Scolioza la copii

Scolioza este o boală evolutivă, caracterizată prin una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale, vizibile în plan frontal, însoţită de rotaţia vertebrelor.      

Scolioza antrenează multiple modificări ale celorlalte componente ale toracelui (umeri, omoplaţi, coaste), precum şi ale organelor intratoracice şi chiar ale celor abdominale, deviaţie a cărei evoluţie este foarte greu de stăpânit.

Dr. Anda Neacşu – Medic specialist reabilitare medicală la Spitalul de Recuperare Polaris Medical

Scolioza apare relativ frecvent la populaţia generală. Majoritatea cazurilor de scolioză poate fi tratată non-operator dacă este depistată înainte de a deveni foarte severă. Cu toate acestea, 60% dintre curburile depistate înainte de vârsta pubertăţii la copii vor progresa.

Din această cauză, se fac screening-uri pentru scolioză în cabinetele medicale şcolare, medici de familie, medicina sportivă şi medici în specialitatea recuperare medicală.

Când să ridicăm suspiciunea unei scolioze?

E foarte important ca părinte să cunoaşteţi câteva mici semne ce pot ridica suspiciunea apariţiei scoliozei, ceea ce înseamnă că e timpul programării unui consult de specialitate.

Factorii care favorizează apariţia scoliozei sunt sexul feminin, ereditatea (dacă în familie mai sunt persoane cu această patologie), factorul endocrine (pubertatea), disfuncția suprarenaliană și tiroidiană, factorul constitutional (longilinii prezintă mai frecvent tulburări de statică vertebrală), factori carențiali (alimentația artificială), rahitismul.

Care sunt semnele ce ridică suspiciunea apariţiei scoliozei?

umăr căzut – asimetric, dacă aveţi suspiciuni aşezaţi-l în faţa unui reper (o linie dreaptă pe un perete) astfel încât să puteţi evalua distanţa de la un umăr la reper şi de la celălalt umăr la reper, pentru a evita evaluări subiective.
poziția capului nu e central – este uşor deviată spre stânga sau dreapta. Încercaţi să nu îi aşezaţi poziţia când îl rugaţi să stea drept. Nu trageţi concluzia la prima evaluare, mai lăsaţi-l să mişte şi apoi din nou îl rugaţi să stea drept. Dacă la mai multe evaluări persistă poziţia deviată spre aceeaşi parte, aproximativ în acelaşi unghi, putem ridica suspiciunea de scolioză;

  • aspectul anormal al taliei – distribuţia asimetrică a ţesuturilor;
  • unul din șolduri este mai proeminent sau şoldurile nu sunt la același nivel – se poate folosi aceeaşi tehnică a unui reper dacă suspicionaţi o asimetrie minoră;
  • coloana vertebrală nu este dreaptă – parcurgeţi cu degetul pe coloană de sus până jos şi observaţi linia descrisă;
  • talpa pantofilor se toceşte asimetric;
  • breteaua de la sutien asimetrică;
  • apare omoplatul mai ridicat pe o parte dacă se apleacă înainte – rugaţi copilul să încerce să îşi atingă degetele de la picioare cu mâinile şi observaţi aşezat în spatele lui dacă omoplaţii sunt la aceeaşi înălţime.

Dacă aceste semne se asociază şi cu factori de risc pentru progresia scoliozei, atunci cu atât mai mult trebuie luată în considerare o evaluare specializată şi urmarea tratamentului, în funcţie de indicaţii.

Cum se pune diagnosticul?

Trebuie reţinut că în primul rând este examenul clinic: după suspiciunea ridicată de părinte acasă, este foarte important consultul de specialitate. Medicul evaluează existenţa reală a modificărilor observate de copil sau părinţi, încadrarea lor în normal sau dacă depăşesc limitele acceptate şi completează consultul cu investigaţii suplimentare de tipul radiografie, computer tomograf sau RMN, în cazul în care este nevoie. De cele mai multe ori părinţii, în dorinţa de a grăbi lucrurile, se adresează iniţial investigaţiilor şi abia apoi apelează la consultul medicului. Nu se recomandă această abordare, fiind vorba de pacienţi – copii, în cazul cărora iradierea trebuie făcută cu indicaţie clară, cât mai controlat posibil şi numai dacă este necesară. Este posibil ca medicul să aibă clar diagnosticul doar după consult şi să nu considere necesare investigaţii imagistice, cel puţin nu în primă fază.

Cum se tratează scolioza?

La indicaţia medicului, tratamentul constă în îmbinarea de kinetoterapie cu fizioterapie şi masaj.

Kinetoterapia este terapia prin mişcare, condusă iniţial de un kinetoterapeut cu indicaţia medicului, ce ulterior poate fi continuată la domiciliu (este chiar indicat). Ca beneficii, kinetoterapia atât pe termen scurt (în timpul şedinţelor conduse de kinetoterapeut), cât şi pe termen lung (prin continuarea la domiciliu) duce la ameliorarea poziţiei coloanei, creşterea flexibilităţii coloanei, creşterea forţei musculare, ameliorarea respiraţiei şi, foarte important, corectarea poziţiilor vicioase.

Ortezarea – se folosesc nişte corsete personalizate care se pot ajusta dacă e nevoie, este foarte importantă complianţa copiilor pentru a stopa progresia până se opreşte creşterea.

Fizioterapia constă în utilizarea terapeutică a unor agenţi naturali de tipul electricităţii (diatermie, ionizare, ultrasunete), căldurii, laserului, apei, nămolului. În scolioze poate fi aplicată obţinându-se scăderea durerii, reducerea retracţiilor şi contracţiilor, asuplizarea musculaturii şi ligamentelor retractate şi sclerozate, facilitând astfel kinetoterapia.

Masajul acţionează atât pe grupele de muşchi contractate cu rol relaxant, cât şi pe grupele de muşchi atone şi slăbite cu rol de creştere a tonusului şi stimulare a troficităţii. De asemenea, ajută la calmarea durerilor.

În cazul netratării scoliozelor, acestea se pot complica prin apariţia durerii, fără corelaţie directă cu mărimea curburii, disfuncţii cardio-pulmonare, aspect cosmetic. Cu cât este identificată mai rapid şi instituit tratament, cu atât rezultatele sunt mai bune pe termen scurt şi lung.

Poate cel mai bun tratament este prevenirea apariţiei prin încurajarea copilului spre mişcare cât mai multă, jocuri ce presupun mişcare şi chiar practicarea unui sport.

Sunt totuşi câteva aspecte ce trebuie avute în vedere când alegem un sport pentru copilul nostru. Unele sporturi, dacă nu sunt corect practicate, pot duce la o dezvoltare nearmonioasă pe termen lung. De exemplu, tenisul practicat incorect poate duce la dezvoltarea asimetrică a musculaturii cu preponderenţă pe partea dreaptă, dacă e dreptaci, în defavoarea părţii stângi. Sporturile care presupun forţă, practicate de la vârste mici, cu insistarea excesivă pe dezvoltarea musculară, pot afecta creşterea. Sporturile ce presupun alergări sau sărituri şi aterizări, fandări, practicate incorect, cu încălzire necorespunzătoare şi încălţăminte neadecvată, pot afecta pe termen lung genunchii şi coloana.

Dintre sporturi, se indică mai ales înotul, deoarece întruneşte o serie de calităţi cu valoare deosebită în terapia scoliozei şi anume:

  • se face în condiţii de descărcare a coloanei vertebrale prin faptul că poziţia corpului se află la orizontală, iar apa are efect de descărcare a unei părţi din greutatea corporală,
  • constituie o excelentă gimnastică respiratorie,
  • dezvoltă simetria trunchiului şi centurilor prin solicitare egală,
  • are efect tonic general şi de călire a organismului.

Copilul dumneavoastră trebuie să paşească în viaţă cu spatele drept şi fruntea sus!

 


Publicitate

Postaţi un comentariu