ICCJ face praf independența judecătorilor. Mai suntem toți egali în fața legii?

Tribunalul Satu Mare / Fotoreporter: Vasile Mihovici

Independența judecătorilor care se ocupă de cazurile de corupție a primit recent o puternică lovitură din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ). Este vorba despre emiterea unui așa-numit ghid privind individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile de corupție. Mai exact despre „recomandări” care au menirea de a facilita și uniformiza luarea unor decizii privind pedepsirea corupților din România, ignorându-se Constituția și chiar Declarația drepturilor omului.

Potrivit Ghidului intrat în posesia Transilvania Reporter, pedepsele vor fi aplicate în funcție de trei criterii. Primul element de individualizare a pedepsei îl reprezintă calitatea sau funcția făptuitorului. Modalitatea de săvârșire a acțiunii este al doilea criteriu, iar cel de-al treilea element în stabilirea gravității infracțiunii este „cuantumul sumei de bani pretinse sau acceptate”, mai pe românește valoarea mitei. În documentul emis de ICCJ nu este stipulat niciun criteriu în ceea ce privește prejudiciul adus statului, și implicit cetățeanului, de către persoana coruptă.

Mai bine mită mai mare

În Ghidul ICCJ se arată că „gravitatea infracțiunilor de luare de mită poate fi diferențiată pe baza criteriului privind modalitatea de săvârșire a infracțiunii în raport cu următoarele modalități: 1. pretinderea și primirea; 2. acceptarea promisiunii și primirea; 3. nerespingerea promisiunii și primirea; 4.primirea 5. pretinderea, neurmată de primire […] ”. Această a doua ierarhizare vine să o completeze pe cea dintâi (privind funcția făptuitorului) în ceea ce privește mărimea pedepsei aplicate. Cel de-al treilea criteriu și ultimul „recomandat” de grupul de lucru din cadrul ICCJ este reprezentat de valoarea șpăgii. Astfel, cea mai grea pedeapsă se acordă în cazurile în care valoarea mitei a depășit suma de 500.000 de euro, cu un plus de 3-4 ani față de pedeapsa aplicată pentru o mită de până la 5.000 de euro, pentru care se recomandă un plus de 6 luni de închisoare. Cei care iau o mită de 100.001-500.000 euro; 50.001-100.000 euro vor primi un plus de pedeapsă de 2-3 ani de închisoare, iar pentru o mită între 10.001-50.000 euro un plus de 1-2 ani de închisoare pe lângă pedeapsa conform criteriilor 1 și 2. Dar dacă iei 1 sau 2 milioane de euro mită, cum s-a întâmplat în cazul recent al judecătoarei Veronica Cîrstoiu, pedeapsa este limitată tot la un plus de 3-4 ani. Cu alte cuvinte, mai bine iei mai mult.

În opinia ICCJ, cel care a pretins mită dar a fost refuzat trebuie să primească, în semn de consolare, probabil, o pedeapsă cu 2 ani mai mică decât cel care a pretins și a încasat mita. Totodată, indiferent de prejudiciul creat statului, cel care a luat mită în valoare de peste 500.000 euro trebuie să execute o pedeapsă cu patru ani mai mare decât cel care a încasat „doar” 10.000 de euro.

Spre exemplu, un ministru care a pretins și primit o mită în valoare de peste 500.000 de euro va primi o pedeapsă minimă de 3-5 ani (criteriul funcției) + 2 ani (criteriul modalității de săvârșire a infracțiunii) + 4-5 ani (criteriul privind valoarea mitei). Pedeapsa maximă: 12 ani. Judecând după aceleași criterii, un simplu funcționar, care doar a primit mită (fără să o solicite), în valoare de până în 10.000 de euro, va primi o pedeapsă de maxim 5 ani.

Mai e nevoie de judecători?

Conferențiar dr. Sergiu Bogdan, profesor de drept în cadrul UBB Cluj-Napoca, afirmă că există și în Statele Unite există astfel de ghiduri, dar ele nu se prea aplică.

„Există și în Statele Unite ale Americii asemenea ghiduri. Judecătorii americani, așa cum îi cunoaștem, le aplică sau nu, după bunul plac. Eu cred, sau sper cel puțin, ca și judecătorii români să adopte aceeași atitudine și să ia deciziile în funcție de propriile raționamente. Din câte știu eu, prin acest ghid s-a dorit o omogenizare, dacă doriți, a pedepselor pentru cazuri similare de corupție. S-au stabilit niște limite în care să se încadreze judecătorii de fond. Asta pentru că, în ultimii ani, s-au constatat diferențe mari între pedepsele pronunțate în cazuri absolut similare”, a declarat, pentru Transilvania Reporter, conferențiarul dr. Sergiu Bogdan.

Date fiind presiunile aplicate asupra sistemului juridic românesc, este greu de crezut că majoritatea judecătorilor vor putea ignora, „recomandările” ICCJ, fiind conștienți de probabilitatea ca deciziile pronunțate de ei să fie anulate atunci când cazul va ajunge la ICCJ.

Toți suntem egali în fața legii, nu și-n fața ICCJ

Articolul 7 din Declarația Drepturilor Omului afirmă clar principiul conform căruia „toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nicio deosebire, dreptul la o egală protecție a legii”. Nu și în accepțiunea ICCJ. Conform acestei înalte instituții a Justiției, senatorii, deputații, miniștrii, judecătorii, amiralii, generalii și chestorii sunt persoane care trebuie pedepsite mai aspru decât restul funcționarilor, a celor cu funcții mai mici. Această individualizare nu ține cont de faptul că un șef de departament dintr-un minister oarecare poate primi șpăgi mult mai mari decât ministrul însuși, poate crea prejudicii mult mai mari decât superiorii lui și, bineînțeles, conform ghidului ICCJ nu poate primi pedepse mai drastice decât cele aplicate înalților funcționari.

„Eu consider că stabilirea acestor criterii de individualizare a pedepselor are la bază practica judiciară. S-a considerat că stabilirea gravității unei fapte depinde și de puterea decizională deținută de faptuitor la momentul derulării actului de corupție. În acest sens, chiar statistic vorbind, se pot observa unele constante. Astfel, indiferent de numele judecătorilor care s-au pronunțat în cazuri de corupție cu spețe similare, pedepsele au fost date și în raport cu importanța funcției deținute de făptuitor”, ne-a declarat judecătorul Remus Nemeș, purtător de cuvânt al Tribunalului Satu Mare.

Cu alte cuvinte, de-a lungul anilor, majoritatea judecătorilor au decis, în mod independent, că mărimea unei pedepse trebuie stabilită și în funcție de rangul deținut de cel care a luat mită. Cu cât este mai mai înaltă funcția cu atât trebuie să fie mai mare pedeapsa. Totuși, în cazurile de mare corupție instrumentate și cunoscute, există prea puține exemple în acest sens.


Publicitate

Postaţi un comentariu