Programul copiilor – provocări pentru părinți

Adriana Fărcaș

de Adriana Fărcaș

Nu mai este o știre surprinzătoare faptul că trăim într-o viteză deseori mult prea accelerată pentru bioritmul nostru. Această goană zilnică de a face cât mai multe și cât mai bine este o amprentă pe care, vrând-nevrând, o lăsăm pe spinarea copiilor noștri. De multe ori părinții cad în capcana de a-i ghida pe copii să învețe cât mai multe, cât mai devreme. Deseori există presiunea pentru părinți de a se lua la concurs în ceea ce privește varietatea și frecvența activităților preșcolare sau a celor de după școală. Alți părinți doresc ca ai lor copii să facă ceea ce ei și-ar fi dorit să facă în copilărie și nu au avut cum. Pe de altă parte, constrânși de propriul program încărcat, părinții îi antrenează pe copii să facă față unui program care începe cu petrecerea dimineții la școală și a după-amiezii la programe de tip after-school. Apoi, își doresc ca ai lor copii să participe și la un curs sau două sau să meargă la meditații și să lucreze în plus la teme, astfel încât, la finalul zilei, programul copilului ajunge să fie mai lung decât un program de muncă de adult.

În acest fel, mulți copii din ziua de azi sunt mult mai stresați decât au fost părinții lor. Încă din perioada preșcolară, copii sunt grăbiți prin copilărie, stând mai mult timp la grădiniță decât acasă (Christakis, 2007.The Importance of Being Little: What Young Children Really Need from Grownups. Penguin Books). Acest lucru are efecte serioase asupra dezvoltării copiilor și, de aceea, începutul de an școlar poate fi pentru mulți dintre noi, prilej de a privi copilăria prin ochii copiilor noștri, uitând puțin de așteptările noastre de adulți.

Copiii noștri petrec mai mult timp la școală și prinși în activități conduse de adulți decât erau generațiile trecute (Gray, 2011. The Decline of Play and the Rise of Psychopathology in Children and Adolescents. American Journal of Play, vol. 3, nr 4). Toate acestea se întâmplă în defavoarea jocului liber, atât de important în dezvoltarea fizică și psihică, în procesul de învățare și mai ales în procesul de întărire a legăturii părinte-copil (Ginsburg, The Committee on Communications, The Committee on Psychosocial Aspects of Child and Family Health, 2007. The Importance of Play in Promoting Healthy Child Development and Maintaining Strong Parent-Child Bonds. Pediatrics, Vol.119, Issue 1). Cu toate că o rutină bine stabilită de activități face bine copiilor, un dezechilibru în alegerea numărului optim de activități și personalitatea sau/și stadiul de dezvoltare al copilului poate avea efecte precum: dezvoltarea anxietății la copii (Harmon, 2010. Frequently Asked Questions About Overscheduling and Stress. New York, NY: Rosen), alterarea relațiilor dintre copil și familie (Rosenfeld, Wise, Coles, 2001.The Over-Scheduled Child: Avoiding the Hyper-Parenting Trap. St Martin’s Griffin) și nu în ultimul rând, poate duce la o descreștere a interesului copilului pentru activitățile academice, deoarece, fiind suprastimulați, copiii devin plictisiți, neinteresați sau extenuați.

Care este atunci balanța potrivită pentru copii? Este o întrebare pe care des mi-o adresează părinții cu care lucrez dar mai ales o întrebare pe care o adresez eu părinților care sunt în pericolul de a-și suprasolicita copiii pe parcursul săptămânii. Când programăm ore de lucru cu copiii, atât eu cât și colegii mei din cadrul Centrului de Resurse OFFA, suntem deseori restricționați în a găsi o portiță în programul copilului, pentru a lucra cu el în adevăratul sens al cuvântului, fără să fie obosit după o zi de mers la școală, afterschool, teme și poate înot sau fotbal. Părintele însuși este uneori prea prins în programul lui pentru a duce la capăt planul de reconstruire a relației lui cu copilul, găsind cu greu timp doar pentru el și pentru copil. De aceea, un răspuns general la întrebarea de mai sus este greu de dat, deoarece fiecare copil e diferit și fiecare familie e diferită. Unii copii au doar duminica ,,liberă” și nu au programat în restul zilelor nici măcar 20 de minute de timp unu-la-unu cu părinții. Alte familii au programul mai lejer dar nu obișnuiesc să dea importanța cuvenită jocului condus de copil, atât de necesar dezvoltării copilului. În ședințele noastre de consiliere pornim deseori de la evaluarea programului copiilor și de la a lucra cu părintele în sensul adaptării programului la specificul copilului, continuând cu evaluarea calității timpului petrecut de părinte cu copilul său. Acesta este punctul de pornire pe care vi-l recomandăm și vouă, tuturor părinților care începeți în această perioadă o nouă etapă. De cele mai multe ori, o reflectare onestă asupra programului copilului, asupra nevoilor lui reale dar și asupra implicării voastre în timpului petrecut cu acesta, vă poate oferi mari răspunsuri legate de comportamentul copilului și mai ales de cum puteți să-l îndrumați spre o dezvoltare armonioasă, bucurându-se de copilărie dar și de voi pe timp de școală.

Adriana Fărcaș  este coordonator de programe și membru fondator în cadrul Centrului de Resurse Offa. Asistent social principal, membru al Registrului Național al Asistenților Sociali din România, formator acreditat ANC, fost membru al General Social Care Council din UK, Adriana Fărcaș este listată în catalogul consultanților The Child Protection Hub for South East Europe și recent a fost selectata ca expert pe probleme de protecția copilului în lista de experți a Terre des Hommes Albania.

Postaţi un comentariu