Zika, Ebola, HIV: Bolile care însoţesc istoria omenirii

Focarul epidemiei Ebola a pornit în decembrie 2013 din Guineea, apoi s-a răspândit în Liberia şi Sierra Leone/ Foto: Jerome Delay

De la gripa aviară şi cea porcină până la mai recentele Ebola şi Zika, se pare că omenirea se confruntă tot mai des cu boli şi virusuri care se răspândesc rapid, sunt periculoase şi nu au leac, de multe ori. De altfel, odată cu oamenii au evoluat şi virusurile, astfel că există în istoria noastră multe perioade întunecate, în care molimele au decimat milioane de oameni.

Virusul Zika

Cel mai recent virus care a intrat în atenţia noastră este Zika. Acesta este transmis de ţânţari şi afectează încă de anul trecut continentul american, fiind considerat o nouă ameninţare la adresa sănătăţii umane, chiar dacă infectarea trece adesea neobservată. Potrivit agenţiilor de presă internaţionale, virusul a fost semnalat deja în peste 30 ţări, mai ales din America Latină, iar principala teamă este ca acesta să nu provoace malformaţii ale fetusului sau complicaţii neurologice la persoanele contaminate. Ameninţarea Zika este şi mai mare, aşadar, pentru femeile însărcinate.

Un studiu realizat de cercetători brazilieni sugerează că cele mai mari riscuri de malformaţii la bebeluşi se înregistrează când infecţia apare la mame în primul trimestru de sarcină.

Virusul a fost reperat prima oară în Uganda, în 1947, la o maimuţă. De altfel, scrie AFP, numele îi vine de la cel al unei păduri din apropierea capitalei ugandeze, Kampala. Zika aparţine aceleaşi familii Flaviviridae ca şi viruşii febrei dengue şi febrei galbene. Primul caz uman de febră Zika a fost semnalat în 1968, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Virusul se transmite prin intermediul ţânţarilor, la fel ca şi alte infecţii tropicale. Mai exact, ţânţarii înţeapă o persoană infectată, iau astfel virusul şi contaminează în continuare alte persoane, tot prin înţepături. Este vorba despre anumite specii de ţânţari, Aedes aegypti şi ţânţari tigru (Aedes albopictus).

OMS avertizează că virusul Zika,   transmis în principal de ţânţari,   se propagă "în mod exploziv" în America de Sud,   unde în 2016 ar putea trei-patru milioane de cazuri. De la depistarea bolii pentru prima dată,   în mai 2015,   în Brazilia,   virusul s-a răspândit în peste 30 de ţări. 5.000 de femei însărcinate din Columbia sunt infectate cu Zika,   potrivit OMS.

OMS avertizează că virusul Zika, transmis în principal de ţânţari, se propagă „în mod exploziv” în America de Sud, unde în 2016 ar putea trei-patru milioane de cazuri. De la depistarea bolii pentru prima dată, în mai 2015, în Brazilia, virusul s-a răspândit în peste 30 de ţări. 5.000 de femei însărcinate din Columbia sunt infectate cu Zika, potrivit OMS.

Urgenţă medicală

În marea majoritate a cazurilor (70-80%), infecţia trece neobservată. Când se manifestă, simptomele sunt de tip gripal (febră, dureri de cap), cu erupţii cutanate. Infecţia cu virusul Zika se poate manifesta şi printr-o conjunctivită sau o durere în spatele ochilor, precum şi prin edeme pe mâini sau picioare.

Există şi două tipuri de complicaţii grave, observate de specialişti: acestea sunt complicaţiile neurologice şi malformaţii ale fetuşilor unor femei bolnave. Însă Organizaţia Panamericană a Sănătăţii (OPS) precizează că, deocamdată, nu există “nicio dovadă că Zika ar putea provoca moartea”.

Totuşi, nu există remediu specific şi nici vaccin împotriva acestui virus. Singurele îngrijiri care se pot acorda bolnavilor sunt calmante pentru scăderea durerilor. Oamenilor din zonele afectate li se recomandă să evite ţânţarii, iar cuplurilor, să amâne planificarea unei sarcini.

Se pare că peste 5.000 de femei însărcinate din Columbia sunt infectate cu Zika; experţii sunt îngrijoraţi pentru că virusul se transmite foarte rapid şi pe distanţe mari, iar consecinţele pot fi devastatoare. Prin urmare, OMS a declarat Zika urgenţă medicală globală pe 1 februarie, fiind în aceeaşi categorie cu Ebola. În acest context, vor putea fi accelerate activităţile de cercetare şi modalităţile de contracarare a virusului.

Ebola

Înainte de Zika, jurnalele de ştiri începeau cu un alt virus ce părea să se răspândească rapid şi devastator: Ebola. Acesta a lăsat în urmă mii de morţi în Africa, în ultimii doi ani. Focarul epidemiei Ebola a pornit în decembrie 2013 din Guineea, apoi s-a răspândit în Liberia şi Sierra Leone, trei state vecine. Zece ţări au fost afectate de Ebola, inclusiv Spania şi Statele Unite ale Americii, provocând, potrivit datelor statistice oficiale, 11.315 decese din 28.637 de cazuri înregistrate, dintre care peste 99% în Guineea, Liberia şi Sierra Leone. Aceste date au fost prezentate de OMS în ianuarie 2016, când organizaţia a anunţat sfârşitul epidemiei. La numai o zi după anunţ, însă, a apărut un nou caz de îmbolnăvire, în Sierra Leone.

Conform OMS, Ebola este o febră hemoragică extrem de violentă, cauzată de un virus descoperit pentru prima dată în 1976, când a izbucnit o epidemie în Sudan, Republica Democrată Congo, Yambuku şi Nzara. Motivul pentru care epidemia este atât de periculoasă este dat de rata de supravieţuire, care este de doar 10%. Dacă infecţia este descoperită devreme, şansele de supravieţuire pot creşte.

Cercetătorii cred că virusul provine de la liliacul de fructe, care trăieşte în pădurile din Africa, Europa, Australia şi Asia, sau de la antilope şi maimuţe, care ulterior a fost contractat de oameni prin contactul cu sânge, secreţii sau organe de la animalele bolnave sau moarte.

Mai departe, Ebola se transmite de la om la om prin contact direct cu o persoană infectată sau prin contact indirect cu un mediu expus la sângele, organele sau secreţiile organismului uman sau animal infectat.

Spre deosebire de alte virusuri, cum este SIDA, retrovirus care se poate localiza în „rezervoare“ animale precum maimuţele pentru perioade lungi de timp şi poate fi transmis congenital, Ebola trebuie să infecteze continuu noi gazde pentru a se replica şi a supravieţui.

Epidemiile de gripă

Epidemiile de gripă sunt deja obişnuite în sezonul rece, însă tulpinile sunt altele, periodic. În iunie 2009, OMS a lansat o alertă de pandemie după ce au fost înregistrate mai multe cazuri în Statele Unite şi în Mexic. Era vorba despre gripa A (H1N1), aşa-numită “porcină”, care a ucis 18.500 de oameni în 214 ţări până în luna august a anului 2010, când OMS a ridicat alerta.

Şi în acest sezon, cel puţin 50 de persoane au murit în Rusia din cauza acestei gripe, produse de virusul A/H1N1, potrivit unor date obţinute de AFP.  În Ucraina, situaţia a fost mai gravă – au fost închise instituţiile de învăţământ în mai multe centre urbane, inclusiv la Kiev. Cazurile mortale ale acestei boli sunt înregistrate mai ales la bolnavii cronici, cei cu imunitate scăzută şi care au deja şi alte afecţiuni.

În urmă cu 10 ani, ameninţarea venea de la gripa aviară, un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar care poate infecta şi specii de mamifere – inlusiv omul. A fost identificată pentru prima dată în anii 1900, în Italia, dar a fost găsită mai târziu în toată lumea. Un virus al gripei aviare, H5N1, a fost identificat în 1997 în Asia şi a creat panică în lumea întreagă, vorbindu-se de iminenţa unei epidemii de proporţii.

Deoarece gripa se transmite de la om la om atât pe cale aeriană (prin vorbit,   tuşit,   strănut),   cât şi prin contractul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului,   igiena este foarte importantă pentru prevenirea bolii – spălatul pe mâini foarte des şi evitarea incintelor aglomerate ne pot feri de epidemiile de sezon.

Deoarece gripa se transmite de la om la om atât pe cale aeriană (prin vorbit, tuşit, strănut), cât şi prin contractul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului, igiena este foarte importantă pentru prevenirea bolii – spălatul pe mâini foarte des şi evitarea incintelor aglomerate ne pot feri de epidemiile de sezon.

Gripa aviară

Probabil că ne amintim cu toţii cum, în octombrie 2005, virusul H5N1 a ajuns şi în România, fiind identificat la păsări din localitatea Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea. România era prima ţară europeană unde prezenţa acestui virus a fost confirmată în mod oficial. Îngrijorarea a fost şi atunci semnificativă, în condiţiile în care de la primele contaminări prin contact direct pasăre-om din Hong Kong, 1997, s-a raportat un număr semnificativ de infecţii şi decese în Asia de Sud-Est.

Luând în considerare modelele precedente, specialiştii spun că epidemiile de gripă pot să apară, în medie, de trei, patru ori într-un secol, când un nou subtip de virus apare şi se transmite uşor de la o persoană la alta. Iar sistemul imunitar uman nu este “specializat” să facă faţă unor astfel de virusuri.

În prezent, această boală nu mai este, totuşi, atât de mortală. Gripa din 1918 este considerată de mulţi cea mai mare pandemie din istoria omenirii, făcând, la nivel global, între 50 şi 100 de milioane de victime – între care 20 de milioane în numai câteva luni. Virusul care a provocat atâtea morţi era tot cel aviar, H1N1, însă boala a rămas în istorie ca “gripa spaniolă”, pentru că în această ţară a făcut 8 milioane de victime.

Cauza principală a răspândirii la nivel mondial a virusului a fost mişcarea masivă a trupelor, la sfârşitul Primului Război Mondial.

Bolile ucigaşe

Bolile au existat încă de la începutul omenirii, însă numai după ce oamenii au întemeiat aşezări şi s-au strâns în comunităţi mai mari s-au extins şi au apărut epidemiile. Şi atunci, o boală putea rămâne în interiorul aşezării. Însă apoi comunităţile şi popoarele au început să îşi mărească teritoriile, să cucerească noi ţinuturi, să călătorească mai mult – iar virusurile au început să circule şi să facă ravagii, atunci când ajungeau în interiorul unui grup de oameni nepregătiţi pentru ele. Şi domesticirea animalelor a adus un nou atac al microbilor, acestea fiind purtătoarele unor boli ce s-au dovedit devastatoare pentru oameni. Astfel, se poate spune că progresul omenirii a stat şi la baza unor maladii care au decimat, mai apoi, zeci de milioane de oameni.

Una dintre acestea a fost variola, care ucidea o treime dintre bolnavi. Virusul exista şi cu mii de ani în urmă, iar în 1796 a fost dezvoltat şi un vaccin. Cu toate acestea, în 1967, virusul a ucis două milioane de oameni şi a afectat alte milioane în întreaga lume. În acelaşi an, OMS a pornit o campanie de eradicare a virusului, prin vaccinarea maselor; prin urmare, 1977 a fost ultimul an în care au mai fost semnalate cazuri de variolă. Virusul a fost declarat eliminat din lumea naturală, dar încă există în laborator. Boala se răspândeşte prin contactul direct cu persoana infectată sau pe calea aerului, în cazul unui spaţiu închis şi îngust – deci ar putea face ravagii din nou, dacă ar fi reactivată.

Ciuma şi holera

Probabil că cea mai “celebră” boală, în sensul negativ, este cea supranumită “Moartea neagră” – ciuma. Aceasta a ucis jumătate din populaţia Europei din anul 1348, ajungând până în China şi India, fiind considerată prima pandemie adevărată din istorie.

Ciuma este cauzată de o bacterie şi încă poate constitui o ameninţare în anumite zone sărace, în comunităţile insalubre, infestate cu şobolani. Totuşi, medicina modernă poate trata această afecţiune care, în urmă cu sute de ani, decima familii, oraşe întregi.
Cam la fel de “celebră” este holera, “importată” din India, în secolul 19, când comerţul şi turismul au început să se dezvolte. Virusul a ajuns astfel către China, Japonia, Africa de Nord, Estul Mijlociu şi Europa. Din secolul 19 şi până în prezent au avut loc şase epidemii de holeră, care au răpus milioane de vieţi omeneşti.

Holera este cauzată de o bacterie intestinală denumită Vibrio cholerae, iar în cele mai multe cazuri, manifestarea bolii nu este foarte violentă. Majoritatea sistemelor imunitare sunt capabile sa facă faţă acestei infecţii, condiţia principală fiind ca pacienţii să rămână hidratati îndeajuns de mult pentru a înfrânge boala. Bacteria se poate transmite prin contact fizic apropiat, însă forma uzuală de transmitere a bacteriei este prin intermediul hranei şi al apei.

Boala anilor ’80

Anii ’80 au stat sub semnul unei alte ameninţări globale, o pandemie care a făcut peste 25 de milioane de victime din 1981 şi până în prezent. Statisticile recente arată că circa 33, 3 milioane de oameni sunt încă purtători ai virusului HIV (human immunodeficiency virus), care cauzează SIDA. Virusul se răspândeşte prin contactul cu sângele şi fluidele corporale ale unei persoane infectate şi atacă sistemul imunitar. Odată infectat, acesta nu mai poate face faţă unor afecţiuni banale, care nu ar constitui o problemă pentru un organism sănătos. Virusul HIV devine SIDA atunci când sistemul imunitar este sever afectat.
Specialiştii cred că virusul provine de la anumite specii de maimuţe, însă a suferit o mutaţie atunci când a fost transmis la om, pe la jumătatea secolului 20. HIV a călătorit în toată lumea, pornind din Africa, fiind răspândit prin contacte sexuale neprotejate şi prin folosirea la comun a seringilor, de către consumatorii de droguri.
Încă nu există un leac pentru SIDA, însă există medicamente care ţin virusul sub control. În plus, educaţia şi campaniile de informare în rândul populaţiei au avut ca rezultat o scădere a numărului bolnavilor.

Multe boli pot fi oprite din răspândire prin vaccinare. În contextul controverselor pro şi contra vaccin,   când mulţi părinţi aleg să nu îşi mai vaccineze copii,   există riscul să apară iarăşi boli pe care le credeam istorie.

Multe boli pot fi oprite din răspândire prin vaccinare. În contextul controverselor pro şi contra vaccin, când mulţi părinţi aleg să nu îşi mai vaccineze copii, există riscul să apară iarăşi boli pe care le credeam istorie.

Marea Ciumă Albă”

Tuberculoza este una dintre cele mai longevive boli pe care oamenii încă le înfruntă. Spre deosebire de celelalte boli prezentate până acum, tuberculoza nu apare sub formă de epidemie, nici în episoade – urme ale sale s-au descoperit pe tot parcursul istoriei omenirii, fiind găsită atât în documente scrise, cât şi în ADN-ul mumiilor egiptene. Cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de periculoasă, deoarece se transmite pe calea aerului. “Ţintele” bacteriei sunt plămânii, iar boala se manifestă prin dureri în piept, slăbiciune, pierdere în greutate, febră, transpiraţie nocturnă şi tuse cu sânge.

“Marea Ciumă Albă”, aşa cum a fost supranumită, a omorât unul din şapte europeni purtători, în perioada 1600 – 1800. Apoi a atacat coloniile din America. Spre sfârşitul secolului 19, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoză. Abia în 1944, medicii au dezvoltat un antibiotic împotriva microbului, streptomicina, iar boala a început să mai dispară. Din păcate, însă, aceasta continuă să infecteze 8 milioane de oameni, dintre care 2 milioane îi cad victime annual, iar România este într-un top nedorit, al cazurilor de tuberculoză din Europa.

Poliomielita

Chiar dacă s-a crezut că am scăpat de ea, poliomielita mai apare, sporadic, în condiţiile noilor controverse pro şi anti-vaccinuri. Tot mai mulţi părinţi aleg să nu îşi mai vaccineze copiii, iar rezultatele nu întârzie să apară – boli care au dispărut la un moment dat reapar şi fac ravagii.

Specialiştii arată că poliomielita a provocat epidemii pentru o perioadă foarte lungă de timp, paralizând şi omorând sute de mii de copii. De exemplu, în 1952, în Statele Unite erau înregistrate 58.000 de cazuri de poliomielită. Dintre acestea, o treime au dus la paralizia copiilor, iar 3.000 la deces.

Nu există efectiv un tratament al poliomielitei, însă există un vaccin eficient, dezvoltat la începutul anilor ’50. De atunci, numărul cazurilor de poliomielită din ţările dezvoltate a scăzut dramatic, însă boala nu a dispărut. Campaniile de vaccinare împotriva poliomielitei se desfăşoară la nivel global şi au scopul declarat de a eradica complet această afecţiune.


Publicitate

Postaţi un comentariu