Puterea inutilă a exemplului

Vasile George Dâncu, poet

Text de Vasile George Dâncu, poet

Am fost și eu acasă de sărbători, la Runcu Salvei, ca orice om în căutarea copilăriei pierdute. Un sat din Țara Năsăudului unde pământul este atât de slab, încât comuniștii au renunțat să îl colectivizeze. Pământ rău cu oameni buni și o să vă spun de ce. Am rămas profund impresionat de un eveniment care a avut loc în sat înainte de Sărbătorile de Iarnă. În marțea de dinaintea Crăciunului a ars casa unei tinere familii. A sărit tot satul să stingă focul. Au sosit pompierii și doar anexele gospodărești au fost salvate de la incendiu. Văzând prin ce necaz trec acești oameni, comunitatea s-a capacitat și a ridicat casa în trei zile, pentru ca sâmbătă, familia să se bucure de Ajunul Crăciunului în căminul ei. A fost un tur de forță memorabil. Primarul și Consiliul Local au aprobat o sumă de bani pentru această situație de urgență. Preoții au apelat la enoriași pentru a strânge bănuții prin bisericile lor. Cei care nu au avut bani de dat, au adus materiale de construcții. Sunt foarte mulți runcani plecați să se caute în lumea largă, iar aceștia s-au sunat unul pe altul și au trimis sume consistente.

Fiind, așa cum am mai spus, zonă săracă pentru agricultură, foarte mulți oameni de aici au diverse ocupații, mai ales în domeniul construcțiilor și al amenajărilor interioare. Prin urmare, s-au strâns mulți meseriași (tâmplari, zidari, zugravi etc.) care au muncit la ridicarea din cenușă a clădirii. Și bineînțeles că după ce și-au terminat treaba runcanii, a venit peste ei Crăciunul, pe care, împreună cu familia care tocmai a intrat în casă nouă, l-au sărbătorit așa cum au simțit ei că trebuie. Au colindat, au cântat, au mâncat și au băut ca oamenii harnici care au terminat de înfăptuit ceva. Cinste lor!

Am vorbit cu Florin Androne, capul familiei, despre cele întâmplate, și a spus că întotdeauna runcanii au fost săritori la astfel de treburi (lucru pe care îl confirm și eu!), dar nu și-a imaginat o asemenea rapiditate și concentrare de forțe. Și-au pus oamenii ăștia în cap ca, de Crăciun, familia bătută de soartă să aibă un acoperiș. Și au reușit! Tot respectul!

Scriu aceste rânduri pentru a mă mândri cu oamenii din satul meu și, bineînțeles, pentru că eu consider că este un puternic exemplu de care românii ar putea să țină cont. Ar trebui realizată o enciclopedie a exemplelor de acest gen din România. Probabil sunt multe, dar noi nu le știm deoarece sunt condamnate la singurătate. Din moment ce modelele nu coagulează ceva, atunci puterea exemplului devine inutilă. Aici este tragedia: nu ajută la nimic sacrificiul, gesturile eroice și încercarea de a face bine. Suntem imuni la exemplaritate. Singurii câștigători din această întâmplare frumoasă de dăruire sunt probabil comunitatea locală și, eventual, cea zonală. De la Năsăud și Bistrița mai încolo, se risipește și se uită. Aici, în sat, oamenii își vor povesti unul altuia, copiilor lor, cum au ridicat ei o casă ca Făt-Frumos din poveste. Din păcate, doar atât, căci nu avem reacție la faptele bune și la oamenii care au făcut ceva în țara asta. 

Acest eveniment fericit de la Runc s-a întâmplat tocmai în anul 2016, când am avut de-a face în România cu o istorie a eșecului achiziționării Cumințeniei Pământului. Foarte trist! Nu discut aici de problemele ce privesc organizarea acestui proiect, slaba comunicare și promovare și faptul că este scumpă sau nu această capodoperă.

Mă opresc aici. Vreau să evidențiez o chestiune simplă: noi, românii de rând, am cumpărat și am pregătit de sărbători șapte feluri de mâncare și am aruncat mai mult de jumătate la gunoi. Puteam, anul acesta, să renunțăm la două dintre ele și aveam cumpărată o operă de artă reprezentativă pentru spiritualitatea românească. Cu siguranță așa au făcut cei din Runcu Salvei pentru ca prietenul/ruda/colegul/vecinul/consăteanul lor să aibă casa reconstruită de sărbători. Unii au renunțat la chestiuni necesare, alții la mofturi și au reușit. Nu politicienii, nici bogătașii, nici vedetele nu mișcă lucrurile. Ci oamenii simpli, care se trezesc de dimineață și merg la lucru; când ostenesc, se întorc acasă, iar din dramul lor de câștig dăruiesc o parte pentru un scop nobil. Așa a fost de când lumea!

Concluzia: nu o să fie luată ca exemplu povestea adevărată pe care v-am spus-o deoarece am uitat să fim oameni. Așa că, rugați-vă de trei ori: 1. să nu vă ardă casa; 2. dacă vă arde, să nu locuiți în România; 3. și dacă vă arde și locuiți în România, să aveți casa în Runcu Salvei, județul Bistrița-Năsăud!

În țara asta vlăguită de neputință, va rămâne în memoria noastră un sfârșit de 2016 cu acest extraordinar gest al runcanilor, cu o zăpadă ca în povești și cu tone întregi de mâncare cumpărată, gătită, stricată și aruncată pe ritmurile muzicale ale lui Hrușcă și Fuego.

Restul este uitare, nepăsare și somn!


Publicitate

1 Comentariu

  1. flori spune:

    Cinste lor.Cat despre Cumintenie eu sunt curios cum a crescut pretul de 1000 de ori,si de ce trebuia sa cumparam ceva ce era al nostru.

Postaţi un comentariu