Cristina Bleorțu a obținut un contract doctoral de 80.000 euro în străinătate

Psiholog Mihai Copaceanu și Cristina Bleorţu în cadrul Galei Ligii Studenților Români din Străinătate/ Foto: Silviu Pal

Sunt tineri, ambiţioşi şi tobă de carte. Vorbim despre studenţii români de pe mapamond care au avut curajul şi perseverenţa de a-şi urma pasiunea pentru studiu şi visele în cele mai diferite puncte de pe glob. Transilvania Reporter îşi propune să vă prezinte săptămânal în cadrul campaniei „Români în amfiteatrele lumii” poveştile de viaţă, pasiunile şi realizările celor mai valoroşi şi premiaţi tineri români, care studiază la unele din cele mai prestigioase universităţi din lume sau care au ales să înveţe în locuri dintre cele mai surprinzătoare pentru a-şi lărgi orizontul şi experienţa de viaţă.

Cristina Bleorțu își efectuează studiile doctorale în cadrul Universității din Zürich, Elveţia și în cadrul Universității din Oviedo, între cele două entități existând o colaborare în acest sens. Tânăra a obținut un contract doctoral de peste 80.000 de euro, iar în prezent face naveta între cele două instituții de învățământ. Și-a construit o carieră universitară la Universitatea din Oviedo, unde predă cu mult drag. În ianuarie a câștigat marele premiu în cadrul Galei susținute de Liga Studenților Străini în Străinătate. Își dorește să ajungă un „lingvist eminent” și muncește enorm pentru a-și împlini visul. În ce condiții s-ar întoarce să profeseze în România și ce planuri de viitor are, aflați în cele ce urmează.

Foto: Silviu Pal

Reporter: Ești originară din Suceava. Când anume ai decis să pleci în străinătate pentru studii? Care este povestea plecării?

Cristina Bleorțu: Da, sunt originară din Suceava, mai bine zis din cartierul Iţcani, de pe strada Aurel Vlaicu. Totuşi în unele ziare s-a scris că m-am născut în Dărmăneşti, lucru care nu este adevărat. Dărmăneşti este satul bunicilor mei, unde mi-am petrecut copilăria în timpul vacanţelor, cȃnd împreună cu sora mea geamănă deschideam cu sfială uşa casei bunicii mele, lăsȃndu-ne zile în şir pradă confortului copilăriei şi seducătoarelor nopţi petrecute cu bunica noastră, garnisite cu plăcinte savuroase, umplute cu brȃnză şi subtil decorate de surȃsul candid al bunicii la care ne-am mutat cȃnd aveam vreo 14 ani – de aici concluzia că m-am născut acolo.

Despre plecarea la studiu în Oviedo aş putea spune că totul a pornit dintr-o toană. Ȋn 2010 m-am decis să plec cu o bursă Erasmus din cadrul programului de masterat de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” la Oviedo, unde locuia o parte din familia mea. Acolo mi-a fost dat să mă întȃlnesc cu adevărate modele, care m-au cucerit prin efervescenţa lor culturală, prin foamea de cercetare etc. şi am avut norocul să obţin note foarte mari la cele şapte materii pe care le-am ales, deşi cerinţele erau pe măsură – mi-au fost acordate cȃteva matrículas de honor – deşi se acordă una singură la 20 de studenţi, iar eu în plus studiam filologia spaniolă la ea acasă, ceea ce m-a împins să aplic mai târziu pentru un masterat în Oviedo și pentru o bursă pe care am obţinut-o. Ȋntre timp formarea mea s-a copt bine şi masteratul şi bursa Erasmus s-au dovedit a fi o simplă deschidere spre un program de doctorat la aceeaşi universitate, unde în funcţie de CV-ul meu am obţinut un contract doctoral de peste 80.000 euro.

Reporter: Cum ți s-a părut trecerea de la sistemul românesc de învățământ la cel spaniol?

Cristina Bleorțu: Aş putea spune ceea ce afirma cȃndva domnul Mircea Cărtărescu, că am făcut pasul de la zidar la arhitect. La Suceava şi la Iaşi am început să mă formez, dar la Universitatea din Oviedo am început să trăiesc sub enorma boltă a lingvisticii spaniole, construită din cercetările lui R. Penny, R. Menéndez Pidal, R. Lapesa, I. Fernández-Ordóñez, J. Lipski, F. Moreno Fernández, P. Martín-Butragueño, J. Manuel Sosa etc.

Reporter:Cum ai fost primită în Spania?

Cristina Bleorțu: Se spune că de cele mai multe ori hazardul îţi poate da acces la o formare mai bună. Ȋn cazul meu hazardul a fost generos din prima instanţă într-un chip neaşteptat. Am fost foarte bine primită la Universitatea din Oviedo şi încurajată de domnii profesori să cercetez în cadrul universităţii.

Reporter:Te-ai simțit vreodată discriminată pe motiv că ești româncă?

Cristina Bleorțu:  Nu, romȃnii sunt consideraţi studenţi foarte buni.

Reporter: Cum crezi că sunt văzuți românii în Spania? Este țara europeană unde au plecat cei mai mulți români la muncă. Cât de greu este să îți faci o carieră acolo, întrucât tu ai rămas să predai în cadrul universității?

Cristina Bleorțu: Dacă mă gȃndesc bine, suntem văzuţi foarte bine în general. Cȃt despre o carieră în Spania, mai greu este începutul, dacă ai norocul să găseşti în drumul tău persoane care să te formeze, totul este mult mai uşor. E ceea ce mi s-a întȃmplat mie, le-am găsit în drumul meu pur şi simplu…

Reporter: Ce anume ai studiat pentru lucrarea de disertație? Masteratul din Spania a fost al doilea mastrat.

Cristina Bleorțu: Tema de disertaţie la masteratul din Oviedo a fost o temă de sociolingvistică, am cercetat spaniola vorbită din Oviedo şi influenţele asturienei asupra ei, analizȃnd un fenomen fonetic şi plecȃnd de la 18 anchete semispontane din cadrul unui proiect internaţional coordonat de domnul Francisco Moreno Fernández. Am vrut să văd dacă există diferenţe de vorbire între tineri (femei şi bărbaţi) cu diferite studii (învăţămȃnt primar, gimnazial şi studii superioare). Iar prin această temă mi-am descoperit şi tema de doctorat, care a devenit, cu anii, o adevărată pasiune. Aici mă găsesc acum.

Reporter:Ai optat pentru continuarea studiilor docorale la Universitatea din Zürich, Elveţia. Nu e greu să faci naveta între două universități? Cum reușești să te împarți între cariera de profesoară și cea de cercetător?

Cristina Bleorțu: Timpul petrecut la cele două universităţi, cum afirma cȃndva Ioana Pȃrvulescu, îl văd sub forma unor trepte care se pot urca în orice ritm, pot reveni oricȃnd la o treaptă deja parcursă şi pot zăbovi pe oricare, drumul fiind destul de liber, importantă este doar neuitarea obligaţiilor faţă de ambele universităţi.

Cȃt despre predat şi cercetare, uneori urc destul de greu, cu grijă… deoarece trebuie să mă pregătesc foarte bine pentru ore, dar important este că înaintez în ambele direcţii cu sentimentul permanent al siguranţei.

Reporter: Ce anume studiezi în cadrul doctoratului?

Cristina Bleorțu: Cum am afirmat mai sus este o temă de sociolingvistică, doar că de această dată intră în scenă şi în prim-plan spaniola vorbită din Pola de Siero, un orăşel din apropierea Oviedo-ului. Lucrarea de disertaţie a acţionat asupră-mi ca o temă care m-a făcut să cresc, să-mi amplific informaţiile în lingvistică, să fiu capabilă să înfrunt tema de doctorat. Aveam o cheie deja cȃnd am început teza de doctorat. Ȋn plus, trebuie menţionat că teza mea va fi primul studiu din Asturia care se ocupă de studiul fenomenelor lingvistice (peste 30) plecȃnd de la o serie de variabile sociale. Ȋn Asturia există o puternică tradiţie dialectologică (de pildă studiile lui Menéndez Pidal, Lapesa, Galmés, teza J. Martínez), o serie de studii sociologice (Llera Ramo, San Martín Antuña), dar prea puţine lucrări care să analizeze fenomele lingvistice propriu-zise (teza lui Ramón de Andrés Díaz a fost un pas important în această direcţie).

Reporter: Care sunt principalele diferențe dintre sistemul universitar din Spania și cel din Elveția? Care îți place mai mult și de ce?

Cristina Bleorțu: Ȋn Elveţia se utilizează un sistem de notare de la 1 la 6, unde 6 este nota maximă, iar în Spania sistemul de notare este asemănător cu cel din Romȃnia. Totuşi sistemul elveţian îl cunosc încă foarte puţin. Din acest motiv nu pot alege un sistem: aş risca să mă înec în afirmaţii generale – cu toţii ştim că se afirmă că sistemul elveţian e unul dintre cele mai bune.

Reporter: Ai câștigat marele premiu în cadrul Galei susținute de Liga Studenților Străini în Străinătate pe data de 5 ianuarie, la București. Cum te-ai simțit în momentul în care ai fost chemată pe scenă? De ce crezi că te-au ales? Ce calități te recomandă?

Cristina Bleorțu:  M-am simţit fericită. Dar mai ales, m-am simţit în stare, de atunci încolo, să înfrunt orice proiect de cercetare, propunere în domeniul lingvisticii etc. Cȃt depre calităţi, eu zic să îi lăsam pe alţii să vorbească despre ele.

Reporter: La scurt timp după câștigarea acestui premiu, ai intrat în echipa Liga Studenților Străini Români din Străinătate. Care este misiune ta, în cadrul ligii?

Cristina Bleorțu:  Nu ştiu dacă pot răspunde la această întrebare pentru că mă aflu la început de drum şi încă înaintez printr-o lume încropită de necunoscut, dar sper să pot aduce o contribuţie importantă ligii…

Foto: arhiva personală

Reporter: Până în acest moment, 2017 a fost un an plin pentru tine: ai câștigat marele premiu în cadrul galei, dar ai și finalizat traducerea unei cărți. Ne poți spune puțin despre ce carte este vorba?

Cristina Bleorțu: Da, este vorba de o carte de interviuri ale marelui nostru lingvist, Eugen Coşeriu realizate în germană de Johannes Kabatek şi Adolfo Murguía (A spune lucrurile aşa cum sunt). Domnul profesor Turculeţ şi eu am considerat că este o carte importantă pentru lingviştii romȃni pentru că E. Coşeriu vorbeşte despre cum a plecat din Romȃnia, despre formarea sa în Italia, despre cum a transformat Montevideo şi Tübingen în două centre lingvistice foarte importante etc. Cu siguranţă nu va satisface doar o nevoie umană a coşerienilor, nu va fi doar un fenomen capricios al vremurilor. Să sperăm că în urma noastră vom culege mici scȃntei de recunoştinţă.

Reporter: Ce planuri ai pentru acest an?

Cristina Bleorțu: Unul singur: să îmi termin teza.

Reporter: În ce condiții te-ai întoarce să profesezi în România?

Cristina Bleorțu: Atȃt timp cȃt mi-ar fi apreciate meritele şi mi s-ar oferi libertatea de a putea contribui la dezvoltarea unei catedre de lingvistică spaniolă.

Reporter: De ce anume îți este cel mai dor când te gândești la România?

Cristina Bleorțu: De bunica mea, dar din păcate nu mai este printre noi de cȃteva zile, de părinţii mei, de prietena mea cea mai bună, de prietenii de acasă…

Reporter: Spuneai la un moment dat că își dorești să să ajungi „un lingvist eminent, om de o aleasă cultură şi inteligenţă, să fac parte din cohorta acelor lingvişti perseverenţi, entuziaşti, a căror putere de muncă, de o rară exemplaritate, stârneşte uimire şi admiraţie, nu doar în rândul studenţilor, ci şi al specialiştilor lingvişti”. Este un plan extrem de ambițios. Cum îți propui să îl pui în aplicare?

Prin muncă, bună organizare şi puţin noroc este posibil totul.

Reporter: Cum îți petreci timpul liber?

Cristina Bleorțu: Ȋn momentele de relaxare, îmi place să stau la umbră, într-o zi frumoasă, să privesc verdele din natură sau copacii înfloriţi primăvara, cu o bună carte în mână, să privesc cum ninge cu fulgi mari în zilele de iarnă, să mă las furată de muzica valurilor mării în zilele de vară.

Reporter: Ce planuri de viitor ai? Vorbind despre viitorul ceva mai îndepărat.

Cristina Bleorțu: Multe… mi-ar plăcea să ajut la dezvoltarea lingvisticii de acasă, să încep să scriu proză din nou, să fac ceva pentru sociolingvistica din nordul Romȃniei, să traduc cărţi din arhiva Coşeriu etc.


Publicitate

Postaţi un comentariu