Palatul BNR, o bijuterie arhitectonică în inima Clujului

Text de Septimiu Moga, economist BNR

De multe ori, grăbiţi prin centrul aglomerat al Clujului, trecem nepăsători pe lângă una din cele mai frumoase edificii clujene, Palatul BNR. Chiar dacă nu este o clădire la fel de iconică precum clădirea Muzeului de Artă, bisericile Sfântul Mihail sau cea reformată, clădirea Operei Naţionale sau casa Matei Corvin, ea păstrează un crâmpei din viaţa oraşului nostru. Imobilul este situat pe latura sudică a Pieţei Unirii, între Palatul Sebestyén şi clădirile mult mai modeste ce ne amintesc de farmecul medieval al vechiului oraş. Cu faţada orientată spre nord, poate da trecătorului o impresie de austeritate, accentuată poate de rigurozitatea celor care păzesc. Probabil, citind rândurile de mai jos trecătorii vor privi şi cu alţi ochi acest monument arhitectonic.

La 1 noiembrie 1914, în ziua de Luminație se inaugura la Cluj noul sediu al Casei de Păstrare și Băncii de Credit Cluj (Kolozsvári Takarékpénztár és Hitelbank). Trecuseră mai bine de trei luni de când luminile se stinseseră în Europa , dar într-o margine a imperiului Austro-Ungar mai exista încă o licărire de speranță într-o pace grabnică. Clădirea, construită în stilul eclectic al secesionului vienez, ne întâmpină cu imaginea Maiei plasată la al patrulea nivel şi care într-una din reprezentări ține la piept caduceul lui Hermes, iar în mâna stângă cornul abundenței ce parcă se revarsă asupra vizitatorului. Într-o altă reprezentare, aceeaşi zeiţă care pare a ţine asupra ei roadele creşterii şi dezvoltării. Tot la același nivel este reprezentat Hermes sau Mercur – copil, protectorul negustorilor, care apare, printr-o stranie coincidență, în dubla sa ipostază de zeu al comerțului dar și a de cel care ne leagă de tărâmul întunecat al lui Hades. În cele două reprezentări, de pe frontispiciu, zeul pare că doarme, într-una ținând în brațe un stup de albine iar în cealaltă o casetă de valori. Caduceul și stupul de albine sunt simboluri frecvente ale activităților comerciale și bancare, simboluri ale renașterii și emancipării.

Motivele specifice stilului arhitectonic Art Nouveau sau Secession sunt evidente, Palatul BNR fiind construit în perioada lui Baudelaire, Esenin sau al Isadorei Duncan. Astfel, frumusețea interioară se proiectează dinspre interior spre exterior. Umberto Eco descria stilul arhitectonic astfel: „… S-ar putea vorbi aici de o frumusețe de tip narcisist: Ca Narcis, care oglindindu-se în apă și-a proiectat propria imagine în afara sa, tot așa și în Art Noveau, frumusețea interioară se proiectează asupra obiectului exterior și învăluindu-l în liniile sale unduitoare va pune stăpânire pe el ”. Clădirea îmbină clasicul și rigoarea cu curajul unor linii care sparg barierele convenționalului vremii. Este de fapt simbioza noului cu vechile tradiții sau cutume, atât de prezente în activitățile bancare.
Fosta sală a ghișeelor, inima oricărei bănci a celor vremuri, devenită între timp sala de conferinţe a BNR a fost decorată de unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai stilului, respectiv Miksa Róth, în colaborare cu artistul plastic Zsigmond Vajda . Despre primul mai putem spune că este unul dintre cei mai importanți artiști sticlari din Europa. În sală sunt două mozaicuri, care exprimă alegoric cele două operațiuni fundamentale ale unei bănci, respectiv economisirea și creditarea, iar compoziţia lucrărilor sugerează rigoare, prudenţă sau echilibru. Vitraliile aruncă asupra sălii o lumină mirifică, care inspiră căldură, prospeţime şi o intimitate aproape familială, cu alte cuvinte încredere. Lucrările sunt parte a numeroaselor creaţii ale lui Roth, printre ele mai putem aminti: mozaicul de pe catedrala Sfântul Ștefan din Budapesta, decoraţiunile din cadrul Palatul Regal din Olanda, vitraliile care împodobesc Parlamentul de la Budapesta sau catedrala din Oslo dar şi cortina de cristale al Teatrul Național din Mexic . Toate acestea ne arată puterea financiară a băncii clujene.

Banca, născută din nevoia de dezvoltare materială şi spirituală a ardelenilor la fine de secol XIX a luat fiinţă în 1894 din iniţiativa unui grup de antreprenori transilvăneni şi a unor finanţişti din Budapesta. Instituţia financiară se încadra în tiparele bancare central europene ale epocii, reuşind să devină până la începutul Marelui Război una din cele mai importante instituţii de credit din Transilvania.

Epoca interbelică a reprezentat o provocare pentru operaţiunile bancare ce trebuiau să se înscrie în noile realităţi economice, sociale şi politice din Transilvania dar şi din lume. Este suficient să numim, incertitudinea politică de după armistiţiu, reforma agrară, stabilizarea monetară românească interbelică, marea criză economică şi debutul unui nou război mondial. Toate acestea în mai puţin de 25 de ani.

Sfârşitul războiului nu a adus băncii o primenire, un nou început ci un final tragic. Ocupaţia sovietică, perioadă în care banca a fost devalizată, iar apoi reformele anti-burgheze şi antieconomice impuse de ocupanţii sovietici au dizolvat această bancă, ca de fapt aproape toate băncile româneşti, în vâltoarea urii de clasă.

Banca Naţională a României şi-a început activitatea în anul 1920 în sediul de pe strada Memorandumului 28, clădirea fostei Bănci Austro-Ungare, obţinută prin actul de lichidare a băncii monarhiei duale. Cu timpul, mica agenţie deschisă în Cluj a devenit una cele mai importante unităţi operaţionale a BNR. În anul 1962 sucursala BNR s-a mutat în sediul din Piaţa Unirii, descris mai sus. Întâmplarea a făcut ca mutarea să aibă loc sub conducerea lui Emil Linzmayer, care în anii ‘40 a fost director al băncii care a fiinţat în această clădire.
Astăzi, Banca Națională a României i-a redat strălucirea clădirii născută sub zodia nefericită a războiului care a schimbat soarta omenirii pentru totdeauna. În monumentala sală a ghişeelor astăzi au loc conferinţe, simpozioane, evenimente în cadrul proiectelor educaţionale a BNR, concerte de muzică clasică sau piese de teatru. Tot acolo este expusă o colecţie de numismatică, care acoperă intervalul cuprins între perioada romană şi ziua de azi. În restul clădirii se desfăşoară activităţi specifice oricărei bănci centrale, precum procesarea de numerar, activităţi statistice sau de inspecţie bancară.

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. sorin pacurar says:

    Studiul istoric este o reflexie a izvoarelor nescrise, iar cunoscându-le vei cunoaște ”frumusețea interioară a acestora”

Postaţi un comentariu