Crăciunul: o sărbătoare plină de magie

”It’s the most wonderful time of the year”, spune un cântec tradiţional, ceea ce s-ar traduce ”este cea mai minunată perioadă a anului”. Desigur, este vorba despre Crăciun – şi este întru totul adevărat. Cine nu iubeşte această perioadă? Oraşele, magazinele, vitrinele, străzile, casele, parcurile, toate sunt împodobite de sărbătoare, peste tot sunt beculeţe şi luminiţe, toţi oamenii sunt veseli, toată lumea se gândeşte la cadouri. Se organizează acţiuni caritabile, oamenii brusc devin mai buni, mai altruişti, mai empatici.

Cea mai minunată sărbătoare

Există cântece de Crăciun, poveşti şi cărţi de Crăciun, filme de Crăciun, mâncăruri speciale, dulciuri, arome specifice Crăciunului, ba chiar şi băuturi care sunt asociate cu sărbătorile de iarnă. Putem enumera astfel de la tradiţionalele noastre sarmale până la turtă dulce, cozonaci şi vin fiert cu scorţişoară.

Aşadar, fiind cea mai minunată perioadă a anului, nu e de mirare că dorim să o prelungim cât mai mult. Probabil de aceea Crăciunul vine deja în marile magazine de la mijlocul lui noiembrie, iar unele pieţe celebre de Crăciun se închid la câteva zile după intrarea în noul an.

Cu siguranţă, cei mai mici dintre noi, copiii noştri, nici nu îşi imaginează că, odată, Crăciunul arăta cu totul altfel – fără atâtea luminiţe, fără vitrine luminate, fără febra cumpărăturilor, fără reclame la televizor din care să îţi alegi ”lista pentru Moş”. De altfel, nu prea exista nici lista sau scrisoarea pentru Moş. La fel, nici noi nu mai sărbătorim aşa cum o făceau străbunicii noştri. Crăciunul a evoluat odată cu generaţiile, odată cu societatea. Începuturile sărbătorii aşa cum o ştim noi astăzi, în societatea de consum, datează abia din secolul 19.

christmas_eve_merry_time_abstract_hd-wallpaper-1558040

Sărbătoarea Soarelui

Înainte de creştinism, în această perioadă a anului se sărbătorea Soarele cel puternic, de neînvins, care îşi sporea forţa după solstiţiul de iarnă. Romanii organizau la sfârşitul lunii decembrie saturnaliile – serbări în cinstea zeului Saturn, prin care celebrau victoria luminii asupra întunericului. Romanii preluaseră cultul de la persani, care îl venerau pe Mithra – zeul soare. Tot de acolo se crede că a rămas – inclusiv la noi – obiceiul de a dărui colindătorilor, de Crăciun, colaci, care sunt rotunzi, întocmai ca şi soarele. La fel se petreceau lucrurile şi la saturnalii, existau inclusiv colindătorii şi obiceiul de a împărţi cadouri. Şi romanii, ca şi noi, cei moderni, organizau la saturnalii acţiuni caritabile.

În Mesopotamia, sărbătoarea din decembrie dura 12 zile şi avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an. De altfel, culturile păgâne credeau că, la sfârşit de decembrie, Marea Zeiţă îi dădea naştere Zeului Soare şi astfel începea un nou ciclu de anotimpuri. Naşterea se petrecea exact în noaptea de 24 spre 25 decembrie – cel puţin aşa a stabilit împăratul roman Aurelian, pentru că în această dată a căzut solstiţiul de iarnă în anul 274 e.n., când el conducea imperiul şi a decretat ca pe 25 decembrie să fie sărbătorită “naşterea Soarelui invincibil” – Natalis Solis Invicti. Formula “Sol Invicti” a fost aleasă special pentru ca zeităţile solare din diverse culturi să fie sărbătorite deopotrivă: Elah-Gabal, zeu sirian al soarelui, Sol, zeul romanilor, şi Mithra, zeu al soldaţilor de origine persană.

Serbări de iarnă

În majoritatea culturilor, festivalurile şi serbările de iarnă erau foarte populare, în special pentru că oamenii aveau mai mult timp liber, în lipsa muncilor agricole, dar şi pentru faptul că se încheia încă un an, era un sfârşit de ciclu şi începutul altuia, nou. De aceea, se crede că Biserica a preluat şi a absorbit apoi elemente din sărbătorile “păgâne”, pentru că ar fi fost dificil să le interzică. Prin urmare, sărbătorim acum Crăciunul pe 25 decembrie datorită unor popoare ce au trăit în urmă cu mai bine de două milenii.

Până în secolul 4, creştinii au sărbătorit naşterea lui Hristos pe 6 ianuarie, odată cu Boboteaza. În anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficială a naşterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai târziu, în 325, primul împărat roman creştin, Constantin cel Mare, a schimbat semnificaţia zilei de 25 decembrie: el a stabilit o sărbătoare cu dată fixă, ce aniversa Naşterea lui Iisus Hristos.

În 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial această dată, 25 decembrie, pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, şi a integrat serbările şi tradiţiile păgâne deja existente. Crăciunul a început să se răspândească şi în Europa după anul 429, când a fost declarat de împăratul Iustinian sărbătoare a Imperiului Roman.

Tranziţia spre Europa

Irlanda a început să sărbătorească această zi din anul 461, datorită Sfântului Patrick, iar în Anglia, Crăciunul a fost introdus în anul 604, de către Augustin de Canterbury. Sfântul Bonifaciu instituia în Germania celebrarea Naşterii lui Iisus tot la 25 decembrie, un secol mai târziu. În Scandinavia, Crăciunul a ajuns în 815 prin Sfântul Angsar, iar Sfântul Chiril a contribuit la răspândirea sărbătorii creştine în ţările slave. Ungaria prin Sfântul Adalbert a sărbătorit Crăciunul începând cu anul 997, iar Danemarca se va creştina complet în perioada 1014-1053.

În ţările Europei occidentale, sărbătoarea s-a instituit mai greu; protestanţii au interzis în anumite epoci serbarea Crăciunului şi cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbătoare între anii 1649 şi 1660.

Tocmai pentru că partea nordică a Europei a fost creştinată ultima, tradiţiile sale păgâne au rămas aproape în totalitate, fiind integrate în sărbătoare. Scandinavia păgână avea un festival de iarnă numit Yule, care începea pe la sfârşitul lui decembrie şi se termina la începutul lui ianuarie; şi acum, scandinavii numesc Crăciunul “Jul”. În engleză, cuvântul “Yule” e sinonim cu Crăciunul, folosirea acestuia fiind înregistrată prima dată în anul 900. Şi acum există în unele comunităţi tradiţia buşteanului de Crăciun, Yule, care este pus pe foc în noaptea din ajun – tradiţia este împrumutată din cultul lui Mithra.

christmas-hero-H

Comercializarea Crăciunului

Începând cu secolul 20, când familiile burgheze au început să aibă un rol tot mai important din punct de vedere social şi economic, Crăciunul a devenit o sărbătoare tot mai populară şi tot mai comercială. Au apărut cadourile, ornamentele strălucitoare, brazii tot mai impozanţi. Au apărut acţiunile caritabile, cel mai probabil inspirate de scriitorul Charles Dickens, care în 1843 a publicat celebra poveste “Colind de Crăciun” (“A Christmas Carol”), despre un om morocănos şi mizantrop şi despre transformarea sa după ce primeşte vizita a patru fantome în ajunul Crăciunului.

După 1800, Crăciunul a ajuns şi în America – statul Alabama a fost primul care a declarat Crăciunul drept sărbătoare legală în 1836, iar apoi din 1870 a devenit sărbătoare naţională în toate statele americane. Tot americanii l-au preluat şi pe Moş Nicolae, Sinterklaas în olandeză, şi l-au transformat în Santa Claus. I-au făcut un portret, iar presa şi marile companii şi-au făcut datoria, propulsându-l pe jovialul bătrânel în costum roşu în toată lumea.

El este figura centrală a sărbătorii, cu toate că fiecare comunitate de creştini a sărbătorit Crăciunul în funcţie de tradiţiile culturii locului şi de obiceiurile păgâne din momentul convertirii, astfel că ritualurile specifice sunt numeroase şi foarte diferite.

Moş Crăciun în lume

Pentru brazilieni, Papai Noel – Moş Crăciun – locuieşte în Groenlanda şi, când le vizitează ţara, se schimbă într-un costum de mătase, din cauza căldurilor.

Mos1

În Mexic, nu Moş Crăciun este cel care le aduce cadourile celor mici, ci Los Reyes, adică Cei trei magi de la Răsărit, dar pe 6 ianuarie. Şi în Spania, copiii primesc daruri tot în această dată.

În Australia, datorită climei calde, locuitorii sărbătoresc Crăciunul la piscină sau la picnic. De obicei, Moşul apare pe o placă de surfing şi este îmbrăcat la mânecă scurtă.

În Rusia, masa de Crăciun are 12 feluri, în onoarea fiecăruia dintre apostoli, iar în Italia sărbătorirea Crăciunului durează trei săptămâni şi începe cu 8 zile înainte de 25 decembrie. Copiii italieni primesc daruri şi din partea Befanei, o vrăjitoare; iar în unele ţări ale Americii Latine, Moş Crăciun face jucăriile, dar Pruncul Iisus le împarte. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă. La olandezi încă vine Sinterklaas, pe un cal alb, şi lasă daruri în saboţii de lemn. În Rusia, Moş Crăciun este numit Babuşka şi este însoţit de Albă-ca-Zăpadă, numită Snegurocika, iar copiii primesc prăjituri şi jucării.

Tradiţii diverse

În Germania, în fiecare dintre cele patru duminici dinainte de Naşterea lui Iisus, se aprinde o lumânare aşezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi şi Naşterea lui Hristos.

În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar oamenii nu strâng masa după ospăţ, pentru ca Iisus, care va trece pe acolo noaptea, să nu rămână flămând.

În Polonia există obiceiul ca, în cinstea stelei de la Bethleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea nimită Gwiazdka, mica stea.

În Finlanda, Crăciunul este sărbătoarea familiei. Seara, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale, apoi la cimitir, pentru a aprinde lumânări la mormintele celor dragi. În Islanda vin 13 Moşi Crăciuni, iar în Lituania, în noaptea de Crăciun, apa din fântâni se transformă în vin, iar animalele capăta grai.

Japonezii celebrează Crăciunul cu felinare şi lampioane, păpuşi şi aranjamente florale şi cu Jizo, Moş Crăciun. Englezii pregătesc de Crăciun faimoasa şi tipica budincă numită hakin. Încă din secolul XVII, budinca de prune se pregăteşte chiar în dimineaţă de Crăciun şi este stropită cu brandy şi se flambează la servire.

Cele mai cunoscute cântece de Crăciun

Pe lângă colindele noastre tradiţionale de Crăciun, există o mulţime de cântece tematice, făcute celebre în întreaga lume de artişti îndrăgiţi. Acestea apar cel mai des în listele cu cele mai populare melodii de sărbători:

  • Andy Williams – ”It’s the most wonderful Time of The Year”
  • Eartha Kitt – ”Santa Baby”
  • Dean Martin – ”Let it snow”
  • Wham! – ”Last Christmas”
  • Bing Crosby – ”I’m dreaming of a White Christmas”
  • Bing Crosby – “It’s Beginning to Look A Lot Like Christmas”
  • Bing Crosby – “I’ll Be Home for Christmas”
  • Frank Sinatra – ”Santa Claus is coming to town”
  • Brenda Lee – ”Rockin’ around the Christmas Tree”
  • John Lennon – “Happy Christmas (War is Over)”
  • Mariah Carey – “All I Want for Christmas is You”
  • Gene Audrey – “Rudolph, The Red Nosed Reindeer”
  • Bobby Helms – “Jingle Bell Rock”

Filme de Crăciun

A1-YTu6KlmL._SL1500_

Dacă tot este cea mai minunată perioadă a anului, o modalitate de a ne conecta la acea atmosferă specifică este să vedem şi filme de Crăciun. Cele mai multe dintre acestea au ca temă sau morală principală semnificaţia reală a Crăciunului – acea perioadă magică, pe care o petreci alături de cei dragi. Filmele de Crăciun sunt nenumărate, dar sunt câteva celebre, pe care le-am putea urmări în fiecare an, de oricâte ori:

  • “O viaţă minunată” este un film american realizat în 1946, în regia lui Frank Capra. James Stewart interpretează rolul principal, pe George Bailey, omul care primeşte cel mai frumos dar de Cră Alături de Stewart, din distribuţie mai fac parte Donna Reed şi Lionel Barrymore.
  • “Singur acasă”, 1 şi 2 – Cu Macaulay Culkin în rolul principal, ambele filme sunt comedii foarte reuşite, de văzut în familie. În centru se află o familie numeroasă şi un băieţel pe nume Kevin, care se vede nevoit să ţină piept unor hoţi cam… nătâ
  • “Cum a furat Grinch Crăciunul” este un film bazat pe cartea cu acelaşi nume a lui Dr. Seuss. Îl are în centru pe Grinch, un personaj care urăşte Crăciunul, deşi s-a născut într-un orăşel ai cărui locuitori par obsedaţi de această sărbă
  • “Miracolul de pe strada 34” este un film clasic, foarte popular printre telespectatori. Ecranizarea mai recentă o are în distribuţie pe Mara Wilson, interpretând o fetiţă căreia mama ei i-a spus că nu există Moş Cră Iar când Moşul apare, în carne şi oase, adulţii trebuie convinşi că acesta este real.
  • “Colindă de Crăciun” are mai multe ecranizări, realizate după cartea lui Charles Dicken. Filmul spune povestea lui Scrooge, mizantropul care este vizitat în noaptea de Ajun de fantoma trecutului, fantoma prezentului şi fantoma viitorului.

Cărţi de Crăciun

Există şi câteva cărţi nemuritoare, care încearcă să le reamintească adulţilor şi copiilor spiritul adevărat al Crăciunului. Cele mai multe sunt cunoscute de cei din zilele noastre datorită ecranizărilor, însă farmecul lor este mult mai complex în paginile tipărite.

  • “Poveste de Crăciun”, de Charles Dickens – una din cele mai citite şi vândute cărţi, mai ales în luna decembrie.
  • “Scrisori de la Moş Crăciun”, de J.R.R Tolkien. Acest autor este cunoscut mai mult pentru “Stăpânul Inelelor”, dar el a scris şi această minunată colecţie de scrisori, pentru copiii să Epistolele sunt scrise de Moş Crăciun sau de ajutoarele sale şi descriu aventurile, călătoriile şi viaţa acestor personaje.
  • “How the Grinch stole Christmas” (Cum a furat Grinch Crăciunul), de Dr. Seuss
  • “Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor”, de E. T. A. Hoffmann – Această frumoasă poveste de Crăciun a fost transformată în filme, animaţii şi chiar un celebru spectacol de balet.
  • “Expresul Polar”, de Chris Van Allsburg – povestea unui băieţel care iubea Crăciunul, dar care începe să pună la îndoială existenţa lui.

Publicitate

Postaţi un comentariu