Neil Armstrong a rostit punând pentru prima dată piciorul pe Lună celebrele cuvinte “… small step for man, one giant leap for mankind” (un pas mic pentru om, un salt imens pentru umanitate).…

Puncte cheie:

• Operaţiunea militară „Ramura de măslin”, desfăşurată de Turcia în nord-vestul Siriei (regiunea Afrin) are ca obiective oficiale eliminarea „teroriştilor kurzi”, „apărarea integrităţii teritoriale a Siriei” şi crearea unei „zone de securitate pentru Turcia”, cu o lăţime de 30 de kilometri (circa 10000 km pătrați, conform comunicatului Guvernului Turciei), pe teritoriul mult încercatei ţări vecine de la sud;
• Dintre cele trei obiective oficiale, unul se descalifică automat, atâta vreme cât guvernul de la Damasc nu numai că nu a cerut ajutorul Turciei pentru a-i apăra integritatea dar a denunţat cu vehemență agresiunea Ankarei şi a anunţat că va doborî orice avion turc care va intra pe teritoriul Siriei (nu înseamnă că vor şi putea face acest lucru), al doilea este pus la îndoială, din vreme ce Statele Unite și aliații occidentali nu îi consideră pe militanţii kurzi terorişti ci dimpotrivă, drept cei mai bravi luptători anti-ISIS din nordul Siriei, SUA ajutându-i militar şi încurajându-i politic, rămânând astfel în picioare cel de-al treilea obiectiv, zona de securitate, şi acesta discutabil, atâta vreme cât această operațiune în niciun caz nu ajută la soluționarea conflictului kurdo-turc, ci ar putea radicaliza împotriva Turciei unele facțiuni kurde din regiune, și chiar de pe teritoriul Turciei;
• Spunem „obiective oficiale”, căci cel neoficial și permanent este, bineînţeles, eliminarea posibilităţii apariţiei unui stat kurd suveran în sudul Turciei, coșmarul dintotdeauna al Republicii Turce.

Puncte cheie:

• Iminentul acord pentru reînnoirea „marii coaliţii” de la Berlin – care nu mai este chiar atât de mare, ajungând abia la 53%, față de 66% acum patru ani – anunţă şi o reorientare strategică mai profundă a Uniunii Europene, pe termen lung.

În evul mediu respectarea ierarhiilor, onoarea, credinţa şi teama de necunoscut erau elementele definitorii ale societăţii. Distanţa dinte principe şi supuşii săi era imensă, sistemul complex al reţelei de putere a evului mediu denatura foarte uşor informaţia.…

Puncte cheie:

• „Butonul meu este mult mai mare şi mult mai puternic, şi chiar funcţionează!” i-a răspuns pe Twitter Preşedintele Statelor Unite ale Americii (71 de ani) liderului comunist de la Phenian (34 de ani), în amuzamentul general din propria ţară şi din comunitatea internaţională, făcându-ne încă o dată să înţelegem cam cum arată „ordinea globală în era Trump” şi că, desigur, la 71 de ani, un lider ar trebui să aibă nu numai mintea mai mare, dar şi butonul mai mare ca la 34 de ani;
• Ne-am liniştit, tweetul lui Donald Trump a asigurat lumea întreagă că preşedintele SUA are totul sub control, că gestionează situaţia cu responsabilitate şi înţelepciune şi mai ales că prima Mare Putere are (încă) mai multe bombe nucleare decât o ţară de 12 ori mai mică şi de 1000 de ori mai săracă, abuzată vreme îndelungată, în care oamenii se tem şi de umbra lor şi abia găsesc ce să mănânce, pentru a supravieţui de la o săptămână la alta;
• „Sunt un geniu foarte stabil”, le-a mai comunicat zilele trecute Donald Trump, într-o manieră absolut „prezidenţială”, americanilor care începuseră să se îndoiască de capacităţile sale de a conduce ţara, mai ales după schimburile de replici cu fostul său mare susţinător, ideolog conservator şi ulterior strateg la Casa Albă şi membru al Consiliului de Securitate Naţională, Steve Bannon, „care şi-a pierdut nu doar locul de muncă la Casa Albă, dar şi minţile” (Trump);
• La puţină vreme după ce s-au măsurat în butoane nucleare, o comparaţie deloc onorantă pentru gloria Statelor Unite, care avea până nu demult alţi termeni de comparaţie şi nu intra în jocul stupid al regimului scelerat din Coreea de Nord, cei doi lideri par să sugereze că ar putea deschide canalul unor negocieri politico-diplomatice, după Jocurile Olimpice de iarnă din Coreea de Sud (oficial, cele două ţări nu întreţin relaţii diplomatice bilaterale);
• Greşeală după greşeală la Casa Albă, în gestionarea relaţiilor cu Coreea de Nord.

Într-o vreme, cu mult înainte de Hristos, când timpul însemna doar prezentul și bucuria fiecărui răsărit, o mulțime de oameni  s-au adunat la marele sanctuar din piatră. Stelele împreună cu luna aruncau unde de magie deasupra oamenilor.…

Puncte cheie:

• La urma urmei, 2017 nici nu a fost atât de rău pe cât ar fi putut să fie, deși tensiunile mai vechi sau mai noi au început să se acumuleze vizibil și să anunțe apropierea unor schimbări structurale majore, de magnitudinea unor cutremure, în sistemul relațiilor internaționale;
• Presiunile au fost cauzate, ca întotdeauna în istorie, în epoci de schimbare a generațiilor politice și a ordinii globale, în principal de dinamica raporturilor dintre Marile Puteri, dar și de o anumită „malaise” a democrațiilor liberale, blocate într-un discurs tot mai puțin receptat de marele public, plictisit parcă de tot ceea ce are de atâtea decenii și atras în tot mai mare măsură de formule discursive radicale, iliberale, autoritariste;
• Pentru Uniunea Europeană, alegerile din Olanda, Franța, Germania și Austria, în această ordine, au însemnat înfrângerea naționaliștilor și eurofobilor și salvarea pentru moment a Proiectului European, chiar dacă rezultatele votului au arătat peste tot o creștere semnificativă a liderilor și partidelor extremiste, aflate acum fie în poziția amenințătoare de lideri oficiali ai opoziției, fie chiar de participanți la guvernare (Geert Wilders și PVV în Olanda, Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon în Franța, AfD în Germania, Partidul Libertății în Austria);
• Statele Unite au început dezangajarea din aranjamentele internaționale ale ordinii liberale globale, ordine pe care America însăși a creat-o și apărat-o după 1945, retragerea fiind de altfel un proces previzibil, anticipat imediat după alegerea lui Donald Trump în fruntea executivului american.

Puncte cheie:

• Europa Centrală şi, odată cu ea, puterea de la Bucureşti se despart treptat de liberalism, privit în sensul larg, luminos, civilizaţional al termenului, nu neapărat în cel partizan, scufundându-se în discursul ipocrit al „neamestecului în treburile interne” și al urii faţă de străini şi de Justiţie, care ascunde dorinţa unor lideri autoritarişti de a acapara total puterea şi de-a-şi face de cap în „ograda proprie”, pe considerentul că au fost votaţi de popor şi că e „sub demnitatea naţională” să mai ţină cont de opiniile guvernelor şi instituţiilor occidentale;
• Regiunea noastră se desparte totodată de principiul intangibilităţii politice a statului de drept, care a fost unul din principiile aderării noilor democrații la Uniunea Europeană, drapându-şi „suveranitatea” nocivă, de slabă calitate, în culorile întunecate şi ameninţătoare ale unui naţionalism pur demagogic, bisericos, revanşard, chipurile tradiționalist și protecţionist, retrograd prin consecinţele asupra practicilor şi politicilor publice, şi fără îndoială păgubos economic, pe termen lung;
• Nu putem ignora nici adevărul istoric că ambele Războaie Mondiale precum şi Războiul Rece au avut ca punct de pornire Europa Centrală, asociate fiind discursurilor iliberale (imperiale, naționaliste sau ideologice), care au cuprins apoi în vâlvătaia lor întregul continent şi s-au extins asupra lumii, până când ordinea liberală a fost reinstalată, pentru mai scurtă sau mai lungă vreme, în epocile postbelice de la 1918, 1945 şi 1989;
• În fapt, visul liberal a fost scurt în Europa Centrală.

Puncte cheie:

• Valoarea ideilor rezidă în consecinţele acestora, ar spune adepţii pragmatismului, nu neapărat în temeiul lor raţional, istoric, cultural sau filozofic. Cu alte cuvinte, o idee (politică, economică sau de orice altă natură) e bună sau rea în funcţie de consecinţele concrete pe care le produce în viaţa oamenilor.

Se spune că viața este asemenea unei flăcări care arde, o existență efemeră într-un imens infinit cosmic. Am avut privilegiul să fim și noi printre particulele cosmice care compun flacăra aceasta în procesul chimic, fizic sau biologic numit viață, proces pe care îl conștientizăm, îl putem teoretiza prin inteligența cu care am fost înzestrați ca oameni.…

De ce nu mai este atentă societatea, clasa politică, la mesajele presei? Și de ce presa e tot mai puțină și mai slăbită? De ce presa moare încet-încet, mai ales presa locală?…

Puncte cheie:

• Prin ieşirea suprinzătoare de la negocieri, duminică seara, a liderului liberalilor, Christian Lindner (38 de ani), presupusa coaliţie „Jamaica”, negru-galben-verde, pare că a eşuat înainte de a se naşte.