O tăcere suspectă

Dan Jurcan, sociolog

 

Roșia Montană. Recunosc că nu e un subiect care să mă fi interesat foarte mult. Am crezut mereu că exploatarea minereului de aur de la Roșia Montană e în primul rând o problemă a celor care își duc traiul acolo. Și dacă peste 70% dintre localnicii din Roșia vor o nouă exploatare minieră, atunci așa să fie. În fond, oamenii vor locuri de muncă și dacă cineva vine cu o ofertă într-o zonă în care mineritul e o tradiție de milenii și este aproape singura sursă de venit, teoretic nu văd de ce o astfel de oportunitate ar trebui respinsă. Roșia Montană nu iese din tiparul celor mai multe localități din țară, unde tinerii au plecat aiurea prin Spania sau Italia pentru a-și găsi un loc de muncă. Sărăcia e la e acasă la Roșia Montană.  Soluția: Gabriel Resources Ltd. sau, mai simplu, Gold Corporation.  Gold Corporation oferă sute de locuri de muncă! Gold Corporation protejează mediul! Procedura de utilizare a cianurilor nu este periculoasă și este perfect legală! UE nu interzice folosirea cianurilor! Nu există nici un risc pentru mediu! Gold Corporation protejează patrimoniul cultural!  După excavarea de suprafață, cariera va fi acoperită cu pământ și reîmpădurită! Statul român va beneficia de 4-5 miliarde de euro în urma exploatării de la Roșia Montană! Cam acestea sunt mesajele cheie pentru argumentarea susținerii proiectului Roșia Montană. După ani buni de tergiversare, guvernul propune Parlamentului un proiect de lege pentru a da undă verde exploatării de la Roșia Montană. În plus, Ponta vine și spune că banii încasați de stat vor fi folosiți pentru autostrada Transilvania – un proiect ratat de incompetența sau corupția celor mai mulți  politicieni de pe malurile Dâmboviței. E ceva rău în asta?  Aparent, nu.

Și totuși, de aproape o săptămână,   mii de tineri se întâlnesc în fiecare seară în Piața Universității din capitală și în alte orașe din țară și străinătate pentru a spune NU proiectului de lege privind Roșia Montana, NU cianurii, NU distrugerii mediului, NU corupției politicienilor, NU înstrăinării aurului din munții patriei, NU exproprierii forțate ș.a.m.d.  E atâta decență în protestul celor care contestă proiectul Roșia Montană la ore târzii din noapte, încât te întrebi dacă vor într-adevăr să atragă atenția opiniei publice asupra acestui subiect.  Până și jandarmii sunt toleranți, nu intervin, cu toate că protestele nu sunt autorizate, iar străzile din centrul capitalei sunt blocate.

Dar televiziunile tac, nu spun nimic. Jurnaliștii vorbesc despre câini vagabonzi, despre unguri, despre romi, despre orice, numai despre Roșia Montană nu.  Nu am mai văzut un astfel de blocaj informațional  din timpul evenimentelor de la Timișoara din 1989.  Dar atunci era comunism, era cenzură. Acum e democrație, avem pluralism informațional. Și la ce folos dacă știrile nu ajung la marele public? Dacă mesajele de susținere a proiectului Roșia Montană se bazează pe argumente reale, atunci de ce nu există o dezbatere serioasă pe acest subiect? Unde sunt experții? De ce jurnaliștii nu spun nimic despre contestatarii proiectului?  Cui îi e frică de protestul față de proiectul Roșia Montană? De ce și ce anume se încearcă să se ascundă față de marele public?

După  ce CNN  a vorbit despre protestele  împotriva proiectului Roșia Montană ca despre o “toamnă românească”, cu un ton aproape laudativ privind  caracterul non violent al protestului, doar două  posturi de televiziune  private au abordat palid acest subiect.  Insuficient!  Însă ceea ce este și mai grav e că televiziunea publică tace, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Televiziunea publică – cea care e plătită din banii noștri – răspunde pentru a nu știu câta oară la comanda politică. De aceea, solicitarea demisiei conducerii televiziunii publice de către protestatari e perfect justificată.

 

Dacă televiziunile din România dezinformează și manipulează  în funcție de bugetele de publicitate încasate de la diverși actori de pe piață, atunci situația este foarte gravă! Și aici nu e vorba despre Gold Corporation sau Roșia Montană, ci despre felul în care anumite grupuri de interese economice sau politice viciază libertatea de expresie, despre modul în care deontologia jurnalistică este violată de  logica profitului, despre modul în care patronii de presă  impun, discret sau fățiș, cenzura în redacțiile de știri.  Și când două drepturi fundamentale pentru care s-a murit în decembrie ‘89 –  accesul la informație și libertatea de expresie – sunt amenințate pentru că trusturile de presă deformează realitatea și manipulează cetățenii, atunci democrația românească devine perisabilă.  Poate că ar trebui să ne întrebăm mai serios ce facem atunci când auto-reglementarea în domeniul libertății presei nu mai funcționează. Cum putem asigura o informare corectă a cetățenilor dacă presa privată cade mereu  în păcatul logicii de profit,   în detrimentul corectitudinii jurnalistice?

Chiar și politicienii suferă din această disfuncționalitate și se plâng mereu că sunt victimele campaniei trusturilor de presă. Băsescu ne îndemna să nu ne mai uităm la Antena 3.  Alții ne spun să nu ne mai uităm la B1, Realitatea sau la România TV. Adevărul e că interferența politicului în mass media e boală veche, iar politicienii nu sunt doar victime ale dezinformării și manipulării mediatice, ci și complici sau chiar comanditari ale acestora.  De pildă, nici nu s-a anunțat bine adoptarea de către guvern a proiectului de lege privind Roșia Montana, că Băsescu și Ponta au ajuns să se acuze reciproc de luare de mită de la Gold Corporation, fără să existe cea mai mică probă în acest sens. Ce credibilitate să mai aibă atunci un astfel de proiect?

Am fost un susținător al proiectului Roșia Montană pentru  că  aducea un strop de speranță într-un loc în care e nevoie de locuri de muncă.  Nu știu cât de sinceri sau cât de manipulați sunt oponenții acestui proiect, dar pentru că pentru că nu există o dezbatere reală pe acest subiect, pentru că  dezinformarea, minciuna și manipularea prevalează în fața transparenței, adevărului și informării corecte,  de azi nu îl mai susțin. Ceva e putred în toată povestea asta!

P.S. Între timp, politicul a reacționat la vocea străzii, iar blocada informațională s-a spart. Televiziunile vorbesc despre Roșia Montană pentru că există o miză politică în interiorul USL. Nu pot să nu remarc că, odată cu tema interzicerii utilizării cianurilor, a apărut și tema protestului față de exploatarea gazelor de șist. Dacă în cazul protestelor împotriva proiectului de la Roșia Montană este foarte clar cine pierde, ar trebui să ne întrebăm cine câștigă din interzicerea exploatării gazelor de șist. În felul ăsta poate am desluși cine se află în spatele protestelor.
 

 


Publicitate

2 Comentarii

  1. Vlad spune:

    Cel mai tare ma enerveaza din toata treaba asta,chestia cu „ROSIA MONTANA E A ROSIENILOR!!!!!!!!”.Aia e cea mai mare prostie…3.000 de tone de aur aparitin la 400 de oameni? ROSIA MONTANA E A ROMANIEI! NU A CLUJULUI,nu a BUCURESTIULUI,NU A ROSIENILOR CI A ROMANIEI!!Si treaba cu locurile de munca e cea mai mare mocareala!! Cautati pe youtube Sanda Lungu adevarata fata…e o femeie care spunea ca multumita lui RMG are acum un loc de munca in care poate sa coasa si sa gateasca prajiturle…imediat mai tarziu se descopera ca este o platita si o sclavagista a corporatiei!! Atunci vin eu si intreb…daca totul e atat de clar si limpede si sanatos si PROFITABIL pentru Romania,de ce dracu are nevoie corporatie asta de presa platita,oameni interpusi si liniste totala cand vine vorba de intrebari serioase?

  2. Vlad spune:

    P.S : Am fost in Rosia Montana pentru prima oara in 2009 si POT SA VA JUR CA MAI MULT de 90% nu vor exploatarea….sondajele alea in care peste 70% vor exploatarea sunt facute de firma lui Voiculescu…deci va puteti pisa pe sondajele alea….Si voi chiar credeti ca aia o sa angajeze rosieni sa le faca munca?Aia vin sa bombardeze muntii ba nu sa faca minerit!!

Postaţi un comentariu