Recuperarea limbajului în cazul pacienților cu afazie

Fiecare ființă umană utilizează limbajul. Limbajul este acea funcție mentală care asigură capacitatea de a comunica, prin utilizarea simbolică a unui sistem arbitrar de semne (limba), a cărui natură este fie sonoră (cuvintele), fie vizuală (scris). Limbajul este produsul activităților complexe, coordonate de arii specializate din creier, reprezentând forma gândurilor noastre și înțelesul exprimării verbale.

Afazia (lipsa vorbirii) este o tulburare dobândită a limbajului. Afazia afectează exprimarea sau/și înţelegerea limbajului vorbit sau/și scris. Această tulburare apare în urma unor leziuni ale creierului, leziuni datorate unui accident vascular cerebral (AVC), unui traumatism cranian, unei tumori cerebrale etc. Persoana cu afazie nu mai reușește să folosească limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele gândirii.

Afazia nu este o boală, ci simptomul leziunii cerebrale. Severitatea tabloului simptomatologic, în afazie, este diferit de la o persoană la alta. Acesta variază în funcție de localizarea leziunii, de întinderea acesteia, de competențele lingvistice anterioare, de personalitatea fiecăruia. Unele persoane cu afazie pot înțelege ceea ce spun ceilalți, dar au mari probleme în a găsi cuvintele potrivite sau în a construi propoziții – astfel, persoana este greu înțeles de cei din jur.

Tipul de terapie necesar, în cazul persoanelor cu afazie, constă în terapia limbajului și a comunicării, terapie realizată, în general, de un logoped. În urma unei evaluări amănunțite, specialistul elaborează un plan de intervenție personalizat, în funcție de nevoile individuale, de nivelul actual, de specificul tabloului simptomatologic. Intervenția de specialitate abordează limbajul prin prisma reeducării, modelării, corectării, reînvățării acestuia. Demersul terapeutic este unul complex și multidimensionat.

 Recuperarea în tulburările afazice trebuie să se realizeze cât mai repede, imediat ce condiția medicală generală a persoanei permite acest lucru.

Eficiența terapiei depinde de rapiditatea intervenției terapeutice, adaptarea tipului de terapie la particularitățile simptomatologice, nivelul de motivație al pacientului, suportul familial și cel social.

Obiectivele demersului terapeutic logopedic în contextul afaziei vizează următoarele:

  • dezvoltarea abilităților de comunicare;
  • îmbunătățirea abilităților funcționale și modelarea comportamentului pentru a facilita fixarea strategiilor de comunicare;
  • introducerea de tehnici de comunicare alternativă;
  • pregătirea, informarea și consilierea membrilor familiei persoanei cu afazie, pentru a facilita comunicarea;
  • stimulare cognitivă;
  • dezvoltarea unor mecanisme de cooping eficiente;
  • creșterea motivației și îmbunătățirea calității vieții persoanei cu afazie, dar și a familiei acesteia.

Mecanismele principale care explică recuperarea afaziei se datorează faptului că emisfera dreapta preia o parte din funcțiile lingvistice specifice emisferei stângi, iar celulele rămase funcționale în emisfera stânga au o activitate crescută

Așadar, recuperarea afaziei, dincolo de măsurătorile psiho-metrice, se reflectă în comunicarea din viața de zi cu zi, în reintegrarea psihosocială, în calitatea vieții persoanei cu afazie. Durata procesului terapeutic și gradul de recuperare a abilităților de comunicare variază de la o persoană la alta, o recuperare totală sau aproape totală se atinge cu multă muncă și efort, într-un timp destul de lung.

Aflați mai multe detalii despre Secția de logopedie din cadrul spitalului Polaris Medical aici.

Cristina Cristolțna

 

Text: Cristina Cristoltan, Specialist Logoped la Polaris Medical.

Postaţi un comentariu