Hun, un catolic coreean cu buletin de „Cluzz”

Hun bate la o tobă coreeană tradițională, la Centrul Cultural Coreean de la Cluj. În spate, pe o bucată de pânză e scris cuvântul „Prietenie”, în alfabetul din Țara Diminițelor Liniștite/ Foto: Dan Bodea

Kwak Dong Hun este lector de limba coreeană la Universitatea  „Babeș-Bolyai”. Kwak este numele lui de familie, iar Dong și Hun sunt cele două prenume. Îl mai cheamă și Ștefan, ca nume de botez, deoarece este catolic. Toate lumea îi spune însă, simplu, Hun.

La cei 39 de ani ai săi, Hun beneficiază din plin de avantajele rasei mongoloide, având o mină tinerească, care te face să nu îi dai mai mult de 30 de ani. Degajat și zâmbitor, cu ochelari și părul până peste sprâncene, Hun povestește într-o limbă română curată, cu un accent nostim. „Este foarte greu pentru noi să pronunțăm «r» și «j». În limba noastră nu avem acest sunete”, explică lectorul de coreeană.

Peste dificultățile lui „r” a trecut, și poate spune „România” cât se poate de limpede, dar „j”-ul încă îi joacă feste, astfel că îl pronunță „zz”.

De loc din orașul Suji, situat în apropierea capitalei Seul, Hun a ajuns la „Cluzz” pentru prima dată în 2005, cu o bursă oferită de statul român, după ce a studiat în Coreea de Sud limba română. „Am făcut Literele cu specializarea română și, secundar, engleză. Apoi am urmat un master pe tema pensiilor în România. Am scris că trebuie făcută o reformă serioasă a sistemului, și asta este încă valabil”, povestește coreeanul.

De unde pasiunea pentru România și limba română? „În liceu am auzit de Nadia, de Dracula și de Ceaușescu. Pur și simplu, mi s-a părut o țară fascinantă și am vrut să aflu cât mai multe despre ea”, spune Hun.

După master, a câștigat o bursă oferită de statul român, pentru o teză de doctorat pe care a făcut-o la Facultatea de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai”.

În 2010 a terminat doctoratul, dar nu a mai plecat din România, ci a rămas aici, să predea coreeana la Universitatea „Babeș-Bolyai”, dar și la Centrul Cultural Coreean din Cluj, care funcționează în incinta Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, unde există și o bibliotecă de profil. „Predau în plus și un curs de cultură și civilizație a Coreei de Nord”, precizează lectorul universitar.

Căsătorit la Cluj

Hun s-a căsătorit cu o româncă din Cluj, Ioana, care așteaptă acum un copil. „Soția mea este acum în luna a șaptea și vom avea o fetiță. Numele ei va fi Miruna Ji O. «Ji» înseamnă inteligență iar «O», viață lungă”, spune sud-coreeanul zâmbind.

Hun este de părere că România s-a transformat într-un mod remarcabil din 2005 încoace, și, chiar dacă nu a ajuns la prosperitatea țării sale natale, are alte avantaje, care țin de felul de a fi al oamenilor. „Libertatea de aici este mult mai mare decât în Coreea de Sud și libertatea este cel mai important lucru pentru un om, nu? Acolo, toată lumea se grăbește, oamenii nu vorbesc unul cu altul. Vecinii nu se salută între ei. Aici, chiar și persoanele care nu se cunosc se salută între ele, uneori, iar vecinii își dau bună dimineața în fiecare zi. Dacă eu aș saluta în Coreea pe cineva pe care nu îl cunosc, lumea m-ar considera nebun”, mai spune Hun.

La început nu i-a fost însă ușor. „Diferența de cultură este mare. În primul an, m-am întors de trei ori în Coreea de Sud și m-am gândi la un moment dat să renunț. Mâncarea a fost o mare problemă. Pe atunci nici orez gătit cum trebuie nu se găsea aici”, își aduce aminte coreeanul. A trecut însă peste aceste impedimente, iar acum apreciază „Cluzzul” pentru aerul său tineresc și energia pe care o degajă miile de studenți care învață aici.

Printre lucrurile care nu îi plac în oraș, enumeră sistemul administrativ, care „merge foarte încet”. „Dacă ceri ceva hârtie, aprobare, la Primărie, durează foarte mult. Sunt cozi și trebuie să mergi în mai multe zile. Într-o țară unde IT-ul și internetul sunt atât de dezvoltate, nu cred că e normal. Ar trebui să fie cât mai multe proceduri făcute prin internet”, opinează Hun.

De altfel, toate cunoștințele sale care au vizitat România au fost impresionate de viteza internetului de aici, chiar dacă, oficial, Coreea de Sud este printre puținele țări care au o viteză mai mare. „Eu am fost și în Australia sau Noua Zeelandă. Nici nu se compară internetul și dezvoltarea IT de aici cu ce e acolo”, subliniază coreeanul.

Cu țuica în Extremul Orient

În cei aproape zece ani de când stă în România, a vizitat toată țara și i-a plăcut cel mai mult în Maramureș și la Iași. A trecut și prin momente amuzante și prin unele mai puțin amuzante. „La început mă deranja destul de tare când auzeam copii, adolescenți mai degrabă, care strigau după mine că-s chinez. Știți, lumea aici nu ne prea deosebește, chinezi de japonezi, de coreeni. Și acum mai strigă câteodată după mine, tot așa, «uite, bă, chinezu’», și nu e plăcut, dar nici nu mă mai deranjează ca la început”, spune Hun.

La capitolul amintiri frumoase, include o pățanie petrecută într-un sat de lângă Borșa, Maramureș. „Un țăran a venit la mine și, în glumă, cu fiica sa de mână, era o adolescentă, mi-a zis să o iau de nevastă și să o duc de acolo”, zâmbește Hun.

Altă pățanie s-a petrecut într-un alt sat, unde aproape toți cei pe care i-a întâlnit l-au chemat în casă să-l omenească cu un pahar de țuică.

„Da, oamenii de aici sunt foarte deschiși, foarte ospitalieri. M-am obișnuit și cu țuica, și cu mâncarea de aici. La început nu mi-a prea plăcut, dar acum beau cu plăcere un păhărel, pentru poftă de mâncare, mai ales înainte de o friptură. Și, când merg în Coreea, duc la rude, chiar dacă nu e foarte legal… M-am românizat”, încheie coreeanul, cu un surâs.

Teză de doctorat din Ceaușescu și Kim Ir Sen

Hun și-a făcut teza de doctorat studiind asemănările și diferențele dintre regimul Ceaușescu și regimul nord-coreean Kim Ir Sen. „Ceaușescu a vizitat în 1971 Coreea de Nord și a ajuns să fie influențat de structura comunismului de acolo. Când s-a întors, a început să imite modelul lui Kim Ir Sen”, explică sud-coreeanul.

Printre ideile „importate” de Ceaușescu a fost și Casa Poporului. „Iliescu, care l-a însoțit pe Ceaușescu în vizita din 1971, este cel care a spus acest lucru într-un interviu acordat unei publicații franceze”, explică Kwak Dong Hun.

Modelul din care s-a inspirat Ceaușescu a fost Ju Sak Gung (palatul liderului iubit), care ulterior a devenit mausoleul lui Kim Ir Sen.

Ju Sak Gung,   clădirea care a inspirat Casa Poporului

Ju Sak Gung, clădirea care a inspirat Casa Poporului

„O altă asemănare între cele două regimuri este aceea că doar în România și Coreea de Nord s-au creat dinastii comuniste. Kim Il Jung (cunoscut în România sub numele Kim Ir Sen – n.r.) a predat puterea fiului său, Kim Jong Il, care a transmis-o mai departe fiului său, Kim Jong Un. În România, la fel, Ceaușescu se pregătea să îi predea puterea fiului său, Nicu. În nicio altă țară comunistă nu s-a mai întâmplat acest lucru”, mai spune Kwak Dong Hun.

 

 

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu