Harvard: istorie şi prestigiu

Universitatea Harvard este o universitate privată, aflată Harvard: istorie şi prestigiu oraşul Cambridge, statul Massachusetts, Statele Unite. A fost întemeiată în toamna anului 1636, prin votul Înaltei Curţi a coloniei britanice din golful Massachusetts, Province of Massachusetts Bay, fiind cea mai veche universitate din Statele Unite.

Una dintre cele mai celebre, dar şi mai prestigioase universităţi din lume este Harvard, care zilele acestea aniversează 380 de ani de la înfiinţare. Cea mai veche universitate din Statele Unite ale Americii îşi are sediul lângă Boston şi a fost întemeiată în septembrie 1636, prin votul Înaltei Curţi a coloniei britanice din golful Massachusetts, Province of Massachusetts Bay.

Şi-a împrumutat numele de la un preot englez, John Harvard (26 noiembrie 1607 în Southwark, Londra – 14 septembrie 1638 în Charlestown, Massachusetts), care şi-a donat jumătate din averea sa universităţii, împreună cu întreaga sa bibliotecă. Acesta a lăsat prin testament Colegiului câteva sute de cărţi, care să formeze baza de carte a bibliotecii, şi câteva sute de lire sterline. Instituţia a fost denumită Colegiul Harvard pe 13 martie 1639.

Statuia care îl înfăţişează pe John Harvard se află în Harvard Yard

Statuia care îl înfăţişează pe John Harvard se află în Harvard Yard

Cea mai prestigioasă universitate

În cei aproape 400 de ani care au trecut, Harvard a reuşit să îşi construiască o imagine puternică, să devină un adevărat brand, respectat de toată lumea, datorită istoriei sale, a influenţei pe care a avut-o şi, nu în ultimul rând, a bugetului de care dispune. Apare în toate topurile mondiale ale universităţilor, fiind mulţi ani la rând cea mai bună din lume – după toate criteriile. Are cel mai mare buget, se laudă cu dotări în valoare de 37, 6 miliarde de dolari şi cu cea mai bogată colecţie de carte: 18 milioane de volume, organizate în 79 de biblioteci.

La început, instituţia de învăţământ era deschisă numai clericilor; abia prin secolele 18-19 a fost schimbată programa de învăţământ, gradual, iar Colegiul de atunci a devenit un centru cultural pentru elitele din Boston. După Războiul Civil american, sub conducerea preşedintelui Charles W. Eliot, Harvard s-a transformat şi a evoluat foarte mult, integrând mai multe şcoli profesionale şi devenind un centru modern de cercetare. Harvard a fost membru fondator al Asociaţiei Universităţilor Americane, în anul 1900.

Preşedintele James Bryant Conant a condus universitatea în timpul Marii Depresiuni şi pe parcursul celui De-Al Doilea Război Mondial; el a reformat din nou programa de învăţământ şi a înlesnit oarecum admiterea, după război.

Astăzi, Universitatea Harvard este compusă din unsprezece unităţi academice separate – 10 facultăţi şi Institutul Radcliffe pentru Studii Avansate. Campusurile sale se găsesc în zona metropolitană Boston; campusul principal, de 85 de hectare, se află în oraşul Cambridge, la trei kilometri de Boston.

Harvard înglobează, pe lângă facultăţi, câteva muzee dedicate artei, culturii şi ştiinţei. Una dintre instituţiile cele mai importante ale Universităţii Harvard este Centrul de astrofizică Smithsonian şi baza de date Astrophysics Data System, care stochează сele mai importante date astronomice din lume.

harvard_medical_school

Absolvenţi de top

Probabil cea mai importantă „zestre” a Universităţii Harvard sunt absolvenţii săi de top: opt preşedinţi americani, alţi câţiva şefi de stat, peste 60 de miliardari, sute de oameni de ştiinţă, laureaţi ai unor premii prestigioase, plus 150 de laureaţi Nobel care fie au absolvit acolo, fie au predat sau încă sunt profesori la Harvard.

Michelle Obama

Michelle Obama

Printre cei mai cunoscuţi absolvenţi de Harvard se numără Bill Gates şi Mark Zuckerberg, Michelle şi Barack Obama, George W. Bush şi John F. Kennedy, alături de alţi foşti preşedinţi – dar şi actori, precum Matt Damon şi Natalie Portman. Tot la Harvard au studiat Ellen Johnson Sirleaf (preşedintele Liberiei, laureat Nobel pentru Pace) şi Ban Ki-Moon (secretar general ONU), oameni de ştiinţă sau de afaceri, scriitori, politicieni, precum şi nenumăraţi prinţi şi prinţese din toate colţurile lumii. Aceştia din urmă nu sunt o apariţie surprinzătoare, având în vedere faptul că taxele de şcolarizare la Harvard sunt pe măsura prestigiului acestei instituţii. Însă bugetul de care dispune universitatea îi permite să acorde şi burse generoase unor tineri străluciţi, fără posibilităţi materiale, şi să acorde ajutoare financiare.

Mark Zuckerberg

Mark Zuckerberg

La acest buget contribuie şi foştii studenţi, care ajung ulterior multimilionari şi îşi permit să facă donaţii spre universitate, drept mulţumire pentru educaţia primită. Astfel, în 2014, Harvard a primit o donaţie în valoare de 350 de milioane de dolari de la unul din foştii săi studenţi, originar din Hong Kong.

Gerald Chan a absolvit Facultatea de Sănătate Publică de la Harvard în anii 1970 şi a rămas în strânsă legătură cu universitatea. El a donat suma generoasă facultăţii pe care a absolvit-o, în special pentru combaterea unor pandemii precum Ebola sau pentru a răspunde la unele probleme umanitare precum sărăcia şi pagubele colaterale ale războaielor şi conflictelor.

În 2015, un alt absolvent a plusat: John A. Paulson, absolvent al Harvard Business School, om de afaceri şi filantrop, a donat suma de 400 milioane de dolari pentru Harvard’s School of Engineering and Applied Sciences, cu scopul de a sprijini cercetarea, predarea, ajutorul financiar şi dezvoltarea facultăţii.

bill_gates

Bill Gates

Poate părea la prima vedere că orice tânăr suficient de bogat poate ajunge la Harvard, însă nu e tocmai aşa. Admiterea e destul de strictă, nu e suficient să ai bani, ci trebuie să îndeplineşti anumite standarde – inclusiv morale. Această universitate de elită nu acceptă, de exemplu, copiatul şi/sau plagiatul, iar cei care sunt prinşi că au încălcat „codul de onoare” sunt exmatriculaţi. Nu întâmplător, pe sigla instituţiei stă scris cuvântul „Veritas” („Adevăr”).

Barack Obama

Barack Obama

Clasamentul Internaţional al Universităţilor 2016

Câţiva ani la rând, Harvard s-a situat pe locul întâi în clasamentul universităţilor, întocmit de Quacquarelli Symonds pe site-ul TopUniversities.com.

QS World University Rankings, clasamentul celor mai bune universităţi la nivel global, este realizat anual, începând din 2004. Topul este realizat de QS pe baza reputaţiei academice, a reputaţiei în rândul angajatorilor, a raportului între numărul de studenţi şi corpul didactic, a numărului de lucrări listate în publicaţii de specialitate, a numărului cadrelor didactice internaţionale şi a numărului de studenţi internaţionali. Universităţile analizate în cadrul acestui clasament sunt cele care se înscriu pentru acest lucru şi trimit o serie de documente, în vederea evaluării.

Anul acesta, Massachusetts Institute of Technology (MIT) a fost desemnată, pentru al cincilea an consecutiv, cea mai bună universitate din lume în QS World University Rankings 2016. Stanford se clasează pe locul doi, iar Harvard a fost „împins” pe poziţia a treia. Astfel, pentru prima dată după 2005, primele 3 poziţii ale topului sunt ocupate doar de instituţii americane.

Ediţia din acest an a QS World University Rankings indică un oarecare declin al instituţiilor din vestul Europei, în special a celor din Marea Britanie şi Germania – Universitatea Cambridge, altădată lider, a căzut pe poziţia 4. În schimb, universităţi din Rusia şi Coreea de Sud au crescut semnificativ.

drew-gilpin-faust1

Drew Gilpin Faust este preşedintele Universităţii Harvard, prima femeie care a primit această funcţie. Şi-a început mandatul pe 1 iulie 2007, fiind al 28-lea preşedinte al instituţiei – după ce anterior fusese decan al Institutului Radcliffe. În 2014, a apărut pe locul 33 în topul Forbes al celor mai puternice femei din lume.

Realizatorii clasamentului atrag atenţia că investiţiile în învăţământul superior – fie el public sau privat – este factorul cheie care a făcut diferenţa între instituţiile care au avansat anul acesta – universităţi din Coreea de Sud, Rusia, SUA şi China – şi cele care au fost retrogradate – universităţi din Europa Occidentală şi Sudică, din Africa de Sud şi America Latină.

Cele mai vechi universităţi din lume

Harvard este cea mai veche universitate din SUA, dar în lume existau deja multe altele, la momentul înfiinţării sale. Cea mai veche instituţie de învăţământ superior din lume, recunoscută, şi care este încă funcţională este Universitatea Al-Karaouine din Fes, Maroc, fondată în anul 859. Apoi, Universitatea Al-azhar din Egipt a fost fondată în anul 975.

Primele universităţi din America Centrală şi de Sud au fost înfiinţate la Santo Domingo, în 1538, şi Lima, în 1551.

Prima universitate din Asia a fost fondată în Filipine în 1611, dar trebuie reţinut că în Extremul Orient existau alte tipuri de instituţii de învăţământ superior, diferite de modelul occidental.

În Europa occidentală, primele universităţi au fost înfiinţate în secolul 19. Universitatea din Bologna este cea mai veche universitate europeană şi instituţia care a dat chiar numele de universitate, de la universitas (în limba latină). Aceasta a fost fondată în anul 1088 şi s-a dezvoltat din societăţile de ajutor reciproc înfiinţate de străinii care veneau la studiu în oraş.

Data „naşterii” universităţii Oxford nu este cunoscută cu exactitate, fiind plasată în perioada 1096-1167. Oricum, este cea mai veche universitate din lumea anglo-saxonă. Primele cursuri au început să fie predate aici din 1096, iar instituţia s-a dezvoltat rapid după 1167, când Regele Henric II le-a interzis studenţilor englezi să mai urmeze cursurile Universităţii din Paris.

harvard_stadium

Primele din Europa

Cea mai veche universitate din Spania a fost fondată la Salamanca, în 1134, a fost recunoscută ca universitate în 1218 de către Regele Alfonso IX, iar în 1254 s-au stabilit regulile de organizare şi finanţare. Aici a venit Cristofor Columb pentru a se consulta cu savanţii, în căutarea unei rute către India.

Actuala Sorbona, Universitatea din Paris a fost fondată oficial de către Biserica Catolică în 1200, dar prima referinţă istorică la studiile organizate pe lângă Catedrala Notre-Dame datează din 1170. O altă referinţă datează din 1182, ştiindu-se că Papa Inocenţiu III şi-a terminat atunci studiile la această universitate. Universitatea este cunoscută astăzi drept Sorbona, după colegiul cu acelaşi nume fondat în 1257.

Universitatea Cambridge a fost fondată de un grup de profesori de la Oxford, care au părăsit instituţia în urma unui scandal privind executarea a doi profesori, în 1209. Astfel, rivalitatea dintre cele două universităţi – cunoscută şi astăzi – datează încă de la fondarea sa. Interesant este faptul că unul dintre absolvenţii universităţii Cambridge, John Harvard, a contribuit apoi la fondarea primei universităţi din America, care i-a împrumutat şi numele.

Alte instituţii de învăţământ superior la fel de vechi sunt Universitatea din Padua (1222), Universitatea din Napoli (1258), Universitatea din Siena (1240), Universitatea din Valladolid (1241), Universitatea din Coimbra (1290, prima din Portugalia).

Universitatea Jagiellonă, din Polonia, este cea mai veche universitate din Europa de Est; a fost fondată în 1364. În Rusia, prima universitate se deschide în 1755. În spaţiul românesc, primele universităţi datează din timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

love-story

Scriitorul Erich Segal, autorul popularului roman „Love Story”, a studiat la Harvard; tot acolo se petrece (în mare parte) şi acţiunea romanului său, ai cărui protagonişti sunt Oliver (student la Harvard) şi Jenny (studentă la Radcliffe). Filmul din 1970, adaptat după carte, este proiectat în fiecare an „bobocilor” de la Harvard. Scenele au fost filmate chiar în universitate, fapt care a produs daune în campus şi a dus la decizia ulterioară de a nu mai fi permise astfel de acţiuni.

Topul universităţilor, după reputaţie

Times Higher Education a lansat Topul universităţilor, care prezintă cele mai bune instituţii de învăţământ superior din lume, în funcţie de reputaţie. Reputaţia unei universităţi poate fi chiar mai importantă decât calitatea sa reală atunci când vine vorba despre angajarea absolvenţilor, notează editorii topului.

Iată care sunt cele 24 cele mai prestigioase universităţi din lume:

  1. Harvard University, SUA – 100 de puncte
  2. Massachusetts Institute of Technology, SUA – 84, 1 puncte
  3. Stanford University, SUA – 78, 8 puncte
  4. University of Cambridge, UK – 72, 2 puncte
  5. University of Oxford, UK – 67, 6 puncte
  6. University of California al Berkeley, SUA – 62, 7 puncte
  7. Princeton University, SUA – 38, 1 puncte
  8. Yale University, SUA – 36, 4 puncte
  9. Columbia University, SUA – 27 puncte
  10. California Institute of Technology, SUA – 26, 7 puncte
  11. University of Chicago, SUA – 23, 6 puncte
  12. University of Tokyo, Japonia – 24, 3 puncte
  13. University of California al Los Angeles, SUA – 23, 6
  14. University of Michigan, SUA – 21, 2 puncte
  15. Imperial College London, UK – 19, 6 puncte
  16. University of Pennsylvania, SUA – 18, 4 puncte
  17. Cornell University, SUA – 17, 8 puncte
  18. Tsinghua University, China – 17, 5 puncte
  19. Swiss Federal Insititute of Technology Zurich, Elveţia – 17, 3 puncte
  20. University College London, UK – 16, 6 puncte
  21. Peking University, China – 15, 9 puncte
  22. Johns Hopkins University, SUA – 15, 6 puncte
  23. University of Toronto, Canada – 15, 4 puncte
  24. London School of Economics, UK – 14, 8 puncte

Premiile Ig Nobel, acordate de Harvard

Şi, dacă am vorbit despre laureaţii unor premii importante care au absolvit sau au legături cu Harvardul, trebuie menţionat faptul că instituţia acordă, la rândul său, premii. Un exemplu este Nobelul alternativ sau Ig Nobel, acordat acelor proiecte ştiinţifice trăznite. De pildă, anul acesta, în urma scandalului iscat la începutul anului, premiul Ig Nobel pentru chimie s-a acordat companiei germane Volkswagen “pentru că a rezolvat problema emisiilor poluante excesive prin reducerea electromecanică şi automată a emisiilor doar când maşina este testată.”

gty_nobel_prize_jef_141006_16x9_608

Premiul Ig Nobel pentru Biologie a fost obţinut de doi britanici, pentru două experimente bizare: Charles Foster, de la Universitatea Oxford, a scris o carte după ce a trăit câteva săptămâni ca un bursuc, iar Thomas Thwaits şi-a construit un set de proteze care să-l ajute să traiască viaţa unei capre din Alpi.

Alternativa amuzantă/ironică la premiile Nobel nu este chiar lipsită de orice legătură cu prestigioasa distincţie. Fondatorii evenimentului sunt laureaţi ai premiului Nobel care şi-au dorit să onoreze astfel imaginaţia şi să stimuleze interesul oamenilor pentru ştiinţă.


Publicitate

Postaţi un comentariu