Sadoveanu între elite și efemeride

Traian Vedinaș este scriitor şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”

Programul jurnalistic „Apostolii lui Stalin” din „Adevărul” se apropie de sfârşit. Serialul excelează în fişe biografice bogate şi poate însemna un început pentru rescrierea veridică a istoriei politice româneşti, o istorie în care s-au amestecat cu voie şi de nevoie figuri marcante de scriitori şi filosofi. Este şi cazul lui Mihail Sadoveanu, căruia coloanele din „Adevărul” îi servesc postmortem următorul rechizitoriu: „În politică, însă, carevasăzică la cel de-al doilea loc de muncă, Sadoveanu a rămas cunoscut mai degrabă drept oportunistul prin excelenţă, servilistul dezonorat, un inveterat al linguşelii oportune”.

Sigur că propoziţia este adevărată biografia lui Sadoveanu fiind aceea a unui intelectual de stânga care a crezut şi a scris că „lumina vine de la răsărit”. Şi atunci, îi incendiem capodoperele cum au făcut legionarii?

Cum trebuie să-i înţelegem pe intelectualii români din secolul al XX-lea care au adus servicii publicistice, unii extremei drepte, alţii extremei stângi. Să continuăm cu judecăţile ideologice pentru a îngropa opere şi capodopere? Sau să procedăm la diferenţierea axiologică între operă şi biografie şi să nu mai adunăm mere cu pere. Să încercăm să fim obiectivi prin ceea ce s-ar putea numi o filosofie semiotică care să delimiteze semantic şi valoric limbajul presei de limbajul literar să ieşim din confuzia între ideologic şi axiologic, să nu mai pângărim capodopere prin „delict de opinie” cum se procedează încă, cu mulţi dintre marii scriitori români.

Scrisul lui Mihail Sadoveanu are două matrici disciplinare, o „matrice stilistică”, cultivată ca nuvelist şi romancier, în Hanul Ancuţei, în Fraţii Jderi, în Creanga de aur şi Neamul Şoimăreştilor şi o matrice discursivă exprimată ca opinie publică în presa sămănătoristă, ţărănistă, socialistă, dar şi de extremă stângă.

Prima matrice îl plasează pe Sadoveanu în Arta prozatorilor români, iar cea de a doua în istoria presei scrise. Pentru prima avem la îndemână semiotica literară, iar pentru a doua semiotica presei. Semiotica literară îl plasează pe Sadoveanu în elita literaturii române, iar semiotica presei îl situează drept contribuabil la cultura de masă de la sămănătoristul lui Iorga, prin ţărănism, până la proletcultism.

Prin capodoperele sale Sadoveanu face parte din elitele culturii româneşti, iar prin adeziunea la sămănătorism, ţărănism şi proletcultism a participat la efemerul vieţii politice, iar în numele efemerului nu se pot distruge capodopere, chiar dacă încercările sunt contemporane cu noi şi nu-l vizează doar pe Sadoveanu.


Publicitate

1 Comentariu

  1. Sincere felicitari stimate d-le TRAIAN VEDINAS !
    Iata ca mai exista si romani adevarati,care sunt imuni la intoxicatiile facute impotriva marelui autor al neamului nostru,MIHAIL SADOVEANU.
    Campania mediatica rusinoasa inceputa de catre Ion Cristoiu in februarie 2015 in Evenimentul Zilei si Historia.ro si continuata de catre ziarul Adevarul sunt inceputul unei campanii de linsare mediatica a autorului,care se rasfrange pana si la curricula scolara,care de curand a eclus toate romanele istorice sadoveniene,lasand in loc o gaura imesna a culturii din Romania!!

    Cu multa intarziere

Postaţi un comentariu