EXISTĂ VIAȚĂ DUPĂ ALCOOL?

Este timpul să faci ceva pentru tine! Schimbă-ți atitudinea față de alcool, recuperează-ți viitorul până nu este prea târziu!

 

Dr. Horațiu Salvan, medic primar psihiatru la Polaris Medical, ne explică în acest articol care sunt aspectele care țin de educația sanitară, abordarea, diagnosticul și tratamentul dependenței cronice alcoolice.

 

 

CE ÎNSEAMNĂ DEPENDENȚA CRONICĂ ALCOOLICĂ ?

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătății (OMS) caracteristica esențială a sindromului de dependență cronică alcoolică este dorința puternică/irezistibilă de a consuma băuturi alcoolice. Un diagnostic clar de dependență la alcool este indicat de cumularea a cel puțin trei din următoarele caracteristici:

  • dorinţa puternică de consum;
  • dificultăţi mari în limitarea consumului;
  • apariţia stării psihologice de sevraj atunci când se reduce sau încetează consumul și cuparea acestuia la reluarea consumului de alcool;
  • apariţia toleranței – nevoia unor cantități mai mari de alcool pentru a obține efecte produse inițial la doze mici;
  • neglijarea progresivă a plăcerilor sau intereselor: – activitatea este centrată pe procurarea și consumul de băuturi alcoolice;
  • persistenţa consumului de alcool în ciuda evidenței clare a consecințelor nocive a complicațiilor induse de consumul cronic de alcool;

Conştientizarea subiectivă a compulsiei de a consuma alcool este cel mai adesea experimentată în timpul încercărilor de a înceta sau controla consumul acestuia.

Tot o formă de dependență cronică alcoolică , în afara tipului de consum abuziv/cronic de alcool, este și DIPSOMANIA sau utilizarea episodică a alcoolului, în care, perioade îndelungate de abstinență alternează cu perioade de consum abuziv cu durata de zile, săptămâni sau luni .

 

CARE SUNT CONSECINȚELE CONSUMULUI CRONIC DE ALCOOL?

Simptomele dependenței cronice alcoolice se instalează insidios, în ani de zile, iar problemele generate de abuzul cronic alcool se agravează treptat. Astfel, după o perioadă de aproximativ cinci ani de consum cronic de alcool, complicațiile care apar sunt de două tipuri :

  1. psihice: sindromul de sevraj – (necomplicat sau complicat cu crize convulsive /delirium tremens), tulburări psihotice, tulburări afective, tulburări anxioase, tulburări de somn, tulburări cognitive (până la demență alcoolică);
  2. somatice: neurologice / gastrointestinale / cardiologice / imunologice / renale / hormonale și sexuale / hematologice etc.

 

De asemenea, trebuie să avem în vedere deteriorarea gravă a vieții socio-profesionale și familiale a acestor pacienţi.

 

CARE ESTE ATITUDINEA DE URMAT ÎN LUPTA CU DEPENDENȚA CRONICĂ ALCOOLICĂ ?

Echipa Polaris Medical vine în ajutorul pacienților cu dependenţă cronică alcoolică și familiilor acestora prin abordarea multidisciplinară, atât a patologiei de bază, cât și a problemelor asociate, și prin elaborarea unor planuri individualizate de tratament.

Obiectivele acestei abordări vizează:

  • depăşirea sindromului de sevraj în siguranţă;
  • tratamentul simptomatologiei somatice asociate
  • creșterea motivației pentru menținerea abstinenţei
  • consilierea psihiatrică și psihologică în vederea depășirii dependenței cronice alcoolice
  • stimularea recuperării psihiatrice și a reintegrării socio-profesionale
  • diminuarea riscurilor recăderii

 

Abstinenta totală este un deziderat în abordarea acestor pacienți, având în vedere dificultățile lor mari în limitarea consumului de alcool.

 

CE PRESUPUNE TRATAMENTUL / RECUPERAREA PACIENȚILOR DEPENDENȚI DE ALCOOL ?

În momentul în care pacienții și familiile acestora realizează că au o problemă cu alcoolul, de cele mai multe ori este vorba de un stadiu avansat al adicției . De ce se întâmplă așa? Pentru că , în țară noastră , alcoolicii sunt judecați și stigmatizați de către societate și datorită rușinii le este greu să admită că au o problemă și să ceară ajutor .

Din perspectiva recuperării , reabilitării și îndeplinirii obiectivelor, tratamentului este crucial pentru acești pacienți să accepte faptul că au o problema cu alcoolul , că au pierdut controlul asupra alcoolului și să știe că alcoolismul este o boală!

Tratamentul vizează:

  • prevenţia / depășirea sevrajului în siguranță – medicație de substituție, reechilibrare hidro- electrolitică și acido – bazică, roborante ,
  • anticomiţiale – timostabilizatoare, hepatoprotectoare etc;
  • implementarea unor scheme terapeutice de durată cu reevaluări periodice;
  • psihoterapie cognitiv-comportamentală;
  • consiliere familială;
  • ergoterapie, terapie de relaxare, terapie prin artă.

 

Consolidarea și menținerea abstinenței după externarea din spital are în vedere, pe lângă continuarea demersurilor terapeutice și participarea la grupurile gen „Alcoolicii Aninimi”, controale și reevaluări periodice.

Odată respectat un astfel de program, pacientul nostru se va putea bucura din nou de viață și de cei dragi lui.

 

Scrisoarea unei paciente dependente de alcool

(fragmente)

 

Bună!

 Sunt Camelia și sunt dependentă de alcool…

Încep scurtă mea scrisoare așa :

niciun motiv, niciun stres, nicio problemă din lume nu pot fi rezolvate consumând alcool!

…un alcoolic n-o să simtă niciodată plăcerea de a merge cu prietenii la o bere, plăcerea de a închina un pahar de șampanie de Anul Nou!

Pentru un alcoolic, rușinea și frica de a nu fi descoperit (când , de fapt știu toți), de a nu i se afla „marele viciu” domină trăirile de peste zi; merg pe furiș la magazin să – mi cumpăr „votcă pentru vecinul”. Ajung cu sticlă în casă și nu mai știu pe unde s-o ascund… toți din casă mă văd, mă simt, se uită stresați la mine …iar eu , după două sticle le zic: „ce- mi pasă, fac ce vreau, mergeți dracului!”. Ei plâng , eu mă culc nepăsătoare …!

Dar vine dimineața , abia dacă mă târăsc până la baie, tremur toată, stomacul mi-e în gât și ochi-s tulburi; o să îmi beau cafeaua, dar după ce beau …„douăsute”… să mă dreg ! Mai beau „două sute” …ce-o să se întâmple ? DEZASTRU, FIZIC ȘI MORAL!!

Azi nu mă duc la serviciu ! Nu pot !

Mă simt singură, tristă, vinovată, rușinată, disprețuită, simt frică și neputință!!! Și am nevoie de AJUTOR!

Motivaţia cea mai mare este fetița mea , părinții mei și respectul de sine … pe care l-am pierdut.

Cel mai mare plan, ideal, este să scap de coșmarul ăsta în care am intrat singură. Numai așa pot repara răul făcut familiei și mie implicit . Numai așa îmi pot crește fetița mai departe și ajuta părinții bolnavi. Doar dacă sunt eu bine, vor fi și ei !

Cele două luni de abstinență au fost cele mai senine, frumoase, liniștite din ultimii 15 ani. Să merg cu capul sus, să văd păsările, florile, oamenii, să nu-mi fie frică să vorbesc cu ei pentru că miros a băutură, să am reușite profesionale și să spun „VIAȚA ESTE FRUMOASĂ” …cum de nu mi-am dat seama până acum!? M-am uitat în oglindă și parcă eram mai luminoasă , mai liniștită!

Toate calitățile mele sunt estompate de acest viciu! Pe niciun plan nu voi reuși dacă nu-l depăşesc!


Publicitate

Postaţi un comentariu