O zi la porțile Levantului

Un prinț din Levant, îndrăgind vânătoarea, și-ar putea vedea universul dat peste cap, dacă ar ajunge pe plajele de generic TV ale parcului național de lângă Kușadasi, Turcia. Aici, între apele de azur și cerul de lapis-lazuli, mistreții coboară din pădurile Anatoliei până lângă cearșafurile turiștilor. Dar, nu vă temeți, sălbăticiunile nu sunt setoase de sânge, ci râvnesc doar la niscaiva mâncare primită pe degeaba de la bipezii întinși la soare.

Mistreții îmblânziți de obiceiul cerșitului sunt doar un condiment, ceva mai picant, din sertarul cu mirodenii al unei vacanțe memorabile în Kușadasi. Un sejur în această zonă a Turciei va diferi întotdeauna de unul în Antalya, pentru că te provoacă. Dacă în Antalya, resorturile de lux nu lasă unui turist mare lucru de făcut în afară de a aprofunda captivantul concept de „all-inclusive”, în Kuș – cum, îl alintă localnicii – sunt atâtea de făcut încât abia îți rămâne timp suficient de plajă.

Efes, cu toată splendoarea lumii antice, etalată opulent sub un soare arzător este la doar 30 de minute de oraș. Fabulosul peisaj de la Pamukkale, cu terasele lui extrateresre de calcar alb, este suficient de aproape cât să pleci dimineața și să te întorci pe înserat.
Parcul Național Mili, cu amintitele plaje de generic TV, se află la o aruncătură de băț, iar insula grecească Samos ondulează orizontul dinspre mare al orașului.

Dacă toate acestea nu erau de ajuns, Kușadasi în sine, cu marele său bazar și pitorescul străzilor din orașul vechi, este o atracție de primă mărime. Așa că, dacă alegeți să vă faceți concediul din acest an în Kușadasi, alocați măcar o zi vizitării orașului.

[stextbox id=”custom” caption=”Săptămânal, autocar Cluj-Kușadasi” float=”true” width=”300″]Cea mai la îndemână metodă de a ajunge din Cluj la Kușadasi este autocarul Filadelfia Turism, care va avea curse regulate, în fiecare luni, pe perioada întregului sezon estival, cu începere din 2 iunie. Prețul unui bilet dus-întors este de 150 de euro. La întoarcere, autocarul oprește la Istanbul, pentru o noapte de cazare la hotel de trei stele cu micul dejun inclus, și un scurt tur al orașului. Aceste servicii sunt incluse în prețul biletului de autocar. Autocarul cu care se face transportul este un Mercedes din 2013, având displayuri individuale cu ieșire USB, pentru fiecare călător, la care pot fi urmărite filme sau ascultată muzică. În scurt timp, autocarul va beneficia și de internet wireless. Detalii, aici.[/stextbox] La pas prin oraș

În Kuș, aromele Orientului se unduiesc ca un duh ieșit din lampa lui Aladdin peste binefacerile Occidentului: hoteluri cu aer condiționat, supermarketuri, spații de promenadă ș.a.m.d. Puteți începe ziua cu o cafea turcească, neagră și tare, la una dintre terasele din zona vechiului oraș.

De fapt, tot orașul vechi este acum transformat într-un bazar zumzăitor, cu magazine înșirate de o parte și alta a unor străduțe atât de înguste, încât în unele locuri nu încap mai mult de două-trei persoane una lângă alta.

Magazinele sunt cam 80% ticsite cu marfă turcească clasică – obiecte de piele, tricouri, ceasuri și ochelari de soare „genuine fake”. Dar, ici-colo, apare câte un magazinaș cu baclavale, sarailii, cataifuri și alte minunății însiropate, în fața cărora cedează cu un oftat neputincios și turistele silfide îndelung antrenate în arta abținerii, și turiștii rubiconzi și durdulii, cu aplecare spre desfătarea gurmandă.

În alte magazine, se răsfață cantități impresionante de rahat: cu fistic, cu alune, cu caju, și cu te-miri-ce alte esențe exotice. Un adolescent vinde fresh de portocale, stors pe loc, la preț de nimic, lângă doi domni onorabili care joacă table chiar pe mijlocul străzii, așezați pe tabureți de buzunar. Nu departe, din tavanul unui magazin de ierburi atârnă spre mușteriul uimit lujeri mlădioși și vrejuri uscate, care și-ar putea găsi locul în căldarea oricărei vrăjitoare.

Sarabanda de izuri, savori și arome izbucnește ca un uragan în larg, când intri într-un magazin cu condimente. Șofranul indian stă aici lângă ginsengul chinezesc măcinat, iar ienibaharul se aliniază lângă praful de cardamom, flancat de boabe iuți de piper, de toate culorile și tăriile.

Din spatele lor te abordează, invariabil, și adesea agasant, un comerciant surâzător care știe 2-3 cuvinte pe limba ta, oricare ar fi ea. Te trage de limbă, te ademenește la un ceai, îți deschide marfa în față, până îți vinde ceva, orice, din prăvălie.

Ați obosit? Puneți-vă la o terasă, comandați un ceai turcesc, tare și negru, îndulciți-l cu zahăr cubic și apoi continuați.

Moscheea și Caravanseraiul

În jumătatea dinspre mare, bazarul cotropește zidurile care au mai rămas din vechea fortăreață, iar ultima poartă a cetății rămasă în picioare a cedat sub asaltul unei tarabe de suveniruri.

Un pic mai încolo de poartă, Kaleiçi Cami (Moscheea Castelului) își sumețește minaretul spre cer, mascată în rest aproape total de magazine. Merită să intrați câteva minute aici, pentru un moment de respiro de la forfota bazarului. În moschee se poate intra oricând, chiar și în timpul slujbei, după ce vă descălțați și dacă aveți o îmbrăcăminte decentă. Femeile trebuie să își acopere capul la intrare.

Lăcașul de cult a fost ridicat în 1618 de Marele Vizir Mehmet Pașa, supranumit Öküz (Taurul).

Același dregător a clădit și Caravanseraiul din oraș, situat chiar în locul unde bazarul se întâlnește cu faleza. Pe vremuri, Caravanseraiul era depozit și loc de adăpost pentru neguțătorii care își desfăceau aici mărfurile aduse cu caravanele din Orient. În anii din urmă, Caravanseraiul a fost transformat în hotel, dar momentan este în renovare, așa că nu poate fi vizitat.

Dincolo de bazar începe un chei, construit pentru a uni orașul cu Insula Porumbeilor, transformată astfel peninsulă. De la acest chei pleacă zilnic vaporașe spre Parcul Național Mili, lăsând turiștii de la bord să se bălăcească în apele zecilor de golfulețe ale acestuia.

Pe Insula Porumbeilor, simbol al orașului, se află o fortăreață otomană, restaurată recent – un loc excelent de unde se poate arunca o privire retrospectivă spre oraș.

La promenadă

O plimbare pe faleză, între insulă și până la portul de agrement (Marina) este un „must do” în Kuș. În timpul plimbării, opriți în fața unui vânzător de midii – nu vă temeți, sunt excelent gătite – care vinde două scoici la 1 liră (1, 5 lei). Dacă nu agreați mâncarea de pe stradă, puteți opri la una dintre numeroasele terase de pe faleză și, mai ales, de peste drum de faleză, unde, garantat, veți găsi ceva pe gustul dumneavoastră. Dacă nu vă feriți de carne, încercați o „saç kavurma” – carne de vită cu legume, servită pe tigaia în care a fost preparată. Nu veți regreta.

„Oamenii sunt cel mai bun lucru pe care îl are Kușadasi de arătat turiștilor”, spune Iuliana Șerban, o româncă în vârstă de 44 de ani, stabilită de ani de zile în Turcia, care conduce un magazin de haine din piele din bazar. Îi veți da dreptate, dacă veți opri câteva minute pe băncile de pe promenadă, pentru a-i urmări. Turcia este o țară musulmană, dar un stat laic, iar clasa de mijloc, prosperă și energică, împărtășește modul de viață european și valorile acestuia. În schimb, în zona rurală și la persoanele mai în vârstă, tradiția islamică este încă la ea acasă. Așa că pe același metru pătrat veți putea vedea și femei acoperite de văl și tinere pe tocuri, sărutându-și iubitul la malul mării, în timp ce muezinul cheamă la rugăciune.

Promenada din Kușadasi este ca o punte între două lumi: dacă la un capăt al falezei se află bazarul labirintic, îmbătat de miresmele Orientului, la celălalt capăt se află portul de agrement, cu un complex comercial occidental, magazine climatizate, spații verzi elegante, care se arcuiesc printre betoane, și o suprafață spectaculoasă de jocuri de apă.

Între cele două lumi, pe promenadă, navighează bunul cel mai de preț al orașului: oamenii săi.

Nu ratați o plimbare cu un „dolmuș”

Pentru a vă deplasa în Kușadasi, nu ezitați să luați un „dolmuș”. Acesta este un microbuz care circulă pe trasee fixe, la preț mic. Șoferii dolmușurilor sunt fakiri ai volanului, care reușesc să își facă loc prin traficul anarhic, conducând cu o mână, în timp ce cu cealaltă iau banii și dau restul. Traseele dolmușurilor sunt prestabilite, dar stațiile nu neapărat. Așa că e suficient să faceți semn cu mâna unui microbuz și va opri chiar lângă dumneavoastră pentru a vă lua. Alternativ, dacă stați pe trotuar și un dolmuș vă claxonează, e semn că șoferul întreabă dacă nu vreți să urcați.