exactă, imaginea generală pe care le-o formează necunoscătorilor este complet neadevărată. Ceea ce nu s-a făcut cunoscut publicului este că, în realitate, toate cele trei persoane menţionate în acest articol au jucat un rol la fel de important în distrugerea fabricii de sticlă. Şi spun acest lucru deoarece, atât domnul primar, cât şi „investitorul” menţionat la finalul articolului ştiau exact cu ce fel de persoană vor face afaceri (mă refer aici la domnul Mărieş) şi că există un risc extrem de ridicat să se ajungă în situaţia de faţă. Însă, ca de fiecare dată, se pare că interesele personale ale domnului primar şi relaţia de rudenie dintre „investitorul” Mircea Mereşca şi Mircea Mărieş şi-au spus cuvântul, în detrimentul intereselor generale ale localităţii, ale fabricii în sine şi ale tuturor celor care dispuneau de un loc de muncă în cadrul întreprinderii în acel moment. În concluzie, nu ar trebui luat „de bun” tot ceea ce se publică în presă, deoarece de multe ori singurul lucru care se reuşeşte este distorsionarea imaginii reale şi crearea unei imagini pozitive a anumitor persoane, care ar trebui de fapt expuse pentru ceea ce sunt şi trase la răspundere, întrucât toleranţa localnicilor pentru ele deja s-a întins pe o perioadă prea lungă de timp (opinie personală).

Postaţi un comentariu