Îmbunătățirea calității vieții în Boala Parkinson. Importanța abordării multidisciplinare în Boala Parkinson

eepurl.com

Boala Parkinson se defineşte ca fiind o afecţiune neurologică complexă, degenerativă, cu evoluţie progresivă, care face parte din categoria tulburărilor sistemului motor al creierului, fiind a doua maladie neurodegenerativă ca şi frecvenţă, după Boala Alzheimer.

Boala Parkinson se datorează degenerării (distrugerii) progresive şi ireversibile a neuronilor din mai multe arii cerebrale, cu precădere a celor din substanţa neagră mezencefalică (trunchiul cerebral), una dintre structurile responsabile de controlul mişcărilor.

Referitor la cauza acestei boli, deşi aceasta rămâne deocamdată necunoscută, există, totuşi, anumiţi factori genetici şi de mediu implicaţi în apariţia acestei boli neurodegenerative.

În ce priveşte simptomatologia bolii Parkinson, trebuie specificat faptul că aceasta afecţiune are un debut insidios (treptat), iar manifestările clinice majore ale acestei afecţiuni sunt legate de tulburarea motilităţii (mişcării):

Bradikinezie (lentoare în mişcări) cu hipomimie (diminuarea mişcărilor mimice), hipokinezie (dificultate în iniţierea mişcării), hipofonie (vorbire monotonă şi şoptită), micrografie (scris de mână mic, ilizibil);

Tremor de repaus localizat la nivelul mâinilor, picioarelor sau chiar la nivelul feței;

Rigiditate musculară cu fenomenul de ‘„roată dințată”;

Tulburare de menţinere a posturii şi echilibrului, mersul cu paşi mici, căderi frecvente.

Pe lângă simptomatologia motorie cardinală, în cadrul bolii Parkinson mai apar o serie de semne şi simptome cum ar fi: hiposmie (tulburări ale mirosului), disfagie (dificultăţi la înghiţire), sialoree (salivaţie abundentă), tulburări de somn – insomnie nocturnă şi somnolență diurnă, confuzie, depresie, demență, hipotensiune ortostatică, constipaţie, hipersudorație (transpiraţie în exces), tulburări de evacuare a vezicii urinare, dureri, parestezii (amorţeli), oboseală.

Diagnosticul bolii Parkinson se stabileşte de către medicul neurolog, preponderent pe criterii clinice, examinările paraclinice (CT sau RMN cerebral), în acest caz fiind utile pentru excluderea altor entităţi patologice.

Fiind o boală incurabilă, tratamentul bolii Parkinson are ca scop principal încetinirea progresiei bolii şi ameliorarea calităţii vieţii pacientului prin controlul simptomatologiei, atât a celei legate de motricitate, cât şi a celei non-motorii.

Tratamentul de bază al bolii Parkinson e cel medicamentos, iar pentru pacienţii ce nu răspund la această formă de tratament sau cei în stadii avansate, există posibilitatea tratamentului chirurgical, cum ar fi stimularea cerebrală profundă.

Ţinând cont de complexitatea bolii şi evoluţia progresivă a acesteia, pe lângă tratamentul farmacologic şi chirurgical, o altă opţiune terapeutică majoră, benefică în abordarea acestei afecţiuni neurologice, este tratamentul de recuperare medicală, care în calitate de terapie adjuvantă celei farmacologice şi chirurgicale, constă în proceduri de kinetoterapie, terapie ocupaţională , terapie prin artă, terapia limbajului şi a tulburărilor de deglutiţie (înghiţire), stimularea cognitivă.

Scopul major al terapiei de recuperare medicală constă în menţinerea funcţiilor motorii, scăderea riscului complicaţiilor, încetinirea progresiei bolii şi îmbunătăţirea prognosticului pacienţilor.

Kinetoterapia – asigură un grad de independenţă individuală a pacientului pentru un timp cât mai îndelungat posibil, cu rol în:

–      Ameliorarea tulburărilor de postură (postură în flexie, anteproiecția capului, cifoză dorsală, flexumul genunchilor);

–      Ameliorarea mimicii – exerciţii de grimasă (clipit, fluierat, umflarea obrajilor);

–      Creşterea mobilităţii articulare (coloanei vertebrale cervical, articulaţiilor scapulo-humerale, coxo-femurale, genunchilor);

–      Ameliorarea rigidităţii extrapiramidale – stretching, ameliorarea vitezei de mişcare şi a tulburărilor de echilibru;

–      Reeducarea mersului (corecţia paşilor mici, modificarea ritmului de mers, coordonarea balansului membrelor superioare cu cele inferioare);

Terapia ocupaţională – are un impact semnificativ în învăţarea transferurilor (schimbarea poziţiei în pat, ridicarea din pat sau scaun), realizarea igienei personale, reeducarea mişcărilor fine ale mâinilor cu uşoară ameliorare a tremorului, optimizează locomoţia ambulaţiei prin folosirea dispozitivelor de mers (baston, tripod, cârjă canadiană, cadru de mers, fotoliu rulant), adaptarea locuinţei – bare de susţinere, scaun la duş, covor antiderapant, scaune mai înalte pentru a facilita ridicarea, reeducarea respiraţiei (creşterea expansiunii cutiei toracice).

Terapia prin artă – atrage după sine efecte benefice asupra tulburărilor somatice şi emoţionale în boala Parkinson, prin optimizarea mişcărilor fine, a manualităţii, intensifică capacitatea de concentrare, memoria şi coordonarea. Modalităţi practice de terapie prin artă sunt arta de tip „hand craft”: desen, pictură, modelare, cusut; de asemenea muzica, scrisul sau dansul s-au dovedit a fi benefice în ameliorarea tabloului clinic al maladiei în cauză.

Nu în ultimul rând, câteva trăsături patologice din cadrul acestei maladii, care pot fi optimizate prin procedee terapeutice specifice, sunt tulburările de limbaj (dizartria) şi deglutiţie (disfagia), precum şi deteriorarea cognitivă, aspecte clinice abordate prin proceduri specifice de logopedie, stimularea deglutiţiei şi antrenament cognitiv. De asemenea, o alimentaţie bogată în fibre vegetale, coroborată cu o hidratare corespunzătoare pot ameliora simptomele non-motorii importante cum sunt hipotensiunea arterială ortostatică (tensiunea arterială mai scăzută) şi constipaţia.

Ţinând cont de complexitatea bolii Parkinson, aceasta din urmă necesita o abordare terapeutică holistică, abordare ce implică o echipă multidisciplinară formată din medic neurolog, reabilitare medicală, psihiatru, geriatru, gastroenterolog, psiholog clinician, logoped, kinetoterapeut, fizioterapeut, terapist ocupaţional şi prin artă, maseur etc., echipă din care, nu în ultimul rând, nu poate lipsi familia şi cei apropiaţi pacientului, aceştia din urmă având un rol extrem de important atât în suportul fizic, cât şi emoţional al bolnavului.

Mai multe detalii despre Recuperarea Neurologică în boala Parkinson la Polaris Medical găsiți aici.

Pentru un consult de specialitate la unul dintre medicii neurologi Polaris Medical privind boala Parkinson sau alte boli neurologice, sunați la 0264 933.

Dr. Emanuel Chețan – Doctor neurolog specialist Polaris Medical

Postaţi un comentariu