Ce sunt escarele sau leziunile de decubit și tratamentul acestora

Escarele se mai numesc și leziuni de decubit și sunt leziuni ale tegumentului apărute în zone cu presiune crescută – cel mai frecvent la pacienții imobilizați.

Dr. Bogdan Neacșu – Medic primar geriatrie-gerontologie la Polaris Medical

 

 

 

Escarele apar pentru că stratul superficial al pielii, numit epiderm, nu are o vascularizație proprie, de aceea este afectat direct în momentul în care o presiune persistă mai mult timp, blocând vasele de sânge din profunzime să ajungă în vecinătatea sa. Astfel, celulele de la acest nivel se distrug.

Foarte important de reținut este că escarele nu sunt neapărat semnul unei proaste îngrijiri. Ele apar în general la pacienții imobilizați mult timp chiar și pe cele mai performante secții medicale din lume, mai degrabă fiind un semn că organismul pacientului este foarte slăbit și degradat.

Locurile de apariție sunt zonele de contact pe salteaua patului și, în funcție de poziția pacientului, pot să apară în zona occiputului (ceafa), pavilionul urechii (dacă stă pe o parte), partea posterioară a umerilor, omoplați, zona sacrată, fese, genunchi (de asemenea la poziția pe o parte), glezne, călcâi și, de asemenea, orice altă zonă care stă mai multe ore în contact cu o suprafață dură – o bară la marginea patului, o cută a învelișului de pat sau o margine mai dură.

Escarele sunt de mai multe tipuri: unele sunt uscate – nu secretă lichid, altele sunt umede – permanent umezesc pansamentul. Unele sunt formate inițial fără a perfora tegumentul, evoluând “închis” și autodelimitându-se. La acestea nu se poate aprecia profunzimea până nu se înlătură țesutul care nu mai este viabil. Altele sunt cu țesutul neviabil înlăturat și se văd exact structurile anatomice afectate, putându-se aprecia profunzimea – dacă este până la derm sau dacă a ajuns la fascia musculară, mușchi sau dacă a ajuns la structuri osoase subjacente.

O altă împărțire a escarelor poate fi în funcție de sensibilitate, unele escare sunt sensibile sau dureroase, altele sunt total insensibile. Acest aspect nu se corelează cu gravitatea și profunzimea escarei, adică o escară care doare foarte tare, nu înseamnă că este foarte profundă, la fel cum o escară care nu doare deloc nu înseamnă că nu poate să fie cu o profunzime până la mușchi sau os.

Ce trebuie reținut pentru o persoană care are în îngrijire un pacient cu escare sau cu risc de escare este că, o pată roșie care nu dispare după înlăturarea presiunii este deja primul pas spre escară – este o afectare a vascularizației în acel loc și în câteva ore se trasformă în escară cu necroză. De asemenea, la polul opus, cu cât se pot vedea structuri mai variate, gradul și gravitatea sunt mai mari în ordinea următoare: fascie, mușchi și os.

Tratamentul escarelor:

Întotdeauna prin tratament ne gândim la cum să curățăm, pansăm, debridăm, anesteziem, sterilizăm o escară. Însă foarte important în tratarea escarelor este PREVENȚIA. Tratamentul escarelor începe din primele zile de imobilizare ale unui pacient prin:

  • Instalarea unei saltele antiescară, dacă este posibil;
  • Schimbarea poziției pacientului la 2-3 ore, schimbând astfel zonele de contact/presiune – această mobilizare trebuie facută la același interval de 2-3 ore și pe durata nopții;
  • Igiena tegumentului să fie corespunzătoare – schimbarea la timp a scutecului protector, astfel încât urina și scaunul să nu fragilizeze tegumentul; păstrarea unui tegument curat, dacă pacientul transpiră foarte tare ștergerea și uscarea corespunzătoare, dacă pacientul are un tegument foarte uscat, hidratarea acestuia (extremele dăunează – prea umed sau prea uscat);
  • Controlul permanent al învelișului patului să nu aibă cute și, de asemenea, patul să nu aibă margini sau colțuri care să fie în contact permanent cu tegumentul pacientului;
  • Foarte important de reținut în tratamentul escarelor este căutarea activă a noi leziuni apărute. Pacientul trebuie permanent inspectat în zonele de risc pentru a identifica modificări ale tegumentului. Dacă un pacient nu are escare nu înseamnă că nu poate face (câteodată chiar în câteva ore) și dacă un pacient are escare nu înseamnă că nu poate face și în alte locuri sau că cele care sunt nu pot evolua mai tare.
  • Un aspect de multe ori neglijat în tratamentul escarelor este alimentația pacientului, care trebuie să fie bogată în proteine, minerale, vitamine, la care se adaugă și o hidratare corespunzătoare.
  • Identificarea altor patologii, în special infecțioase și tratarea acestora. Infecțiile netratate (infecțiile pulmonare, urinare sau de altă natură) nu fac altceva decât să scadă rezistența organismului și să ducă la vindecarea greoaie a escarelor.

Odată aparută o escară, tratamentul local trebuie aplicat cât mai rapid, mai corect și eficient. Dacă apariția escarelor se poate produce în câteva ore, vindecarea și tratarea lor se întinde de multe ori pe luni de zile. Ideal este să menținem o zonă sterilă pe suprafața escarei, însă acest obiectiv de cele mai multe ori este imposibil; ele se găsesc de multe ori în zona scutecului și vin în contact cu materiile fecale sau urina.

La ora actuală sunt pe piața farmaceutică o gamă largă de produse pentru toate tipurile de escare, iar acestea trebuie doar corect indicate. De aceea, evaluarea inițială trebuie făcută de o persoană abilitată, apoi trebuie continuat tratamentul conform indicațiilor (se poate instrui un aparținător care să continue îngrijirea la domiciliu), însă trebuie ținut cont că aspectul escarelor se poate modifica în evolutie și atunci și tipurile de pansamente se schimbă. De aceea, trebuie periodic reevaluată starea escarei și tipul de tratament și pansament efectuat.

Dacă una din persoanele din familia dvs. este internată (sau a fost externată) și prezintă escare, apelați acum la ajutorul specialiștilor Polaris Medical – Îngrijiri Paliative și aflați mai multe detalii despre tratamentul acestora.

Postaţi un comentariu